Yildiz împotriva Austriei

Rezoluția CM/ResDH(2009)117 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Yildiz, Jakupovic, Radovanovic și Maslov împotriva Austriei (Yildiz, cererea nr. 37295/97, Hotărârea din 31 octombrie 2002, definitivă la 31 ianuarie 2003; Jakupovic, cererea nr. 36757/97, Hotărârea din 6 februarie 2003, definitivă la 6 mai 2003; Radovanovic, cererea n 42703/98, Hotărârea din 22 aprilie 2004, definitivă la 22 iulie 2004 și din 16 decembrie 2004 (art. 41), definitivă la 16 martie 2005 Maslov, cererea n 1638/03, Hotărârea din 23 iunie 2008 (Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "deciziile"), Convenția Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cazuri privesc încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie al reclamanților din cauza interdicțiilor de ședere pronunțate împotriva acestora și expulzarea acestora ca urmare a infracțiunilor comise în Austria (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile din anexă);

După ce a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție.

S-a asigurat că statul pârât a plătit părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezentele cauze și DECIDE de a închide examinarea.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2009)117 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Yildiz, Jakupovic, Radovanovic și Maslov împotriva Austriei Rezumat introductiv al cauzelor Cauzele se referă la încălcarea dreptului la respectarea vieții private și de familie al reclamanților, din cauza interdicțiilor de ședere pronunțate împotriva acestora, în temeiul legilor din 1992 și 1997 privind străinii, și a expulzării acestora ca urmare a infracțiunilor comise în Austria (încălcarea articolului 8). În septembrie 1994, a fost pronunțată o interdicție de ședere de cinci ani împotriva dlui Yildiz, în urma a două condamnări pentru furt și furt din magazine, infracțiuni comise în 1993, în timp ce acesta era minor, și a trei condamnări administrative pentru încălcări ale Codului rutier între 1992 și 1994. În 1997, el a fost expulzat în Turcia, fiind astfel separat de soția sa și de copilul său de doi ani.

În 1995 și 1996, domnul Jakupovic fusese condamnat de două ori pentru spargere la închisoare cu suspendare. În septembrie 1995 a fost pronunțată o interdicție de ședere de zece ani. În 1997, deși avea 16 ani, el a fost expulzat în Sarajevo, deși nimic nu dovedea că mai există rude apropiate. În 1997, dl Radovanovic fusese condamnat, pentru furt calificat și jaf, la o pedeapsă cu închisoarea parțială însoțită de o suspendare. Ulterior, a fost pronunțată o interdicție de ședere pe durată nelimitată. În 1998, a fost expulzat în 1998 în fosta Republică Federală Iugoslavia, acum Serbia.

La 3/01/2001, Hotărârea Federală a Poliției din Viena a emis o interdicție de 10 ani împotriva dlui Maslov din cauza a două condamnări penale la o pedeapsă fermă cu închisoarea de doi ani și nouă luni în total pronunțate împotriva sa de tribunalul minorilor din Viena, în 1999 și 2000. Această decizie a fost confirmată de Hotărârea pentru Siguranță Publică de la Viena și de Curtea Administrativă. Curtea Constituțională a refuzat să cunoască acțiunea reclamantului, care a fost condamnată la eșec. La 22/12/2003, reclamantul a fost expulzat la Sofia. Curtea Europeană a considerat, în toate cazurile, că relațiile familiale și sociale ale reclamanților cu Austria sunt mult mai puternice decât cele pe care le aveau cu țara lor de origine.

Luând în considerare în special faptul că reclamanții erau minori în perioada în care au comis infracțiunile, Comisia a considerat că măsurile adoptate de autoritățile austriece erau excesiv de stricte. Prin urmare, Comisia a concluzionat că autoritățile nu au căutat un echilibru corect între interesele în cauză, și anume între dreptul la respectarea vieții private și de familie al reclamanților, și apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor.

Plătiri de satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacțiile echitabile Nume și nesolicitare Pagube materiale Costuri și cheltuieli de judecată totale Yildiz (37295/97) 000 + 42,78 EUR (interese moratorii) 042,78 EUR Plătit la 30/05/2003 Jakupovic (36757/97) 7 936,09 EUR 7 936,09 EUR plătit la 7/04/2003 Radovanovic (42703/98) 8 315 EUR 315 EUR plătit la 14/04/2005 Maslov (42703/98) 000 EUR 097,06 EUR 097,06 EUR plătit la 30/07/2008 b) Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de dl Maslov și a considerat că constatarea încălcării constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de ceilalți reclamanți și, ulterior, interdicțiile de ședere pronunțate împotriva reclamanților au fost înlăturate.

În cauza Yildiz, la data de 20/02/2004, reclamantului i s-a acordat un permis de ședere de tip mai mic (valabil pentru șase luni) până la data de 25/05/2006, dar Ministerul de Interne s-a angajat să-i acorde un permis de ședere la cerere. În acest scop, la 21/10/2005, un permis de ședere (Niederlassungsnachweis) ) a fost eliberat pe numele său și a fost invitat de mai multe ori prin intermediul avocatului său să-l caute. Cu toate acestea, reclamantul nu l-a recuperat și nu a solicitat un permis de ședere ulterior. În cauza Jakupovic, reclamantului i s-a acordat, în mai 2003, o viză de tip C pentru a călători în Austria, valabilă timp de trei luni. La 13/05/2005, i s-a eliberat un permis de ședere pe durată nelimitată.

În cauza Radovanovic, reclamantului i s-a acordat, la 25/01/2005, un certificat de reședință (pe baza Legii privind străinii din 1997 în vigoare la acel moment). Acest tip de permis de ședere corespunde statutului de care reclamantul beneficia înainte de expulzare și prevedea, de asemenea, accesul la piața muncii. Interdicția de ședere pronunțată împotriva dlui Maslov a fost ridicată ca urmare a procedurilor interne la 31/07/2008. La 14/08/2008, autoritățile austriece au indicat că reclamantul este liber să intre pe teritoriul austriac în orice moment. II. Măsuri generale Legea privind străinii din 1992 a fost înlocuită de două ori, în 1997 și din nou în 2005. Din 1997, textul include o trimitere explicită la dispozițiile articolului 8 alineatul (2) din convenție.

În plus, atunci când impun o interdicție de ședere, autoritățile trebuie să pună în balanță în mod corespunzător protecția vieții private și de familie și interesul public care necesită expulzare, ținând seama în mod corespunzător de elemente precum gradul de integrare a persoanei în cauză (e) sau a familiei sale, precum și de legăturile strânse de familie sau de alte legături. În plus, având în vedere efectul direct al Convenției și al jurisprudenței Curții Europene în Austria, publicarea și difuzarea hotărârilor Curții ar trebui să fie suficiente pentru ca acestea să își alinieze practica cu cerințele Convenției în temeiul articolului 8, astfel cum rezultă din aceste hotărâri.

În acest scop, hotărârile au fost publicate în Buletinul Institutului austriac pentru Drepturile Omului (Yildiz: NL 2002, p. 251 (NL 02/6/04), a se vedea http://www.menschenrechte.ac.at/docs/02_6/02_6_04; Jakupovic: NL 2003, p. 25 (NL 03/1/06), pe site-ul internet http://www.menschenrechte.ac.at/docs/03_1/03_1_06 ; Radovanovic: NL 2004, p. 87 (NL 04/2/11), http://www.menschenrechte.ac.at/docs/04_2/04_2_11 . și Maslov : NL 2008, p.157, (NL 08/3/11), disponibil pe internet http://www.menschenrechte.ac.at/docs/08_3/08_3_11 .) și în Österreichische Juristenzeitung (Yildiz și Jakupovic: ÖJZ 2003, p. 158 și, respectiv, p. 567 . Radovanovic: ÖJZ 2005, p… : ÖJZ 2008, p.779). În plus, hotărârile Curții au fost difuzate Curții Administrative, Curții Constituționale și tuturor autorităților competente pentru deciziile privind interdicțiile de ședere pentru a le oferi linii directe în materie de tratament al tinerilor delincvenți.

Concluziile statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele pentru părțile solicitante ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 3 decembrie 2009 în cea de-a 1072-a ședință a delegaților miniștrilor

Résolution CM/ResDH(2009)117 [1] Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l'homme Yildiz, Jakupovic, Radovanovic et Maslov contre Autriche (Yildiz, requête n o 37295/97, arrêt du 31 octobre 2002, définitif le 31 janvier 2003; Jakupovic, requête n o 36757/97, arrêt du 6 février 2003, définitif le 6 mai 2003; Radovanovic, requête n o 42703/98, arrêt du 22 avril 2004, définitif le 22 juillet 2004, et du 16 décembre 2004 (article 41), définitif le 16 mars 2005 ; Maslov, requête n o 1638/03, arrêt du 23 juin 2008 (Grande Chambre)) Le Comité des Ministres, en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l'homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent des atteintes au droit au respect de la vie privée et familiale des requérants en raison des interdictions de séjour prononcées à leur encontre, et de leur expulsion suite à des infractions pénales commises en Autriche (violation de l'article 8) (voir détails dans l'Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures qu'il a prises pour se conformer à l'arrêt de la Cour en vertu de l'obligation qui lui incombe au regard de l'article 46 paragraphe 1 de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S'étant assuré que l'Etat défendeur a versé aux parties requérantes, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l'Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l'Etat défendeur (voir Annexe), qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d'en clore l'examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2009)117 Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires Yildiz, Jakupovic, Radovanovic et Maslov contre Autriche Résumé introductif des affaires Les affaires concernent des atteintes au droit au respect de la vie privée et familiale des requérants, en raison des interdictions de séjour prononcées à leur encontre, en vertu des lois de 1992 et 1997 sur les étrangers, et de leur expulsion suite à des infractions pénales commises en Autriche (violations de l'article 8). En septembre 1994, une interdiction de séjour de cinq ans avait été prononcée à l'encontre de M. Yildiz, suite à deux condamnations pour vol et vol à l'étalage, infractions commises en 1993 alors qu'il était mineur, et à trois condamnations administratives pour des infractions au code de la route entre 1992 et 1994. En 1997, il a été expulsé vers la Turquie, se voyant ainsi séparé de sa femme et de son enfant de deux ans.

En 1995 et en 1996, M. Jakupovic avait été condamné à deux reprises pour cambriolage à des peines d'emprisonnement avec sursis. En septembre 1995, une interdiction de séjour de dix ans a été prononcée à son encontre. En 1997, alors qu'il était âgé de 16 ans, il a été expulsé vers Sarajevo bien que rien ne prouvait qu'il y avait encore des parents proches. En 1997, M. Radovanovic avait été condamné, pour vol qualifié et cambriolage, à une peine d'emprisonnement assortie partiellement d'un sursis. Par la suite, une interdiction de séjour à durée illimitée a été prononcée à son encontre. En 1998, il a été expulsé en 1998 vers l'ancienne République fédérale de Yougoslavie, maintenant la Serbie.

Le 3/01/2001, la direction fédérale de la police de Vienne a prononcé une interdiction de séjour de dix ans à l'encontre de M Maslov en raison de deux condamnations pénales à une peine ferme d'emprisonnement de deux ans et neuf mois au total prononcées à son encontre par le tribunal des mineurs de Vienne, en 1999 et en 2000. Cette décision a été confirmée par la direction de la sécurité publique de Vienne et la Cour administrative. La Cour Constitutionnelle a refusé de connaître du recours du requérant, l'estimant voué à l'échec. Le 22/12/2003, le requérant a été expulsé vers Sofia. La Cour européenne a considéré dans toutes les affaires que les relations familiales et sociales des requérants avec l'Autriche étaient beaucoup plus fortes que celles qu'ils avaient avec leur pays d'origine.

Prenant plus particulièrement en compte le fait que les requérants étaient mineurs à l'époque où ils avaient commis les infractions pénales, elle a jugé que les mesures adoptées par les autorités autrichiennes étaient excessivement rigoureuses. Elle a donc conclu que les autorités n'avaient pas recherché un juste équilibre entre les intérêts en cause, c'est-à-dire entre le droit au respect de la vie privée et familiale des requérants, et la défense de l'ordre et la prévention des infractions pénales.

I. Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles a) Détails des satisfactions équitables Nom et n o requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Yildiz (37295/97) - - 8 000 + 42,78 EUR (intérêts moratoires) 8 042,78 EUR Payé le 30/05/2003 Jakupovic (36757/97) - - 7 936,09 EUR 7 936,09 EUR Payé le 7/04/2003 Radovanovic (42703/98) - - 8 315 EUR 8 315 EUR Payé le 14/04/2005 Maslov (42703/98) - 3 000 EUR 13 097,06 EUR 16 097,06 EUR Payé le 30/07/2008 b) Mesures individuelles La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable pour le préjudice moral subi par M Maslov. Elle a considéré que le constat de violation constituait une satisfaction équitable suffisante pour le préjudice moral subi par les autres requérants.

Par la suite, les interdictions de séjour prononcées à l'encontre des requérants ont été levées. Dans l'affaire Yildiz, le 20/02/2004, le requérant s'est vu octroyer un permis de séjour de type « D » pour se rendre en Autriche (valable pour six mois). Jusqu'au 25/05/2006, il était titulaire d'un visa de tourisme, mais le Ministère de l'Intérieur s'est engagé à lui accorder un permis de résidence à sa demande. A cette fin, le 21/10/2005, un titre de séjour ( Niederlassungsnachweis ) a été délivré à son nom, et il a été invité à plusieurs reprises par le biais de son avocat à venir le chercher. Cependant, le requérant ne l'a pas récupéré, et il n'a pas demandé de permis de séjour par la suite.

Dans l'affaire Jakupovic, le requérant s'est vu octroyer en mai 2003 un visa de type « C » pour se rendre en Autriche, valable pendant trois mois. Le 13/05/2005, un permis de séjour à durée illimitée lui a été délivré. Dans l'affaire Radovanovic, le requérant s'est vu octroyer le 25/01/2005 un certificat de résidence (sur la base de la loi relative aux étrangers de 1997 en vigueur à l'époque). Ce type de titre de séjour correspondait au statut dont le requérant bénéficiait avant son expulsion, et prévoyait également l'accès au marché du travail. L'interdiction de séjour prononcée contre M Maslov a été levée suite à des procédures internes le 31/07/2008. Le 14/08/2008, les autorités autrichiennes ont indiqué que le requérant était libre d'entrer sur le territoire autrichien à tout moment.

II. Mesures générales La loi sur les étrangers de 1992 a été remplacée à deux reprises, en 1997 et à nouveau en 2005. Depuis 1997, le texte comprend une référence explicite aux dispositions de l'article 8§2 de la Convention. En outre, lorsqu'elles imposent une interdiction de séjour, les autorités doivent dûment mettre en balance la protection de la vie privée et familiale et l'intérêt public nécessitant l'expulsion, en tenant dûment compte d'éléments tels que le degré d'intégration de l'intéressé(e) ou de sa famille, ainsi que l'étroitesse des liens de famille ou d'autres liens. De plus, étant donné l'effet direct de la Convention et de la jurisprudence de la Cour européenne en Autriche, la publication et la diffusion des arrêts de la Cour aux autorités compétentes et aux tribunaux devraient suffire pour que ceux-ci alignent leur pratique sur les exigences de la Convention au regard de l'article 8 telles qu'elles ressortent des présents arrêts.

A cette fin, les arrêts ont été publiés dans le bulletin de l'Institut autrichien des droits de l'homme (Yildiz: NL 2002, p. 251 (NL 02/6/04), voir sur le site web http://www.menschenrechte.ac.at/docs/02_6/02_6_04 ; Jakupovic: NL 2003, p. 25 (NL 03/1/06), sur le site web http://www.menschenrechte.ac.at/docs/03_1/03_1_06 ; Radovanovic: NL 2004, p. 87 (NL 04/2/11), voir http://www.menschenrechte.ac.at/docs/04_2/04_2_11 ; et Maslov : NL 2008, p.157, (NL 08/3/11), disponible sur Internet http://www.menschenrechte.ac.at/docs/08_3/08_3_11 ); et dans l' Österreichische Juristenzeitung (Yildiz et Jakupovic: ÖJZ 2003, p.158 et p.567 respectivement ; Radovanovic: ÖJZ 2005, p. 76 ; et Maslov : ÖJZ 2008, p.779).

En outre, les arrêts de la Cour ont été diffusés à la Cour administrative, à la Cour constitutionnelle, et à toutes les autorités compétentes pour les décisions d'interdictions de séjour afin de leur donner des lignes directes en matière de traitement des jeunes délinquants. Conclusions de l'Etat défendeur Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour les parties requérantes des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans ces affaires, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l'Autriche a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l'article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 décembre 2009 lors de la 1072e réunion des Délégués des Ministres