Keita și alții împotriva Spaniei

Secțiunea a treia Cerere nr. 38393/05 prezentată de Sowu KEITA și alții împotriva Spaniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 1 decembrie 2009 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ann Power, judecători, Alejandro Saiz Arnaiz, judecător ad-hoc și Stanley Naismith; Grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 24 octombrie 2005, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie: recurentele, dnii Sowu Keita și alți 72 (a căror listă figurează în anexă), sunt reprezentate în fața Curții de către domnul A.J. Revuelta Lucerga, (Comitetul René Cassin), avocat la Sevilla.

Circumstanțele speculei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează: La 3 octombrie 2005, reclamanții, originari din Africa Subsahariană, au încercat să pătrundă ilegal pe teritoriul spaniol prin grila metalică situată în Melilla și care separă Spania de Maroc. La sosirea lor în orașul spaniol, aceștia au fost imediat plasați într-un centru temporar de șederi pentru Imigranți. (CETI), o unitate dependentă de Ministerul Muncii și Afacerilor Sociale din Spania, prevăzută pentru șederea temporară a imigranților. La 5 octombrie 2005, membrii Crucii Roșii care lucrau în centru au însoțit reclamanții la secția de poliție pentru a solicita un permis de ședere pentru a rămâne provizoriu pe teritoriul spaniol, așteptând decizia finală a autorităților cu privire la soarta lor.

La 6 octombrie 2005, după ce au luat cunoștință de ordinul de expulzare colectivă emis în aceeași zi împotriva lor, reclamanții au prezentat în fața instanței judecătorești n 5 din Melilla și au solicitat plasarea în Centrul d at i t i t ă ț i d at i t ă ț ii d at i t ă ț i t ă ț i le din Fuerteventura (Insulele Canare) până la data expulzării lor. În aceeași zi, judecătorul și-a dat acordul și, în conformitate cu legea aplicabilă, le-a autorizat internizarea pentru o perioadă de maximum 40 de zile. Cu toate acestea, la 7 octombrie 2005, delegatul guvernului din Melilla a decis evoluția lor imediată în Maroc în conformitate cu Legea organică 4/2000 din 11 ianuarie 2000 privind drepturile și libertățile străinilor în Spania și integrarea lor socială și cu Decretul regal 864/2001.

Reclamanții au fost transferați în aceeași noapte în Malaga și apoi în Algeciras, de unde au fost nevoiți să ia o barcă până la Tanger, Maroc. Autoritățile din această țară au decis să își plaseze sediul într-un centru penitenciar în care, potrivit articolelor de presă furnizate de solicitanți, ar fi făcut obiectul unor tratamente abuzive în Maroc din partea autorităților penitenciare. Recurenții au început o grevă a foametei, care a avut loc în noaptea de 22-23 octombrie 2005, când autoritățile marocane au deportat 50 de solicitanți în Mali într-un avion militar. Cele 23 de persoane rămase au fost conduse cu autobuzul în direcția Da'Agadir (Maroc). GRIFS Invocând articolele 1 și 3 din Convenție, reclamanții se plâng de răspunderea Spaniei pentru relele tratamente la care au fost expuși de către autoritățile marocane, după expulzarea lor colectivă de pe teritoriul spaniol.

octombrie 2005 de către Delegatul Guvernului din Melilla sunt pătate de nulitate în conformitate cu dreptul spaniol aplicabil în momentul faptelor. Într-adevăr, art. 138 litera (b) din Decretul regal 864/2001, prin care se aprobă Regulamentul de punere în aplicare a Legii Străinii, a fost declarat nul printr-o hotărâre a Tribunalului Suprem din 20 martie 2003. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamanți din următoarele motive. Curtea reamintește mai întâi că, la 3 iulie 2008, Președintele Secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului. La 24 octombrie În 2008, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii.

Acestea au fost adresate reclamantului la 6 noiembrie 2008, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns înainte de 18 decembrie 2008, la 16 decembrie 2008, o traducere în limba franceză a observațiilor guvernului a fost adresată părții solicitante. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 10 august 2009, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul care i-a fost acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost Aceasta a indicat că, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, ea poate șterge o cerere din rol atunci când, ca și în cazul de față, circumstanțele dau de gândit că un reclamant nu intenționează să își mențină cererea.

Destinatarul corespondenței, și anume reprezentantul reclamanților, care se află absent la adresa indicată, a fost depus un anunț de trecere de către agentul poștal. Plicul nu a fost retras de la oficiul poștal la momentul oportun și, prin urmare, corespondența a revenit la grefa cu o primă adnotare în prezenta cauză. Scrisoarea i-a fost trimisă prin poștă recomandată cu confirmare de primire. Reprezentantul nu a răspuns la această comunicare. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că instanțele naționale intenționează să își mențină pledoaria în sensul articolului 37 litera (a) din Convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 in fine În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a Protocoalelor sale (n) care să impună continuarea examinării cererii.

Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, decide să șteargă cererea de rol.

Stanley Naismith Josep Casadevall Modulul Adjunct Președinte REQUETE 38393/05 KETA ȘI ALTELE c. SPANIA LISTA REQUERANȚIILOR ALFA Omar Assauban Andres BAGAYOCO Ali BAGAYOKO Buma BAMOTO Unosa BOUARE MAMALO DALOU Mohamed DAMBALY Mussa DAMBELE Sumaila 10. DAOUDA Sissy 11. DIALO Alimane 12. DIALO Amadou 13. DIALO Chaka 14. DIKO Sidi 15. DIVA Felipe 16. DOUMIA Souliman 17. FOKANA Sayo 18. FOBA Selia 19. FUVA Abufaker 20. KAKTY Idrid 21. KAMARA Osman 22. KAMARA Sambu 23. KANBE Osman 24. KANDY Frade 25. KANGARA Masa 26. KEITA Adamo 27. KEITA Diatourou 28. KETA Karamoso 29. KETA Omar 30. KEITA Sowu 31. KENDE SULIMAN 32. KIMAKA Makadu 33. KOLIBALY Eric 34. KOLIBALY Idra 35. KOLIBALY S. 36. KOLIBALY Sino 37. KONATY DALIMAN 38. KONATY MASSA 39. KONDE Abdul 40. KONE Ali 41. KONE Issa 42. KONE Nusim 43. KONE Omar 44. KONY Abdiman 45. KORTA Osman 46. LASSINA Saba 48. MAGRI Fatiga 49. MAMADO Mone 50. MAMADO Yae 51. MAMADO Boude 52. MAYGA Chadagan 53. NIMOKO NAMKA 54. SAMAKI Chaqa 55. SABALY Sadu 56. SAMBA Mamado 57. SAMBA Saidy 58. SAMBAYAKITI 59. SIDIBE Souliman 60. SIDIBIY Saido 61. SIKO Meta 62. SISEKO Massa 63. TOMKARA Abubaker 64. TRAURE Ibrahim 65. TRAURE Mohamed 66. TRAURSE 67. TRAQURI Abdullah 68. UZAIRO Bouray 69. YABE Nemba 70. YABOUA Moisés 71. YAMANKA Abdullah 72. YAMANKA Mounir 73. YARA Issa

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 38393/05 présentée par Sowu KEITA et autres contre l’Espagne La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 1 er décembre 2009 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Elisabet Fura, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ann Power, juges, Alejandro Saiz Arnaiz, juge ad hoc, et de Stanley Naismith, greffier adjoint de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 24 octobre 2005, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, MM. Sowu Keita et 72 autres (dont la liste figure ci-joint en annexe), sont représentés devant la Cour par M. A.J. Revuelta Lucerga, (Comité René Cassin), avocat à Sevilla.

Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le 3 octobre 2005, les requérants, originaires d’Afrique subsaharienne, tentèrent de pénétrer de manière irrégulière sur le territoire espagnol par la grille métallique située à Melilla et qui sépare l’Espagne du Maroc. A leur arrivée dans la ville espagnole, ils furent immédiatement placés dans un Centre de Séjour temporaire pour Immigrés (CETI), établissement dépendant du ministère espagnol du Travail et des Affaires Sociales prévu pour le séjour temporaire d’immigrés. Le 5 octobre 2005, des membres de la Croix Rouge qui travaillaient dans le centre accompagnèrent les requérants au commissariat de police afin de demander un permis de séjour pour rester provisoirement sur le sol espagnol, en attendant la décision définitive des autorités quant à leur sort.

Le 6 octobre 2005, ayant pris connaissance de l’ordre d’expulsion collective délivré ce même jour à leur encontre, les requérants comparurent devant le juge d’instruction n o 5 de Melilla et sollicitèrent le placement dans le Centre d’Internement d’Étrangers de Fuerteventura (Îles Canaries) jusqu’à la date de leur expulsion. Le même jour le juge donna son accord et, conformément à la loi applicable, autorisa leur internement pour un délai maximum de quarante jours. Cependant, le 7 octobre 2005 le Délégué du Gouvernement à Melilla décida leur dévolution immédiate au Maroc conformément à la Loi organique 4/2000 du 11 janvier 2000 relative aux droits et libertés des étrangers en Espagne et leur intégration sociale, et au Décret Royal 864/2001.

Les requérants furent transférés la nuit même à Malaga puis à Algeciras, d’où ils furent amenés à prendre un bateau jusqu’à Tanger, au Maroc. Les autorités de ce pays décidèrent leur placement dans un centre pénitentiaire où, d’après les articles de presse fournis par les requérants, ils auraient fait l’objet de mauvais traitements au Maroc de la part des autorités carcérales. Les requérants entamèrent une grève de la faim, qui s’acheva la nuit du 22 au 23 octobre 2005, lorsque les autorités marocaines déportèrent 50 des requérants au Mali dans un avion militaire. Les 23 personnes restantes furent conduites en bus en direction d’Agadir (Maroc). GRIEFS Invoquant les articles 1 et 3 de la Convention, les requérants se plaignent de la responsabilité de l’Espagne dans les mauvais traitements auxquels ils ont été exposés de la part des autorités marocaines, après leur expulsion collective du territoire espagnol.

Les requérants soutiennent que les décisions de renvoi au Maroc rendues le 7 octobre 2005 par le Délégué du Gouvernement à Melilla sont entachées de nullité conformément au droit espagnol applicable au moment des faits. En effet, l’article 138 § 1 b) du Décret Royal 864/2001, par lequel s’approuva le Règlement d’application de la Loi sur les Étrangers, avait été déclaré nul par un arrêt du Tribunal suprême du 20 mars 2003. EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par les requérants pour les motifs suivants. La Cour rappelle d’abord que le 3 juillet 2008, le Président de la Troisième Section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Le 24 octobre 2008, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête.

Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 6 novembre 2008, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse avant le 18 décembre 2008. Le 16 décembre 2008, une traduction en français des observations du Gouvernement a été adressée à la partie requérante. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 10 août 2009, la Cour a attiré l’attention de la partie requérante sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu et qu’aucune prorogation de ce délai n’avait été sollicité. Elle a indiqué qu’aux termes de l’article 37 § 1 a) de la Convention, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser qu’un requérant n’entend pas maintenir sa requête.

Le destinataire du courrier, à savoir le représentant des requérants, se trouvant absent à l’adresse indiquée, un avis de passage fut déposé par l’agent de la poste. Le pli n’a pas été retiré du bureau de poste en temps voulu et le courrier est donc revenu au greffe avec une première annotation « absent du domicile » et une deuxième mention « non-réclamé ». Le 15 octobre 2009, la Cour a informé le représentant des requérants de la nomination d’un juge ad hoc dans la présente affaire. La lettre lui a été envoyée par courrier recommandé avec accusé de réception. Le représentant n’a pas réagi à cette communication. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que les requérants n’entendent plus maintenir leur requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.

Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à la majorité, Décide de rayer la requête du rôle. Stanley Naismith Josep Casadevall Greffier adjoint Président REQUÊTE 38393/05 KEITA ET AUTRES c. ESPAGNE

LISTE DES REQUÉRANTS

1. ALFA Omar

KOLIBALY S.

36. KOLIBALY Sino