AFFAIRE BORTESI ET AUTRES c. ITALIE

A DOUA SECȚIUNEA CAUZA BORTESI ȘI ALTELE c. ITALIA (Cercetarea nr. 71399/01) HOTĂRÂREA (Revizuirea) STRASBURG 8 decembrie 2009 DEFINITIVF 08/03/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Bortesi și în alte cazuri c. Italia (cerere de revizuire a hotărârii din 10 iunie 2008), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 7 iulie și 3 noiembrie 2009, Întocmirea hotărârii, adoptată la această ultimă dată, La originea cauzei se află o cerere (n 71399/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și din care trei resortisanți ai acestui stat, domnul Antonio Bortesi, domnul Giorgi Bortesi și doamna Severina Bevilacqua ( La 18 mai 2000, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 1 Ca urmare a intervenției nejustificate în dreptul la respectarea bunurilor reclamanților. În plus, Curtea a concluzionat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție din cauza aplicării în cauza reclamanților din Legea nr 359 din 1992. Curtea a decis, de asemenea, să aloce reclamanților 1 800 000 EUR (EUR) pentru daune materiale și a La 8 septembrie 2008, guvernul a solicitat revizuirea hotărârii inițiale, în temeiul articolului 80 din Regulamentul de procedură al Curții, și a prezentat observații. La 29 septembrie 2008, Curtea a transmis cererea în revizuire reclamantului. În observațiile lor în răspuns, reclamanții s-au opus revizuirii hotărârii. Printr-o scrisoare din 2 decembrie 2008, guvernul a informat că intenționează să prezinte observații, iar acestea au fost primite la grefă la 15 și 20 ianuarie 2009, reclamanții au comentat la 24 martie 2009. Pentru a completa camera inițială după plecarea Antonella Mularoni, președintele Curții a desemnat prin tragere la sorți Danutė Jočienė (art. 80 alineatul (3) din Regulamentul de procedură). CU PRIVIRE LA CEREREA ÎN REVIZUIRE 8. art. 80 din Regulamentul de procedură al Curții, în părțile sale relevante, este astfel formulat. (1) În cazul unei descoperiri a unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influență decisivă asupra rezultatului unei cauze deja pronunțate și care, la momentul hotărârii, era necunoscut Curții și nu putea fi cunoscut în mod rezonabil de o parte, aceasta din urmă poate... să sesizeze Curtea cu o cerere de revizuire a hotărârii în cauză. (...) (4) În cazul în care camera nu respinge cererea, grefierul comunică aceasta oricărei alte părți interesate, invitându-l să-și prezinte eventualele observații scrise în termenul stabilit de președintele camerei. Acesta stabilește, de asemenea, data ședinței în cazul în care camera decide să țină una. Camera hotărăște printr-o hotărâre. Cu privire la admisibilitatea cererii Guvernul a solicitat revizuirea hotărârii inițiale în măsura în care aceasta se referă la satisfacția echitabilă. Acesta susține că a aflat în ziua pronunțării hotărârii menționate că nu a comentat pretențiile reclamantului (punctul 47 din hotărârea inițială), prezentate Curții fără întârziere, deși nu fusese invitat să facă acest lucru, cererile de satisfacție echitabilă ale recurentelor fiind transmise doar spre informare. Prin urmare, acesta nu ar fi avut niciodată posibilitatea de a prezenta observații cu privire la aceste cereri și, prin urmare, solicită Curții să revină asupra chestiunii și să ia în considerare observațiile depuse în urma cererii în curs de revizuire și, în plus, susține că decizia Curții de a-și transmite cererea reclamantului înseamnă că aceaceasta a fost primită. 10. Reclamanții se opun, observând că cererea de revizuire este întârziată, deoarece guvernul ar fi trebuit să observe deja la 11 octombrie 2004 - data la care i-au fost transmise cererile de satisfacție echitabilă - că nu a fost invitat să prezinte observații cu privire la acestea. 11. Curtea constată că, prin transmiterea cererii de revizuire a guvernului reclamantului la 30 septembrie 2008, Curtea a decis implicit să nu excludă cererea de revizuire a hotărârii inițiale, în sensul articolului 80 alineatul (4) din Regulamentul său privind justificarea cererii Cu privire la observarea contradictoriei 12. Curtea dă notă guvernului că nu fusese invitat la momentul respectiv să comenteze pretențiile reclamanților în temeiul articolului 41 din convenție și consideră că guvernul putea considera în mod rezonabil că astfel de observații ar fi putut exercita o influență decisivă În sensul articolului 80 din regulament, cu privire la chestiunea aplicării articolului 41 din Convenție. Prin urmare, acest fapt constituie un motiv de revizuire a hotărârii, cu condiția ca aceasta să se refere la satisfacția echitabilă. 13. Prin urmare, Curtea acceptă cererea în revizuire și modifică punctul 47 din hotărârea inițială, care trebuie să se citească după cum urmează cu privire la acest punct: Guvernul a comentat pretențiile reclamanților și-a prezentat observațiile la 15 și 20 ianuarie 2009 cu privire la luarea în considerare a cererilor de satisfacție echitabilă 14. Guvernul observă în primul rând că reclamantul și-a depus cererile de satisfacție echitabilă dincolo de termenul stabilit de Curte și consideră că acestea nu ar fi trebuit luate în considerare. În al doilea rând, acesta contestă formularea pretențiilor reclamanților care ar fi insuficientă, deoarece aceștia din urmă s-au limitat la a indica metoda de calculare a indemnizației dorite și nu au efectuat calculele în sine. Prin urmare, reclamanții nu ar avea dreptul la nici o sumă. 15. La 15 ianuarie 2009, guvernul a ridicat un nou argument privind contestarea calculelor efectuate de Curte, care s-ar baza pe o altă expertiză decât cea utilizată de Curtea de Apel de la Bologna (punctele 15, 16 și 51 din hotărârea inițială). Cu toate acestea, acesta se declară pregătit să accepte faptul că Curtea acordă părții solicitante ceea ce a solicitat, fără dobândă, cu condiția ca expertiza corectă să fie luată în considerare. 16. Guvernul și-a modificat apoi parțial poziția prin faptul că, la 20 ianuarie 2009, a subliniat că: Cu excepția argumentelor dezvoltate în ultimele observații, este important să se menționeze în speță identitatea substanțială a celor două expertize 17. Reclamanții nu văd nicio problemă în ceea ce privește faptul că, la momentul respectiv, Curtea a decis să accepte cererile lor de satisfacție echitabilă, chiar dacă acestea au fost depuse în afara termenului limită, deoarece acest lucru este permis prin regulamentul său. Ei observă, de asemenea, că guvernul a invocat cu întârziere motivul întemeiat pe expertiză și pe calculele Curții și, în cele din urmă, având în vedere că guvernul a admis că concluziile celor două expertize în litigiu sunt aproape identice, ei concluzionează că acesta a utilizat argumente abuzive în sprijinul cererii sale 18. Prin prezenta hotărâre, Curtea consideră că, în interesul unei bune administrări a justiției, trebuie să se țină seama de cererile de satisfacție echitabilă ale reclamanților, în pofida faptului că au fost depuse la grefă în termen (articolele 38 și 60 din Regulamentul de procedură). Curtea trebuie să stabilească dacă observațiile prezentate de guvern ar putea avea un impact asupra raționamentului care a condus la acordarea sumei de 1 800 000 EUR pentru daune materiale. 20. În hotărârea inițială, Curtea a considerat că cererile au fost suficient susținute. În raționamentul său, Comisia s-a bazat pe jurisprudența sa în această privință și a decis, prin urmare, să acorde o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea terenului în momentul privării acestuia și indemnizația obținută de solicitanți la nivel național, însoțită de dobânzi care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp care a trecut de la deposedarea terenului (punctele 48-49 din hotărârea inițială). Comisia și-a întemeiat calculele pe expertiza utilizată de Curtea de Apel de la Bologna (punctul 51 din hotărârea inițială). 21. În concluzie, după examinarea argumentelor părților, Curtea nu are motive să modifice punctele 48-52 din hotărârea inițială în care prezenta motivele deciziei sale privind prejudiciul material. , în unanimitate, de a primi cererea de revizuire a hotărârii din 10 iunie 2008 hotărâte cu cinci voturi la doi, de a modifica punctul 47 din hotărârea menționată, care trebuie să se citească astfel: Întocmit în limba franceză și comunicat în scris la 8 decembrie 2009, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Modulul Președinției La prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu art. 45 alineatul (2) din convenție și cu art. 74 alineatul (2) din regulament, expunerea de opinie parțial dizidentă a judecătorilor Zagrebelsky și Sajó. FT. S.D. OBIECTIVUL DISTRIBUȚIEI JUDECĂTORILOR ZAGREBELSKY ȘI SAJÓ Nu putem semna oprirea camerei care, la punctele 2 și 3 din dispozitiv, a declarat că guvernul [guvernului] a comentat pretențiile reclamanților și-a formulat observațiile la 15 și 20 ianuarie 2009 și a decis să nu modifice punctele 48-52 din hotărârea a cărei cerere de revizuire a fost primită. Majoritatea, la punctul 18 din hotărârea de revizuire, consideră că, în interesul unei bune administrări a justiției, este necesar să se țină seama de cererile de satisfacție echitabilă ale reclamanților, în pofida faptului că au fost depuse la grefă fără întârziere. Reținem că caracterul întârziat al cererilor a fost deja subliniat de grefierul secțiunii, atunci când acesta a confirmat doar primirea acestora de către reprezentantul reclamanților și le-a informat pe acestea din urmă că își comunica scrisoarea către Mai târziu, guvernul a fost interpretat în mod corect ca nefiind necesar să comenteze pretențiile în cauză. În nici un stadiu al procedurii care a precedat adoptarea hotărârii în acțiunea principală, admiterea (care este excepțională) a cererilor în afara termenului nu a fost pronunțată în temeiul articolelor 38 și 60 din Regulamentul de procedură al Curții (și cu atât mai puțin comunicat celor de În plus, nu au existat motive excepționale pentru a proceda astfel. După cum susține guvernul prin solicitarea revizuirii hotărârii din acțiunea principală, Camera nu și-a dat seama că cererile de satisfacție echitabilă ale reclamanților au fost depuse fără întârziere și, prin urmare, erau inadmisibile. În plus, Comisia a considerat că guvernul a omis să le comenteze. Considerăm că nu este de competența Curții, în cadrul unei proceduri de revizuire solicitate de un guvern, să admită cereri de satisfacție echitabilă prezentate în afara termenului de către solicitanți, atunci când nu s-a luat nicio decizie în acest sens în temeiul articolelor din regulamentul menționat anterior. Prin urmare, obiecțiile guvernului cu privire la fondul acestor cereri, prezentate în și în scopul procedurii de revizuire, nu pot avea ca efect validarea ulterioară a unei proceduri neregulamentare încă de la început.

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE

BORTESI ET AUTRES c. ITALIE

(Requête n

o

71399/01)

ARRÊT

(Révision)

STRASBOURG

8 décembre

2009

DÉFINITIF

08/03/2010

Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.

En l'affaire Bortesi et autres c. Italie (demande en révision de l'arrêt du 10 juin 2008),

La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de

:

Françoise Tulkens,

présidente,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

juges,

et de Sally Dollé,

greffière de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil les 7 juillet et 3 novembre 2009,

Rend l'arrêt que voici, adopté à cette dernière date

:

PROCÉDURE

1.

A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n

o

71399/01) dirigée contre la République italienne et dont trois ressortissants de cet Etat,

M. Antonio

Bortesi, M. Giorgi

Bortesi et Mme Severina Bevilacqua («

les requérants

»), ont saisi la Cour le 18 mai 2000 en vertu de l'article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l'homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Par un arrêt du 10 juin 2008 («

l'arrêt initial

»), la Cour a jugé qu'il y avait eu violation de l'article 1 du Protocole n

o

1 en raison de l'ingérence injustifiée dans le droit au respect des biens des requérants. En outre, elle a conclu à la violation de l'article 6 § 1 de la Convention en raison de l'application à la cause des requérants de la loi n

o

359 de 1992. La Cour a également décidé d'allouer aux requérants 1

800

000 euros (EUR) pour dommage matériel et a

rejeté la demande de satisfaction équitable pour le surplus.

3.

Le 8 septembre 2008, le Gouvernement a demandé la révision de l'arrêt initial, en vertu de l'article 80 du règlement de la Cour, et a soumis des observations.

4.

Le 29 septembre 2008, la Cour a transmis la demande en révision à la partie requérante.

5.

Dans leurs observations en réponse, les requérants se sont opposés à la révision de l'arrêt.

6.

Par une lettre du 2 décembre 2008, le Gouvernement a fait savoir qu'il entendait formuler des observations. Celles-ci ont été reçues au greffe les 15 et 20 janvier 2009. Les requérants les ont commentées le 24 mars 2009.

7.

Pour compléter la chambre initiale après le départ d'Antonella Mularoni, le président de la Cour a désigné par tirage au sort Danutė Jočienė (article 80 § 3 du règlement).

EN DROIT

SUR LA DEMANDE EN RÉVISION

:

«

(...)

»

A.

Sur la recevabilité de la demande

9.

Le Gouvernement a sollicité la révision de l'arrêt initial dans la mesure où celui-ci porte sur la satisfaction équitable. Il allègue avoir appris le jour du prononcé dudit arrêt qu'il n'avait pas commenté les prétentions de la partie requérante (paragraphe 47 de l'arrêt initial), soumises à la Cour hors délai, alors qu'il n'avait pas été invité à le faire, les demandes de satisfaction équitable des requérants lui ayant été transmises seulement pour information. De ce fait, il n'aurait jamais eu la possibilité de présenter des commentaires sur ces demandes. Il invite donc la Cour à revenir sur la question et à prendre en compte les observations déposées suite à la demande en révision. De plus, il soutient que la décision de la Cour de transmettre sa demande à la partie requérante signifie que celle-ci a été accueillie.

10.

Les requérants s'y opposent. Ils observent que la demande en révision est tardive car le Gouvernement aurait dû remarquer déjà

le 11 octobre 2004 - date à laquelle les demandes de satisfaction équitable lui furent transmises - qu'il n'avait pas été invité à déposer des commentaires à leur sujet.

11.

La Cour constate qu'en transmettant la demande en révision du Gouvernement à la partie requérante le 30 septembre 2008, elle a implicitement décidé de ne pas écarter la demande en révision de l'arrêt initial, au sens de l'article 80 § 4 de son règlement

.

B.

Sur le bien-fondé de la demande

1.

Sur l'observation du contradictoire

12.

La Cour donne acte au Gouvernement qu'il n'avait pas été invité, à l'époque, à commenter les prétentions des requérants au titre de l'article 41 de la Convention et elle estime que le Gouvernement pouvait raisonnablement considérer que de tels commentaires auraient pu exercer une «

influence décisive

», au sens de l'article 80 du règlement, sur la question de l'application de l'article 41 de la Convention. Ce fait constitue donc un motif de révision de l'arrêt pour autant qu'il porte sur la satisfaction équitable.

13.

Par conséquent, la Cour accueille la demande en révision et modifie le paragraphe 47 de l'arrêt initial qui doit se lire comme suit

sur ce point : «

Le Gouvernement a commenté les prétentions des requérants et formulé ses observations les 15 et 20 janvier 2009

».

2.

Sur la prise en compte des demandes de satisfaction équitable

14.

Le Gouvernement observe tout d'abord que la partie requérante a déposé ses demandes de satisfaction équitable au-delà du délai fixé par la Cour et estime que celles-ci n'auraient pas dû être prises en compte. Ensuite, il conteste la formulation des prétentions des requérants qui serait insuffisante car ces derniers se sont bornés à indiquer la méthode pour calculer l'indemnité souhaitée et n'ont pas effectué les calculs eux-mêmes. Par conséquent, les requérants n'auraient droit à aucune somme.

15.

Le 15 janvier 2009, le Gouvernement a soulevé un nouvel argument tendant à contester les calculs effectués par la Cour qui seraient fondés sur une expertise autre que celle utilisée par la cour d'appel de Bologne (paragraphes 15, 16 et 51 de l'arrêt initial). Les conséquences sur le plan financier seraient importantes. Il se déclare toutefois prêt à accepter que la Cour octroie à la partie requérante ce qu'elle avait réclamé, sans intérêts, à condition que la bonne expertise soit prise en compte.

16.

Le Gouvernement a ensuite partiellement modifié sa position en faisant observer, le 20 janvier 2009, que «

abstraction faite des arguments développés dans les dernières observations, il est important de relever en l'espèce l'identité substantielle des deux expertises

».

17.

Les requérants ne voient aucun problème par rapport au fait que la Cour a décidé, à l'époque, d'accepter leurs demandes de satisfaction équitable même si elles avaient été déposées hors délai car ceci est permis par son règlement. Ils observent aussi que le Gouvernement a invoqué tardivement le motif fondé sur les expertises et les calculs de la Cour. Enfin, vu que le Gouvernement a admis que les conclusions des deux expertises litigieuses étaient quasiment identiques, ils en concluent qu'il a utilisé des arguments abusifs à l'appui de sa demande.

18.

Par le présent arrêt, la Cour considère que, dans l'intérêt d'une bonne administration de la justice, il y a lieu de prendre en compte les demandes de satisfaction équitable des requérants malgré le fait qu'elles ont été déposées au greffe hors délai (articles 38 et 60 du règlement).

19.

La Cour doit déterminer si les observations que le Gouvernement a présentées sont susceptibles d'avoir un impact sur le raisonnement qui l'a conduite, dans son arrêt initial, à accorder la somme de 1

800

000 EUR pour dommage matériel.

20.

Dans l'arrêt initial, la Cour a estimé que les demandes étaient suffisamment

étayées. Dans son raisonnement, elle s'est inspirée de sa jurisprudence en la matière et a donc décidé d'accorder une somme correspondant à la différence entre la valeur du terrain au moment de la privation de celui-ci et l'indemnité obtenue par les requérants au niveau national, assortie d'intérêts susceptibles de compenser, au moins en partie, le long laps de temps qui s'est écoulé depuis la dépossession du terrain (paragraphes 48-49 de l'arrêt initial). Elle a fondé ses calculs sur l'expertise utilisée par la cour d'appel de Bologne (paragraphe 51 de l'arrêt initial).

21.

En conclusion, après avoir examiné les arguments des parties, la Cour ne voit pas de raisons de modifier les paragraphes 48-52 de l'arrêt initial où elle expose les motifs de sa décision relative au dommage matériel.

PAR CES MOTIFS, LA COUR

1.

Décide

, à l'unanimité, d'accueillir la demande en révision de l'arrêt

du 10 juin 2008

;

2

.

Décide

, par cinq voix contre deux, de modifier le paragraphe 47 dudit arrêt qui doit se lire ainsi

: «

Le Gouvernement a commenté les prétentions des requérants et formulé ses observations les 15 et

20 janvier 2009

»

;

3.

Décide

, par cinq voix contre deux, de ne pas modifier les paragraphes

48-52 dudit arrêt.

Fait en français, puis communiqué par écrit le

8 décembre 2009, en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Greffière

Présidente

Au présent arrêt se trouve joint, conformément aux articles 45 § 2 de la Convention et 74 § 2 du règlement, l'exposé d'opinion partiellement dissidente des juges Zagrebelsky et Sajó.

F.T.

S.D.

OPINION EN PARTIE DISSIDENTE DES JUGES ZAGREBELSKY ET SAJÓ

Nous ne pouvons souscrire à l'arrêt de la chambre qui, aux points 2 et 3 du dispositif, dit que «

[L]e Gouvernement a commenté les prétentions des requérants et formulé ses observations les 15 et 20 janvier 2009

», et décide de ne pas modifier les paragraphes 48-52 de l'arrêt dont la demande de révision a été accueillie.

La majorité, au paragraphe 18 de l'arrêt de révision, considère que, dans l'intérêt d'une bonne administration de la justice, il y a lieu de prendre en compte les demandes de satisfaction équitable des requérants malgré le fait qu'elles avaient été déposées au greffe hors délai. Nous relevons que le caractère tardif desdites demandes avait déjà été souligné par le greffier de la section, lorsque celui-ci en avait simplement accusé réception au représentant des requérants et avait informé ces derniers qu'il communiquait leur lettre au Gouvernement «

pour information

». Cette transmission «

pour information

» a par la suite été correctement interprétée par le Gouvernement comme signifiant qu'il n'y avait pas lieu de commenter les prétentions en question. A aucun stade de la procédure ayant précédé l'adoption de l'arrêt au principal, l'admission (qui est exceptionnelle) des demandes hors délai n'a été décidée en vertu des articles 38 et 60 du règlement de la Cour (et encore moins communiquée aux par

ties à la procédure). Il n'y avait d'ailleurs aucune raison exceptionnelle justifiant de procéder ainsi.

Comme le Gouvernement le fait valoir en demandant la révision de l'arrêt au principal, la Chambre ne s'est pas aperçue que les demandes de satisfaction équitable des requérants avaient été présentées hors délai et étaient par conséquent irrecevables

; de surcroît elle a estimé que le Gouvernement avait omis de les commenter.

Il nous semble qu'il n'appartient pas à la Cour, dans le cadre d'une procédure de révision demandée par un gouvernement, d'admettre des demandes de satisfaction équitable présentées hors délai par les requérants, lorsqu'aucune décision en ce sens n'a été prise en vertu des articles du règlement susvisés.

Les objections du Gouvernement sur le fond desdites demandes, présentées dans et aux fins de la procédure de révision, ne peuvent pas, par conséquent, avoir pour effet de valider

a posteriori

une procédure irrégulière dès le début.