CASE OF YILDIZ AGAINST AUSTRIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF YILDIZ AGAINST AUSTRIA (CtEDO, 2009)
Rezoluția CM/ResDH(2009)117 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Yildiz, Jakupovic, Radovanovic și Maslov împotriva Austriai (Yildiz, cererea nr. 37295/97, hotărârea din 31 octombrie 2002, finală la 31 ianuarie 2003; Jakupovic, cererea nr. 36757/97, hotărârea din 6 februarie 2003, finală la 6 mai 2003; Radovanovic, cererea nr. 42703/98, hotărârea din 22 aprilie 2004, finală la 22 iulie 2004, și din 16 decembrie 2004 (art. 41), finală la 16 martie 2005; Maslov, Hotărârea nr. 1638/03, hotărârea din 23 iunie 2008 (Granda Camera) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârile transmise de Curte Comitetului după ce au devenit finale; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în aceste cazuri se referă la încălcarea dreptului reclamantului la viața privată și de familie din cauza interdicțiilor de reședință impuse lor și la expulzarea acestora în urma infracțiunilor penale comise în Austria (violația articolului 8) (a se vedea detaliile din apendicele); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârilor; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata justă a satisfăcției atribuite în hotărâri, adoptarea de către Statul pârât, după caz, de - măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora în vederea realizării, în măsura posibilului, a restabilirii în integritate; și - măsuri generale de prevenire a încălcărilor, similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea Apendicele), care și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestor cazuri. Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)117 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cazul Yildiz, Jakupovic, Radovanovic și Maslov împotriva Austriai Cazurile se referă la încălcarea dreptului reclamanților la viața privată și de familie din cauza interdicțiilor de reședință impuse acestora în temeiul Legii privind extraterestrii din 1992 și 1997 și la expulzarea acestora în urma infracțiunilor penale comise în Austria (violația articolului 8). În septembrie 1994 s-a impus dlui Yildiz o interdicție de reședință de 5 ani din cauza a două condamnari penale pentru furt și furt, infracțiuni comise ca minor în 1993, precum și a trei condamnari administrative pentru încălcarea normelor de trafic între 1992 și 1994. În 1997 a fost expulsat în Turcia, fiind astfel separat de soția sa și de copil de doi ani. În 1995 și 1996 dl Jakupovic a fost condamnat de două ori pentru furt și condamnat la închisoare suspendată. În septembrie 1995 a fost eliberată o interdicție de reședință de 10 ani împotriva lui. În 1997, vârsta de 16 ani a fost deportată la Sarajevo atunci când nu a existat dovezi că el mai avea rude apropiate care locuia acolo. Dl Radovanovic a fost condamnat pentru jaf agravat și furt în 1997 și condamnat la un termen de închisoare parțial suspendat. Apoi, i s-a impus o interdicție de reședință de durată nelimitată. În 1998 el a fost expulsat în fosta Republică Federală Iugoslavia, acum Serbia. La 3/01/2001 Autoritatea Federală de Poliție din Viena a impus un ordin de excludere de zece ani împotriva dlui Maslov din cauza a două condamnări penale de către Curtea de Juvenil din Viena în 1999 și 2000 la un total de doi ani și nouă luni de închisoare necondiționată. Această decizie a fost susținută de Autoritatea de Securitate Publică din Viena și de Curtea Administrativă, iar Curtea Constituțională a refuzat să trateze plângerea reclamantului pentru lipsa de perspective de succes. La 22/12/2003, reclamantul a fost deportat la Sofia. Curtea Europeană a considerat în toate cazurile că legăturile familiale și sociale ale reclamanților cu Austria au fost mult mai puternice decât orice legăturile pe care le-au avut cu țara lor de origine. Având în vedere în special faptul că reclamanții erau tineri atunci când au comis infracțiunile penale, a constatat că măsurile adoptate de autoritățile austriece erau excesiv de riguroase. Acesta a concluzionat că autoritățile austriece nu au ajuns la un echilibru echitabil între interesele implicate, și anume între dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private și familiale și prevenirea tulburărilor și a criminalității. Total Yildiz (37295/97) 000 + 42,78 EUR (dobânzi implicite) 042,78 EUR Pagate la 30/05/2003 Jakupovic (3675/97) 7 936,09 EUR 7 936,09 EUR Pagate la 7/04/2003 Radovanovic (42703/98) 8 315 EUR 315 EUR Pagate la 14/04/2005 Maslov (1638/03) 000 EUR 097,06 EUR 097,06 EUR Pagate la 30/07/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat dlui Maslov satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral, considerând că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă pentru prejudiciile morale suportate de ceilalți solicitanți, iar ulterior interdicțiile de reședință au fost eliminate în toate cazurile. În cazul Yildiz, la 20/02/2004, reclamantul a primit o viză de tip “D” care să-i permită să intre în Austria (valid pentru o ședere de șase luni). Până în 25/05/2006 a deținut o viză de turism, dar Ministerul Interiorului s-a angajat să-i elibereze un permis de reședință la cererea sa. În acest scop, la 21/10/2005, un certificat de decontare (Niederlassungsnachweis ) a fost eliberat și el a fost solicitat în mod repetat prin intermediul avocatului său să-l colecteze. Cu toate acestea, reclamantul nu a reușit să facă acest lucru, și nu a solicitat ulterior un permis de ședere. În cazul Jakupovic, în mai 2003, reclamantul a primit o viză de tip „C” care să-i permită reîntrarea în Austria, valabilă pentru o ședere de trei luni. La 13/05/2005 a fost eliberat un permis de ședere nelimitat. În cazul Radovanovic, la 25/01/2005 reclamantul a fost acordat un certificat de reședință (în temeiul legii privind extratereșturile din 1997 aplicabile atunci). Acest tip de permis de reședință corespunde statutului pe care l-a beneficiat înainte de expulzare și includea posibilitatea accesului la piața forței de muncă. Ordinea de excludere împotriva dlui Maslov a fost respinsă în cadrul procedurii interne la 31/07/2008. Autoritățile austriece au indicat la 14/08/2008 că reclamantul poate intra în țară în orice moment. II. Măsuri generale Fosta Lege a extraterestrilor din 1992 a fost înlocuită de două ori, în 1997 și din nou în 2005. Din 1997, se include în textul său o trimitere explicită la art. 8§2 din convenție. În plus, atunci când se impune o interdicție de reședință, autoritățile trebuie să echilibreze în mod corespunzător protecția vieții private și a vieții familiale împotriva interesului public de expulzare, ținând seama în mod corespunzător de elemente precum gradul de integrare al persoanei în cauză sau al familiei sale și de puterea familiei existente sau a altor legături. În plus, având în vedere efectul direct al Convenției și jurisprudenței Curții Europene în Austria, publicarea și diseminarea hotărârilor Curții către autoritățile și instanțele austriece competente ar trebui să fie suficientă pentru alinierea practicii lor cu cerințele convenției în temeiul articolului 8 în timp ce acestea iese din prezentele hotărâri. În acest scop, hotărârile au fost publicate în Newsletterul Institutului austriac pentru drepturile omului (Yildiz: NL 2002, p.251 (NL 02/6/04), disponibile online la http://www.menschenrechte.ac.at/docs/02_6/02_6_04; Jakupovic: NL 2003, p.25 (NL 03/1/06), disponibile online http://www.menschenrechte.ac.at/docs/03_1/03_1_06 Radovanovic: NL 2004, p.87 (NL 04/2/11), a se vedea http://www.menschenrechte.ac.at/docs/04_2/04_2_11; și Maslov: NL 2008, p.157, (NL 08/3/11), disponibilă online la http://www.menschenrechte.ac.at/docs/08_3/08_3_11); și în Österreichische Juristenzeitung (Yildiz și Jakupovic: ÖJZ 2003, p.158 și respectiv p.567, Radovanovic: ÖJZ 2005, p.76; Maslov: ÖJZ 2008, p.779). În plus, hotărârile Curții au fost difuzate Curții administrative, Curtea Constituțională și toate autoritățile responsabile de deciziile privind interdicțiile de reședință, pentru a furniza orientări în ceea ce privește infractorii minori. III. Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Austria și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 3 decembrie 2009 la a 1072-a ședință a Deputaților Miniștri.