AFFAIRE BORTESI ET AUTRES c. ITALIE

RESPONDENT

ITA

HOTĂRÂRE

10.06.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE BORTESI ET AUTRES c. ITALIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

Această hotărâre a fost revizuită în conformitate cu art. 80 din Regulamentul de procedură al Curții printr-o hotărâre pronunțată la 8 decembrie 2009 STRASBURG 10 iunie 2008 definitionF 08/03/2010.3 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alineatul (2) din convenție. În cauza Bortesi și alții c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Agenția), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Antonella Mularoni, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Dragoljub Poović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 20 mai 2008, Încheierea hotărârii, adoptată la această dată a procedurii A la origine a cauzei, se află o cerere (n 71399/01) îndreptată împotriva Republicii Italiene și dintre care trei resortisanți ai acestui stat, domnii Antonio Bortesi, Giorgi Bortesi și Severina Bevilacqua ( La 18 mai 2000, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăilor fundamentale ( La 1 aprilie 2004, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice obiecțiile reclamanților reținuți din art. 1 din Protocolul 1 și art. 6 alin. (1) din Convenție (echitatea procedurii) guvernului. § 3 din Convenție, Comisia a decis că, în același timp, se va examina admisibilitatea și temeinicia cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA luat în seamă, reclamanții s-au născut în 1950, 1953 și 1910 și locuiesc la Felino (Parmă). Ei sunt moștenitorii domnului Aristide Bortesi ( A.B. a fost proprietar pentru trei sferturi de teren de construcție situat în Parma. La 23 aprilie 1980, municipalitatea Parma a aprobat un plan de urbanism, declarat de interes public, în vederea creării unui teren de activități și a unui drum pe terenul de teren din A.B. La 6 noiembrie 1980, municipalitatea Parma a oferit A.B. un avans de 451 113 750 ITL pe terenul agricol, cu condiția de a stabili plata finală după intrarea în vigoare a legii de stabilire a noilor criterii de despăgubire pentru terenurile de construcție. Această ofertă a fost acceptată de A.B. La 17 decembrie 1980, acesta din urmă încheie un acord de cesiune a terenului, prin care exproprierea terenului a fost formalizată. Administrația în avans și a fost de acord că, după intrarea în vigoare a noii legi, iar valoarea finală calculată, dobânda ar fi plătită pentru diferență. Prin Hotărârea nr. 223 din 1983, Curtea Constituțională a declarat neconstituțională Legea nr. 385 din 1980 pe motiv că aceasta supunea despăgubirii unei legi viitoare. 10. Ca urmare a acestei hotărâri, Legea nr. 2359 din 1865, potrivit căreia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 21 aprilie 1988, A.B. a introdus o acțiune în fața Tribunalului din Parma, solicitând, printre altele, plata cu titlu de "livrare" a unei sume egale cu valoarea de piață a terenului, în sensul Legii nr. 2359 din 1865. 12. În cursul procedurii, o expertiză condusă de instanță a stabilit valoarea de piață la suma de 6 213 000 000 000 ITL la data de expropriere. 13. Prin hotărârea din 8 iulie 1993, tribunalul din Parma a condamnat administrația municipală să plătească către A.B. o sumă egală cu valoarea de piață a terenului cu titlu de expropriere, și anume 6 213 000 000 000 ITL, din care trebuia să se deconteze suma de 451 113 750 750 ITL deja plătită 14. La 6 iunie 1994, A.B. a solicitat judecarea Tribunalului din Parma, pe motiv că instanța nu a imputat în ziua pronunțării suma recunoscută și nu a avut nici un drept. 359 din 1992 a intrat în vigoare între timp. 15. O expertiză ordonată de instanța de apel a stabilit valoarea de piață a terenului la 3 661 140 000 ITL și suma de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 750 ITL, deja plătit cu titlu de cont. Prin urmare, potrivit expertului, suma datorată către A.B. cu titlu de "înălțare" a fost de 1 388 592 250 ITL. 16. Prin hotărârea din 24 mai 1999, depusă la grefa la 16 iunie 1999, instanța de apel de la Bologna a declarat că A.B. avea dreptul la o Ö expropriere în sensul articolului 5a din Legea nr. 359 din 1992 și, prin urmare, a condamnat administrația municipală să-i plătească suma de 1 388 592 250 ITL, plus dobândă. Această hotărâre a devenit definitivă la 24 noiembrie 1999. 17. Din dosar reiese că a primit plata acestei sume, reclamanții au renunțat la rambursarea a 40 de milioane ITL pentru cheltuieli de procedură 18. În conformitate cu Legea nr. 413 din 1991. II. ÎNCHEIEREA ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 19. Dreptul și practica internă aplicabile la momentul faptelor, precum și alte dispoziții relevante sunt descrise în Hotărârea Spordino c. Italia (n [GC] (n [36813/97, § 47-74, CEDH 2006 ...). 20. Prin hotărârea nr. 348 din 22 octombrie 2007, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 5a din Decretul nr 333 din 1992, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 359 din 1992, în ceea ce privește criteriile utilizate pentru calcularea valorii landurilor. Curtea Constituțională a indicat, de asemenea, legiuitorului criteriile care trebuie luate în considerare pentru o eventuală nouă lege, referindu-se la valoarea de piață a bunului. 21. Legea finanțelor nr 244 din 24 decembrie 2007 a stabilit că dreptul de proprietate pentru un teren de construcție trebuie să În cazul în care exproprierea intră într-o reformă economică și socială, se va aplica o reducere de 25%. Această dispoziție se aplică tuturor procedurilor de expropriere în curs de desfășurare la 1 ianuarie 2008, cu excepția celor în care decizia privind exproprierea a fost acceptată sau a devenit definitivă. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 1 DIN CONVENȚIA 22. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de caracterul neadecvat al dreptului de proprietate, care a fost calculat în conformitate cu Legea nr 359 din 1992. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 23. În această privință, guvernul ridică o excepție de la neobosirea căilor de atac interne. În acest sens, acesta arată că reclamanții nu s-au ocupat de casarea contra hotărârii în cauza Chiró n 2 c. Italia (dec.), 65137/01, 27 mai 2004). Curtea nu percepe niciun motiv de derogare de la concluziile sale anterioare și, prin urmare, respinge această excepție. 27. Curtea constată că acest În plus, nu se contestă faptul că părțile interesate au fost private de proprietatea lor în conformitate cu legea și că exproprierea urmărește un scop legitim de interes public 29. Reclamanții susțin că au suferit o încălcare disproporționată a dreptului lor de a respecta bunurile. În această privință, ei pun în discuție valoarea la care se face referire în aplicarea legii nr. 359 din 1992 și susțin că plata în avans calculată în conformitate cu această lege corespunde la mai puțin de jumătate din valoarea de piață a terenului. În plus, acestea subliniază că un ui la sursa de 20% a fost aplicat pe suma acordată de instanțele naționale, astfel încât partea a fost încă redusă. 30. Curtea reamintește că, în numeroase cazuri de expropriere legală, cum ar fi exproprierea unui teren în vederea construirii unui drum sau în alte scopuri de interes public Această regulă nu este însă excepțională ( ( Ex-regele Greciei și al altor state membre [GC] (satisfacere echitabilă), nr. 25701/94, § 78), având în vedere că obiectivele legitime ale Regatului Unit și ale Regatului Unit, cum ar fi măsurile de reformare economică sau de justiție socială, pot susține o rambursare mai mică decât valoarea de piață totală (James și alții, c. Regatul Unit, Hotărârea din 21 februarie 1986, seria A n 98, p. 36, § 54). 32. Curtea constată că plata despăgubirii către reclamanți, calculată în funcție de art. 5a din Legea nr 359 din 1992, se ridică la 1 839 706 000 ITL (aproximativ 950 128 EUR), în timp ce valoarea de piață estimată a terenului la data de expropriere și reținută de instana de apel a fost de 3 661 140 000 ITL (aproximativ 1 890 000 821 EUR) (punctul 15-16 de mai sus). Prin urmare, din acest motiv, valoarea de piață a bunului în cauză este cu mult mai mică decât valoarea de piață a bunului în cauză. În plus, această sumă a fost ulterior redusă pe baza impozitării la sursă cu 20% (la plata în avans la aproximativ 752 554 EUR). 33. Acest lucru este valabil în speță într-un caz de expropriere izolată, care nu se află într-un context de reformă economică, socială sau politică și nu se referă la nicio altă situație specială. Prin urmare, Curtea nu are în vedere niciun obiectiv legitim de interes public care ar putea justifica o rambursare inferioară valorii de piață (scordino c. Italia (n [GC], citată anterior, § 103). 34. Având în vedere toate considerațiile de mai sus, Curtea consideră că despăgubirea acordată întreprinderilor în cauză nu era adecvată, având în vedere valoarea redusă și lipsa unor motive de interes public care ar putea legitima o despăgubire inferioară valorii de piață a bunului. Prin urmare, reclamanții au trebuit să suporte o sarcină disproporționată și excesivă care nu poate fi justificată de un interes general legitim urmărit de către autorități. 35. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. privind VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIA 36. Reclamanții susțin că adoptarea și aplicarea articolului 5a din Legea nr. 359 din 1992 la procedura lor constituie o interferență legislativă contrară dreptului lor la un proces echitabil, așa cum este garantat prin art. 6 alin. (1) din Convenție, care, în pasajele sale relevante, dispune de orice persoană care are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Cu privire la admisibilitate 37. Curtea constată că acest ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... Reclamanții denunță o interferență a puterii legislative în funcționarea sistemului judiciar, pe baza adoptării și punerii în aplicare a articolului 5a din Legea nr 359 din 1992. 39. Curtea reafirmă că, în cazul în care, în principiu, autoritatea legislativă nu este interzisă să reglementeze în materie civilă, prin noi dispoziții cu caracter retroactiv, drepturile care decurg din legile în vigoare, principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția privind justiția, cu excepția unor motive imperative de interes general, la intervenția autorității legislative în cadrul administrației justiției în scopul de a se pronunța în justiție (Zielinski și Pradal & Gonzales c. Franța [GC], n 24846/94 și 34165/96, § 57, CEDH 1999-VII Rafinării grecești Stran și Stratis Andreadis c. Grecia , Hotărârea din 9 decembrie 1994, seria A n 301-B Papageorgiou c. Grecia , Hotărârea din 22 octombrie 1997, Rec., 1997-VI). 41. Comisia constată că la art. 5a pur și simplu a eliminat o parte esențială a creanțelor în despăgubire, sume mari, pe care proprietarii de terenuri expropriate, cum ar fi reclamanții, le-ar fi putut solicita exproprietorilor. În această privință, Curtea amintește că abia a constatat că despăgubirea acordată întreprinderilor în cauză nu era adecvată, având în vedere valoarea redusă a acesteia și lipsa unor motive de interes public care ar putea justifica o despăgubire inferioară valorii de piață a bunului (scordino c. Italia (n, citată anterior, §§126-131). 42. Pe de altă parte, aplicarea legii în litigiu nu se bazează pe un interesul general și impediment, care poate justifica efectul. 43. Prin urmare, a avut loc o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 44. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Păcat 45. Reclamanții solicită o sumă corespunzătoare celei pe care ar fi obținut-o în cazul în care art. 5a Legea nr 359 din 1992 nu a fost aplicată în cazul lor, fie diferența dintre valoarea de piață a terenului și suma de plată acordată, plus dobândă. Ei își bazează pretențiile pe dreptul de proprietate în primă instanță, care nu a fost reținută de instanța de judecată (punctele 11, 14 și 15 de mai sus). 46. În ceea ce privește prejudiciul moral, în ceea ce privește înțelepciunea Curții. 47. În ceea ce privește Ö nu a comentat Õ pretențiile reclamanților. 48. Õ care se referă la criteriile generale prevăzute în jurisprudența sa referitoare la Õ art. 1 din Protocolul nr. 1 (scordino c. Italia (n citată anterior, §§ 93-98 , Stornaiuolo c. Italia, n 52980/99, § 61, 8 august 2006 Mason și alții c. Italia (satisfacție echitabilă), nr. 43663/98, § 38, 24 iulie 2007), Curtea consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aceasta trebuie să fie însoțită de interese susceptibile să compenseze, cel puțin parțial, de-a lungul timpului scurs de la deposedarea terenului. În opinia Curții, aceste interese ar trebui să corespundă interesului juridic simplu aplicat asupra capitalului reevaluat progresiv. 50. Curtea trebuie să ia în considerare faptul că A.B., ale cărui solicitanți sunt moștenitorii, nu a deținut decât trei sferturi din terenul în litigiu (punctul 5 de mai sus). În lipsa unor indicații contrare, Curtea consideră că reclamanții nu au motive să primească o satisfacție echitabilă decât până la 75% față de valoarea terenului vizat de cauză. 51. Prin urmare, aceasta acordă o sumă corespunzătoare diferenței dintre valoarea de piață a terenului în 1980, perioada de expropriere, astfel cum a fost reținută de instanța de judecată (punctul 15 de mai sus) și valoarea de piață obținută la nivel național (punctul 16 de mai sus), plus dobânda care ar putea compensa, cel puțin parțial, perioada de timp scursă de la deposirea terenului. 52. Având în vedere aceste elemente și hotărând în echitate, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamanților suma de 1 800 000 EUR în comun, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe această sumă, pentru prejudicii materiale. 53. În ceea ce privește prejudiciul moral, în circumstanțele din speță, Curtea consideră că acesta este suficient reparat prin constatarea încălcării ( mutatis mutandis Housing Association of War Disabled și Victims of War of Attica și alții c. Grecia (satisfacție echitabilă) nr. 35859/02, § 32, 27 septembrie 2007). Comisioane și cheltuieli de judecată 54. Reclamanții solicită rambursarea cheltuielilor procedurii instituite împotriva Ministerului Justiției în sensul legii Pinto Pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii, suma restantă se ridică la 4 478 EUR, 73 EUR. 55. În conformitate cu jurisprudența Curții, alocarea cheltuielilor și a cheltuielilor de judecată în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În plus, cheltuielile de judecată nu pot fi recuperate decât în măsura în care se referă la încălcarea constatată (a se vedea, de exemplu, Beyeler c. Italia (satisfacție echitabilă) [GC], n 33202/96, § 27, 28 mai 2002 Sahin c. Germania [GC], 30943/96, § 105, CEDO 2003-VIII). 57. Curtea amintește că, prin decizia sa din 1 aprilie 2004, aceasta a declarat inadmisibilă motivul reclamanților întemeiat pe durata procedurii. Prin urmare, pretențiile reclamanților trebuie respinse, deoarece acestea nu se referă la încălcările constatate. Interese moratoriu 58. Curtea consideră că este oportun să se califice rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L pe care statul pârât trebuie să le plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 800 000 EUR (un milion opt sute de mii EUR) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Înmânat în limba franceză și comunicat în scris la 10 iunie 2008, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dollé Françoise Tulkens Modulul Președinte