CASE OF POTONIEC v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

01.12.2009

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation of Article 6 - Right to a fair trial

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

CASE OF POTONIEC v. POLAND (CtEDO, 2009)

HUDOC · oficial

CAUZA DE CAUZĂ A POLONIEC / POLONIA (Doc. nr. 40219/08) ÎN CUARTA DE CUARTĂ DE CAUZĂ DE CAUZĂ 1 decembrie 2009 FINAL 01/03/2010 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Potoniec c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), în calitate de Cameră compusă de: Nicolas Bratza, Președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători și Lawrence Early, secretarul de secțiune după ce s-a deliberat în privat la 10 noiembrie 2009, emite următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nr. 40219/08) împotriva Republicii Poloniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național polonez, dl Krzysztof Potoniec („reclamantul”), la 7 august 2008. Reclamantul a fost reprezentat de dl J. Ciesielski, avocat care practică în Čódש. Guvernul Polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 2 aprilie 2009, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului și a hotărât, de asemenea, să pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp (art. 29 § 3). La 16 iunie 2009, Guvernul a depus o declarație unilaterală și a invitat Curtea să elimine cererea, în conformitate cu art. 37 din Convenție. CIRCUMSTĂRILE CAUZULUI Reclamantul s-a născut în 1933 și trăiește în Varșovia. Procedură principală La o dată neespecificată în martie 2000 a fost instituită o procedură penală împotriva reclamantului. La 26 martie 2001, reclamantul a fost inculpat în fața Curții de district din Varșovia. Proiectul de pronunțare a acuzării constă în acuzațiile de fraudă și falsificare a documentelor. La o audiere de la 19 septembrie 2003 avocatul reclamantului a depus o cerere de trimitere a cazului la procurorul districtului din Varșovia. Procurorul a interzis. La 19 noiembrie 2003, cererea a fost respinsă. Audierile ulterioare, enumerate pentru 20 decembrie 2005 și 23 martie 2006, au fost suspendate, deoarece, în ambele ocazii, victima nu a fost citată în mod corespunzător. 10. Între timp, la 1 ianuarie 2006, cazul a fost atribuit unui alt judecător. 11. La ședința din 8 iunie 2006, instanța a ordonat obținerea documentelor referitoare la sănătatea reclamantului. 12. La ședința din 14 iulie 2006, la cererea procurorului, Curtea a ordonat ca reclamantul să facă un examen psihiatric și să pregătească raportul unui expert în domeniul sănătății sale. 13. Audierea din 5 octombrie 2006 a fost suspendată, deoarece victima nu a fost convocată în mod corespunzător. 14. La audierile din 4 decembrie 2006, 20 februarie și 29 februarie. În martie 2007, reclamantul și patru martori au fost auziți. 15. O nouă ședință, programată pentru 19 ianuarie 2007, a fost anulată. 16. La 20 februarie și 29 martie 2007, instanța a ordonat elaborarea raportului unui expert suplimentar. 17. La 29 mai 2007, Curtea a solicitat procurorului din districtul Varșovia să prezinte dovezi care susțin acuzațiile împotriva reclamantului, astfel cum se prevede în proiectul de pronunțare. 18. Următoarele audieri, enumerate pentru 5 septembrie și 10 decembrie 2007, au fost anulate ca termen pentru ca procurorul să prezinte dovezi au fost prelungite până la 29 februarie 2008. 19. Audierea ulterioară, stabilită pentru 10 martie 2008, a fost anulată din cauza bolii judecătorului. 20. La 7 mai 2008, Curtea de District din Varșovia a achitat reclamantul. Procedințe în temeiul Legii din 2004 Prima plângere 21. La 7 noiembrie 2005, reclamantul a depus la Curtea Regională de Varșovia o plângere cu privire la o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil în ceea ce privește procedurile penale înaintate împotriva lui și a solicitat o justă satisfacție. El s-a bazat pe Legea din 17 iunie 2004 privind plângeri privind o încălcare a dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o Skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”), care a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004. Reclamantul a solicitat o hotărâre că durata procedurii în fața Curții de District din Varșovia a fost excesivă și o atribuire a unei juste satisfacții în valoare de 9 000 de zloti polonez (PLN) (echivalentul de aproximativ. 22. La 2 decembrie 2005, Curtea Regională de Varșovia și-a respins plângerea, limitând examinarea duratei procedurii la perioada de după intrarea în vigoare a Legii 2004 și a subliniat faptul că Actul nu poate fi aplicat la lungimea prolungată a procedurilor judiciare care au loc înainte de această dată. După analizarea comportamentului Curții de district din Varșovia în cursul perioadei de la intrarea în vigoare a Legii 2004, instanța a constatat că procedurile au fost desfășurate cu o diligență corectă și într-un timp rezonabil. La 20 februarie 2008, reclamantul și-a depus a doua plângere în temeiul legii 2004. Reclamantul a solicitat o hotărâre că durata procedurii în fața Curții de district din Varșovia a fost excesivă și o atribuire de o justă satisfacție în valoare de 50.000 zloty polonez (PLN) (echivalentul de aproximativ 12.500 euro (EUR)). 24. La 4 martie 2008, Curtea Regională de Varșovia și-a respins plângerea. Decembrie 2005 (data la care a fost respinsă reclamația pentru prima lungime a reclamantului). Nu s-au constatat întârzieri din partea Curții de District. Prin urmare, Curtea a declarat că în această perioadă Curtea de District nu a încălcat dreptul reclamantului de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil. II. Drept DOMESTIC RELEVANT ȘI PRATICE 25. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDH 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V. HOTĂRÂREA GOVERNULUI solicită să pună în aplicare cererea în temeiul articolului 37 din convenția 26. La 16 iunie 2009, Guvernul a prezentat o declarație unilaterală similară cu cea din cazul Tahsin Acar c. Turcia ((obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, CEDH 2003-VI) și a informat Curtea că sunt dispuși să accepte că au existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție ca urmare a lungimii necorespunzătoare a procedurii în care a fost implicat reclamantul. Dăunările pecuniare ale Guvernului au propus acordarea de 10.000 PLN reclamantului (echivalentul de aproximativ 2.500 de euro (EUR)). Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. 27. Reclamantul nu a fost de acord cu propunerea Guvernului și a considerat că suma propusă nu constituie suficientă satisfacție pentru daunele pe care le-a susținut și solicită Curții să continue examinarea cererii. 28. Curtea remarcă că, după cum a deținut deja în multe ocazii, ar putea fi adecvat, în anumite circumstanțe, să se îndepărteze o cerere sau o parte a unei cereri în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale de către guvernul contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. Aceasta va depinde de circumstanțele specifice dacă declarația unilaterală oferă o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale nu impune Curții să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar , citat mai sus § 75; și Melnic c. Moldova , nr. 6923/03 , § 22, 14 noiembrie 2006). 29. Potrivit jurisprudenței Curții, suma propusă într-o declarație unilaterală poate fi considerată o bază suficientă pentru eliminarea unei cereri sau a unei părți ale acesteia. Curtea va ține cont în acest sens de compatibilitatea sumei cu propriile sale atribuiri în cazuri similare, ținând cont de principiile pe care le-a elaborat pentru determinarea statutului de victimă și pentru evaluarea cantității de compensare morală care trebuie acordată atunci când a constatat o încălcare a cerințelor de timp rezonabil (a se vedea Cocchiarella c. Italia) [GC], nr. 64886/01, §§ 85-107, CEDH 2006-...,; Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, § 193-215, ECHR-2006-... și Dubjakova c. Slovacia (dec.), nr. 67299/01, 10 octombrie 2004). 30. Cu privire la faptele și din motivele prezentate mai sus, în special suma de compensare propusă, care este substanțial mai mică decât Curtea ar fi acordată în cazuri similare, Curtea constată că guvernul nu a prezentat o declarație care să ofere o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în convenție și în protocolele sale nu impune Curții să continue examinarea cazului (a se vedea, în contrast, Spółka z o.o. WAZA c. Polonia (striking out), nr. 11602/02, 26 iunie 2007). 31. Prin urmare, Curtea respinge cererea guvernului de a elimina aplicarea din lista de cazuri în temeiul articolului 37 din Convenție și va continua, în consecință, examinarea admisibilității și a meritelor cauzei. II. ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 A CONVENȚIEI PE CONTA CARE TREBUIE NEREZONABILĂ A PROCEDURILOR 32. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „tempă rațională”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 33. Guvernul a contestat acest argument. 34. Perioada care trebuie luată în considerare a început la o dată neespecificată în martie 2000 și s-a încheiat la 7 mai 2008. Astfel a durat opt ani și aproximativ două luni pentru un nivel de competență. Admisibilitate 35. Curtea remarcă că această plângere nu este, în mod evident, bolnavă fondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție, subliniază, de asemenea, că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 37. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender În plus, Curtea consideră că, respingând, în două ocazii, plângerea reclamantului, conform căreia procedurile din cauza sa au depășit un timp rezonabil (a se vedea punctele 21-24 de mai sus), Curtea regională de Varsovia nu a aplicat standarde care erau conforme cu principiile incluse în jurisprudența Curții (a se vedea Majewski c. Polonia, nr. 52690/99, § 36, 11 octombrie 2005). 38. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 39. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 40. Reclamantul a solicitat 45 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 41. 42. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Decizând pe o bază echitabilă, acesta îi acordă 6 000 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 43. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 21.748 zloti polonezi (PLN) ( Echivalentul de 5.400 euro (EUR) pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne, precum și pentru cele suportate în fața Curții. 44. Guvernul a contestat reclamația. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului, reprezentat de un avocat, a sumei de 850 EUR pentru procedurile în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS respinge cererea guvernului de a elimina cazul din listă; declara cererea admisibilă; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenția 6.000 EUR (sex mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 850 EUR (opt sute și cincizeci de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 decembrie 2009, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele grefierului Lawrence Early Nicolas Bratza