CASE OF KEEGAN AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2009)144 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Keegan împotriva Regatului Unit (Declarația nr. 28867/03, hotărârea din 18 iulie 2006, finală la 18 octombrie 2006) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea din acest caz, transmisă de Curte Comitetului după ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la: dreptul reclamanților de a respecta viața lor privată și de familie, în cazul în care poliția nu a realizat măsuri eficace de bază pentru a verifica legătura dintre adresa și infracțiunile examinate înainte de a efectua o intrare forțată pentru a căuta domiciliul reclamanților (art. 8) și lipsa de remediere eficace în momentul în care acestea sunt daune doar în cazul în care ar putea fi demonstrat că poliția a acționat cu malice (art. 13) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației Regatului Unit în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile atribuite de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către Statul pârât, după caz: - de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - de măsuri generale, pentru a preveni încălcări similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestui caz. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)144 Informații privind măsurile de respectare a hotărârii în cazul Keegan împotriva Regatului Unit Acest caz se referă la încălcarea dreptului reclamanților de a-și respecta viața privată și de familie în ceea ce privește 21/10/1999, poliția, încrezând în mod înșelat că un hoț armat a trăit la adresa lor, intrarea forțată pentru a-și căuta domiciliul pe baza unui mandat obținut fără a efectua eficac acțiunile de bază pentru a verifica legătura dintre adresa și infracțiunile care fac obiectul anchetei (violarea articolului 8). Acțiunile pentru daune împotriva poliției la momentul material, adică înainte de intrarea în vigoare a Legii privind drepturile omului 1998, nu au putut să reușească decât în cazul în care s-ar putea dovedi că poliția a acționat cu mală. Neînțelegerea de tipul găsit în acest caz nu s-a calificat (violație la art. 13). Plată de satisfacție echitabilă și măsuri individuale Detalii de satisfacție echitabilă Prejudiciu material Prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total 000 EUR 500 EUR 500 EUR plătite la 06/02/2007, plus dobânzile II. Măsuri generale Guvernul consideră că Legea din 1998 privind drepturile omului, însoțită de Codul PACE B (Codul de practică pentru căutarea de locuințe de către ofițeri de poliție și Convulsiile de proprietăți constatate de ofițeri de poliție pentru persoane sau locuințe, realizat în temeiul articolului 66 din Actul de poliție și probă penală din 1984), care a intrat în vigoare la 01/01/2006, împiedică noi și similare încălcări ale articolelor 8 și 13. Punctul 3.1 din Codul B prevede orientări privind obținerea mandatelor de căutare și prevede clar că, înainte de a face o cerere pe baza informațiilor care pare să justifice o cerere, ofițerul trebuie să ia măsuri rezonabile pentru a verifica dacă informațiile sunt exacte, recente și nu furnizate cu răutate sau iresponsabilitate, și să facă anchete rezonabile pentru a stabili dacă ceva este cunoscut despre probabilul ocupant al instituțiilor. Dispozițiile relevante ale Actului privind drepturile omului sunt secțiunile 6, 7 și 8. În acest sens, trebuie reamintită că autoritățile publice sunt obligate, în conformitate cu art. 6 din acțiunea respectivă, să acționeze în conformitate cu Convenția. În temeiul articolului 8 din Lege, o instanță poate acorda orice remediere pe care o consideră justă și adecvată, inclusiv daune. În ceea ce privește informațiile furnizate autorităților relevante cu privire la cerințele Convenției, Guvernul reamintește că hotărârea Curții a fost publicată și comentată, printre altele, în toate rapoartele din Anglia [2006] Toate rapoartele ER (D) 235, Times Law Reports (09/09/2006) și Revizuirea dreptului drepturilor omului EHRLE 2006, 5, 648-650. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate vor preveni încălcări similare și că Regatul Unit a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 decembrie 2009 la a 1072-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)144

[1]

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

Keegan against the United Kingdom

(Application No. 28867/03, judgment of 18 July 2006, final on 18 October 2006)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”);

Having regard to the judgment in this case, transmitted by the Court to the Committee once it had become final;

Recalling that the violations of the Convention found by the Court in this case concern : the applicants' right to respect for their private and family life in that the police failed to carry out effectively basic steps to verify the connection between the address and the offence under investigation before carrying out a forced entry to search the applicants' home (Article 8); and the lack of effective remedy at the time as damages only lay where it could be shown that the police had acted with malice (Article 13) (see details in Appendix);

Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken in order to comply with the United Kingdom's obligation under Article

46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment;

Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee's Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that, the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix),

Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate:

- of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

- of general measures, preventing similar violations;

DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination of this case.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)144

Information about the measures to comply with the judgment in the case of

Keegan against the United Kingdom

Introductory case summary

This case concerns the breach of the applicants' right to respect for their private and family life in that on 21/10/1999, the police, mistakenly believing that an armed robber lived at their address, forced entry to search their home on the basis of a warrant which had been obtained without effectively carrying out the basic steps to verify the connection between the address and the offence under investigation (violation of Article 8).

Actions for damages against the police at the material time, i.e. before the entry into force of the Human Rights Act 1998, could only succeed where it could be shown that the police had acted with malice. Negligence of the kind found in this case did not qualify (violation of Article 13).

I.

Payment of just satisfaction and individual measures

Details of just satisfaction

Pecuniary damage

Non-pecuniary damage

Costs and expenses

Total

--

15

000 EUR

9

500 EUR

24

500 EUR

Paid on 06/02/2007, plus interest

II.

General measures

The government believes that the Human Rights Act 1998 taken together with PACE Code B (Code of Practice for Searches of Premises by Police Officers and the Seizure of Property found by Police Officers on Persons or Premises, made under section 66 of the Police and Criminal Evidence Act 1984), which entered into effect on 01/01/2006, prevents new, similar violations of Articles 8 and 13 from arising.

Paragraph 3.1 of Code B provides guidance on obtaining search warrants and clearly states that before making an application on the basis of information that appears to justify an application, the officer must take reasonable steps to check that the information is accurate, recent and not provided maliciously or irresponsibly, and make reasonable enquiries to establish whether anything is known about the likely occupier of the premises.

The relevant provisions of the Human Rights Act, are Sections 6, 7 and 8. Here it should be recalled that public authorities are obliged, under Section 6 of that Act, to act in accordance with the Convention. If they were not to do so, their acts would be unlawful and the injured party could bring proceedings under Section 7 of the Act. By virtue of Section 8 of the Act, a court may grant whatever remedies it considers just and appropriate, including damages.

As regards the information provided to the relevant authorities about the Convention requirements, the Government recalls that the Court's judgment has been published and commented upon, inter alia, in the

All England Reports

[2006] All ER (D) 235, the

Times Law Reports

(09/09/2006), and the

Human Rights Law Review

EHRLE 2006, 5, 648-650.

III.

Conclusions of the respondent state

The government considers that the measures adopted will prevent similar violations and that the United

Kingdom has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1 of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 3 December 2009 at the 1072nd meeting of the Ministers’ Deputies