SZUSTAK c. POLOGNE

Secțiunea a patra a cererii nr. 11699/07 prezentată de Łukasz SZUSTAK împotriva Poloniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a patra), care are loc la 1 decembrie 2009 într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președinte, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Päivi Hirvelä, Ledi Bianku, Nebojša Vučić, judecători, Fatoș Arac Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 martie 2007, având în vedere declarația din 21 septembrie 2009, prin care guvernul pârât invită Curtea să elimine cererea de rol și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Łukasz Szustak, este un resortisant polonez, născut în 1982 și rezident în Czosnów. Guvernul polonez ( La 26 noiembrie 2004, reclamantul a fost pus în arest provizoriu. El a fost acuzat de atac armat în bandă organizată. În martie 2005, ancheta preliminară a fost închisă. La actul de acuzare a fost depus la tribunal la 22 martie 2005. Primele decizii de prelungire a detenției din data de 7 martie 2005. februarie, 23 mai, 26 septembrie și 12 decembrie 2005, s-au bazat pe faptul că reclamantul a fost căutat de poliție; că procedura a necesitat confruntarea martorilor; că alți autori ai faptelor erau încă căutați; pe probabilitatea ca la ; necesitatea de a garanta buna desfășurare a anchetei și, în sfârșit, gravitatea pedepsei. La 20 iunie 2005, un act de acuzare într-un alt caz în care reclamantul a fost implicat a fost depus la tribunalul regional. La 22 august 2005, tribunalul regional a decis să se alăture ambelor cauze. La 13 iulie 2007, instanța de apel a prelungit detenția prin invocarea complexității cauzei, iar faptul că, odată repusă în libertate, aceasta a împiedicat buna desfășurare a procedurii, decizie confirmată în apel la 3 august 2007. La 12 octombrie 2007 (hotărâre confirmată în apel la 9 noiembrie 2007) și la 25 ianuarie 2008 (hotărâre confirmată în apel la 22 februarie 2008, Curtea de apel îl susține pe reclamantul aflat în detenție pe baza acelorași argumente. La 31 ianuarie 2009, reclamantul a fost extins. GRIEF Invochant la art. 5 alineatul (3) din convenție, reclamantul denunță lungimea detenției preventive. Durata detenției preventive a reclamantului Reclamantul denunță durata detenției provizorii a acestuia. El: la art. 5 alin. (3), al cărui pasaj relevant în speță dispune art. 5 alin. (3) Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. (c) din prezentul articol (...) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în timpul procedurii. (...) Prin scrisoarea din 21 septembrie 2009, guvernul a informat Curtea că va face o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei ridicate de cerere. În plus, guvernul a invitat Curtea să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 din convenție. [...] guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală mai mult decât recunoaște durata excesivă a detenției provizorii a reclamantului. Având în vedere circumstanțele cauzei, guvernul declară că este pregătit să plătească reclamantului suma de 4 500 PLN pentru satisfacția echitabilă [1] . Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale (...) Într-o scrisoare din 23 octombrie 2009, reclamantul a refuzat să accepte propunerea din scrisoarea guvernului din 21 septembrie 2009. Curtea amintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice moment al procedurii, Curtea poate decide să elimine o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se tragă una dintre concluziile menționate la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din acest articol. În special, art. 37 alineatul (1) litera (c) permite Curții să elimine o cerere din rol atunci când pentru orice alt motiv pe care [ea] îl consideră existență, nu se mai justifică continuarea examinării cererii. Comisia reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate anula o cerere de participare în întregime sau parțial în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să continue. În astfel de cazuri, pentru a stabili dacă aceasta trebuie să șteargă cererea de rol, Curtea examinează cu atenție declarația în lumina principiilor care se desprind din jurisprudența sa, în special din hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia [GC], n 26307/95, § 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o.c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03). Având în vedere natura concesiunilor pe care le conține declarația guvernului, precum și cuantumul taxei de judecată propuse, care corespunde sumelor acordate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) din convenție). Având în vedere cele de mai sus și în special existența unei jurisprudențe clare și abundente cu privire la problema formulată în speță, Comisia consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta să nu impună ca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ia act de termenii declarației guvernului pârât și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor pe care le cuprinde aceasta decide, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție, să șteargă cauza din rol. Fatoș Arac

QUATRIÈME SECTION

DÉCISION

de la requête n

o

11699/07

présentée par Łukasz SZUSTAK

contre la Pologne

La Cour européenne des droits de l’homme (quatrième section), siégeant le 1

er

décembre 2009 en une chambre composée de

:

Nicolas Bratza,

président,

Lech Garlicki,

Giovanni Bonello,

Ljiljana Mijović,

Päivi Hirvelä,

Ledi Bianku,

Nebojša Vučinić,

juges,

Fatoș Aracı,

greffière adjointe de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 7 mars 2007,

Vu la déclaration du 21 septembre 2009 par laquelle le gouvernement défendeur invite la Cour à rayer la requête du rôle et la réponse du requérant à cette déclaration,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Łukasz Szustak, est un ressortissant polonais, né en 1982 et résidant à Czosnów. Le gouvernement polonais («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent, M. Jakub Wołąsiewicz, du ministère des Affaires étrangères.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 26 novembre 2004, le requérant fut placé en détention provisoire. Il fut soupçonné d’attaques à main armée dans une bande organisée.

En mars 2005 l’enquête préliminaire fut close. L’acte d’accusation fut déposé au tribunal le 22 mars 2005.

Les premières décisions de prolongation de la détention datées des 7

février, 23 mai, 26 septembre et 12 décembre 2005, se fondaient sur le fait que le requérant avait été recherché par la police

; que la procédure nécessitait la confrontation des témoins

; que d’autres auteurs des faits étaient toujours recherchés

; sur la probabilité que l’intéressé était l’auteur des faits

; la nécessité de garantir le bon déroulement de l’enquête et enfin la gravité de la peine encourue.

Le 20 juin 2005, un acte d’accusation dans une autre affaire dans laquelle le requérant était impliqué fut déposé au tribunal régional.

Le 22 août 2005, le tribunal régional décida de joindre les deux affaires.

Le 13 juillet 2007, la cour d’appel prolongea la détention en invoquant la complexité de l’affaire et le fait qu’une fois remis en liberté l’intéressé entraverait le bon déroulement de la procédure, décision confirmée en appel le 3 août 2007.

Les 12 octobre 2007 (décision confirmée en appel le 9 novembre 2007) et 25 janvier 2008 (décision confirmée en appel le 22 février 2008, la cour d’appel maintint le requérant en détention en se fondant sur les mêmes arguments.

Le 31 janvier 2009 le requérant fut élargi.

GRIEF

Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, le requérant dénonce la longueur de sa détention préventive.

EN DROIT

La longueur de la détention préventive du requérant

Le requérant dénonce la durée de sa détention provisoire. Il invoque l’article 5 § 3, dont le passage pertinent en l’espèce dispose

:

Article 5 § 3

«

Toute personne arrêtée ou détenue, dans les conditions prévues au paragraphe 1 c) du présent article, (...) a le droit d’être jugée dans un délai raisonnable, ou libérée pendant la procédure. (...).

»

Par une lettre du 21 septembre 2009, le Gouvernement a informé la Cour qu’il entendait faire une déclaration unilatérale tendant à résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.

La déclaration se lit ainsi

:

«

(...) le Gouvernement déclare – au moyen de la présente déclaration unilatérale – qu’il reconnaît la durée excessive de la détention provisoire du requérant.

Compte tenu des circonstances de la cause, le Gouvernement déclare être prêt à

verser au requérant, au titre de la satisfaction équitable, la somme de 4 500 PLN

[1]

. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera payable dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37

§

1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage

».

(...)

Dans une lettre du 23 octobre 2009, le requérant a refusé d’accepter la proposition contenue dans la lettre du Gouvernement du 21 septembre 2009.

La Cour rappelle que l’article 37 de la Convention dispose que, à tout moment de la procédure, la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de tirer l’une des conclusions exposées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. En particulier, l’article 37 § 1 c) autorise la Cour à rayer une requête du rôle lorsque

:

«

pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête.

».

Elle rappelle aussi que, dans certaines circonstances, elle peut rayer une requête du rôle dans sa totalité ou en partie en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.

En pareil cas, pour déterminer si elle doit rayer la requête du rôle, la Cour examine attentivement la déclaration à la lumière des principes se dégageant de sa jurisprudence, en particulier de l’arrêt

Tahsin Acar

(

Tahsin Acar c. Turquie

[GC], n

o

26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI),

WAZA Spółka z o.o. c.

Pologne

(déc.), n

o

11602/02, 26 juin 2007, et

Sulwińska c. Pologne

(déc.), n

o

28953/03).

Compte tenu de la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement ainsi que du montant de l’indemnité proposée – qui cadre avec les sommes octroyées dans des affaires analogues – la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article

37

§

1

c) de la Convention).

Eu égard à ce qui précède, et en particulier à l’existence d’une jurisprudence claire et abondante sur la question posée en l’espèce, elle considère que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

).

Dès lors, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Prend acte

des termes de la déclaration du gouvernement défendeur et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements qu’elle comporte

;

Décide

, en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle.

Fatoș Aracı

Nicolas Bratza

Greffière adjointe

Président

[1]

Approx. 1000 euros