MEISTER (V) v. GERMANY

Reclamantul, dna Galina Meister, este un național german care s-a născut în 1961 și locuiește în Hamburg. În august 2006, reclamantul a solicitat postul de promovator de cereri (Anwendungsentwickler) cu S-GmbH & Co. KG (“S”), un software de navigare a responsabilității limitate. S a hotărât să angajeze un alt candidat, printre altele din cauza interesului demonstrat al acestuia în privința navigației. În octombrie 2006, reclamantul, care se baza pe Legea Generală Egal Tratament (Allgemeines Gleichbehandlungsgesetz), a introdus o acțiune pentru daune împotriva companiei, susținând că a fost discriminată din motive de sex, vârstă și, eventual, originea rusă. La 13 februarie 2007, Curtea de Muncire din Hamburg și-a respins acțiunea ca fiind nefondată și a subliniat că, în conformitate cu Legea generală privind egalitatea de tratament, o persoană care solicită compensare este obligată să stabilească existența de cel puțin unele indicații de discriminare. Comisia a afirmat că reclamantul nu a stabilit suficient de mult că a fost discriminată pentru unul dintre motivele enumerate în Legea generală privind egalitatea de tratament. În raționarea sa, instanța a abordat argumentele reclamantei și a indicat de ce nu există nici indicații suficiente, nici nici vreun fel de dovadă a presupusei discriminări. La 16 octombrie 2007, Curtea de Apel din Hamburg a confirmat hotărârea de primă instanță, care a făcut referire la motivele furnizate de Curtea de Muncire și a prezentat din nou motivele principale pentru care nu exista nicio indicație de discriminare în temeiul Legii generale privind egalitatea de tratament. A refuzat să acorde o autorizație de recurs la punctele de drept. Hotărârea a fost judecată în favoarea avocatului reclamantului la 21 ianuarie 2008. Prin scrisoarea din 22 ianuarie 2008, reclamantul a solicitat Curtea Federală a Muncii să își atribuie avocatul și ajutorul juridic. La 25 ianuarie 2008, Curtea Federală a Muncii i-a dat numărul de dosar al cererii de asistență juridică. Prin scrisorile din 25 și 27 ianuarie 2008, reclamantul a informat Curtea Federală a Muncii că scrisoarea sa din 22 ianuarie 2008 ar trebui considerată, de asemenea, o plângere împotriva refuzului de a fi acordată permisiunea de recurs la punctele de drept (Nichtzulassungsungsbeschwerde) și a completat raționamentul ei. La 31 ianuarie 2008, Curtea Federală a Muncii i-a dat numărul depunerii plângerii cu privire la refuzul de a fi acordat permisă de recurs la punctele de drept. Prin scrisoarea din 1 februarie 2008, reclamantul a adăugat alte argumente la cererile sale. În lunile următoare, reclamantul a trimis mai multe scrisori pentru a-i reaminti Curții Federale de Munci. La 12 martie 2008, reclamantul a depus o plângere constituțională împotriva incapacității Tribunalului Federal al Muncii în cadrul procedurii privind cererile sale din ianuarie 2008. La 18 aprilie 2008, Curtea Constituțională Federală a refuzat să admită plângerea constituțională pentru aviz, fără a da motive. La 14 mai 2008, Curtea Federală a Muncii a informat reclamantul că, în ceea ce privește hotărârea Curții Constituționale Federale din 18 aprilie 2008 privind plângerea constituțională „contra decizia Senatului”, aceasta „a considerat chestiunea rezolvată” (“betrachtet der Senat die Streitsache als ernedigt”). Prin scrisoarea din 16 mai 2008, reclamantul a cerut din nou Curtea Federală a Muncii să decidă asupra cererilor sale și a subliniat că plângerea sa constituțională a fost adresată împotriva neactării sale și nu împotriva unei „decizii ale senatului”, deoarece nu a existat niciodată o astfel de decizie. La 19 iunie 2008 și 6 februarie 2009, Curtea Constituțională Federală a refuzat să admită în favoarea unei noi plângeri constituționale de către reclamant împotriva neactării Curții Federale de Muncire. Prin scrisoarea din 23 decembrie 2008, reclamantul a depus o procedură de prejudecăți împotriva judecătorilor Curții Federale de Muncire implicate în procedura sa. Prin urmare, Tribunalul Federal al Muncii, la 17 martie 2009, a informat din nou reclamantul că cererile sale din ianuarie 2008 au fost rezolvate și eliminate, astfel încât nu a existat nici un rost în hotărârea ei de prejudecată. La 21 aprilie 2009, Curtea Constituțională Federală a refuzat să admită în favoarea de judecată plângerii constituționale a reclamantului împotriva eșecului Curții Federale de Muncire a hotărârii asupra cererii ei de prejudecată. Acesta a susținut că, din cauza unei interpretări greșite a hotărârii Curții Constituționale Federale din 18 aprilie 2008, Curtea Federală a Muncii a examinat chestiunea și nu a luat o decizie în cadrul procedurii.Dreapta de protecție juridică eficace impune încheierea procedurilor judiciare într-un timp rezonabil. În acest sens, a menționat și art. 6 din convenție. Curtea Constituțională Federală a concluzionat că, în ceea ce privește clarificarea sa, ar putea fi de așteptat că Curtea Federală a Muncii nu va continua să refuze să ia o decizie în cadrul procedurii reclamantei (în ceea ce privește cererile sale din ianuarie 2008 și moțul de prejudecată din 23 decembrie 2008) și nu va refuza să ia astfel de decizii în timp rezonabil. La 5 august 2009, Curtea Federală a Muncii a respins cererea de asistență juridică a reclamantului pentru plângerea sa împotriva refuzului de a fi acordată permisă de recurs, susținând că reclamația nu avea perspective rezonabile de succes. În aceeași zi, Curtea Federală a Muncii a declarat inadmisibilă plângerea reclamantului împotriva refuzului de a fi acordată permisă de recurs, deoarece nu a fost reprezentată de avocat, după cum a fost solicitat statutorily. În iunie 2008, reclamanții au depus o plângere penală (Strafanzeige) împotriva judecătorilor Tribunalului Federal al Muncii implicați în procedura sa. La 8 iulie 2008, Procurorul public Erfurt a refuzat să înceapă investigații preliminare, susținând că acuzațiile reclamantului nu au fost justificate. Nu au existat indicații de infracțiune în argumentele reclamantului. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii cu Procuratura Generală. Conform art. 72a §§ 1 și 2 din Legea Curților de Muncii (Arbeitsgerichtsgesetz), refuzul Curții de Muncii de Apel de a acorda permisiunea de recurs la punctele de drept poate fi contestat de o plângere (Nichtzulasungsbeschwerde) la Curtea Federală de Muncii. Potrivit art. 11a din Legea Curților de Muncii, o parte are posibilitatea de a solicita asistență juridică și de a cere avocatul. În conformitate cu art. 11 § 4 din Legea Curților de Muncire, părțile în cadrul procedurii cu Curtea Federală a Muncii și cu Curtea de Apel a Muncii trebuie să fie reprezentate de avocat.

The applicant, Ms Galina Meister, is a German national who was born in 1961 and lives in Hamburg. In August 2006 the applicant applied for the advertised post of application developer (Anwendungsentwickler) with the S-GmbH & Co. KG (“S”), a limited liability company developing and trading navigation software. S decided to hire another candidate, inter alia because of the latter’s proven interest in navigation. In October 2006 the applicant, relying on the German General Equal Treatment Act (Allgemeines Gleichbehandlungsgesetz), brought an action for damages against the company, claiming that she had been discriminated against on the grounds of her sex, age and possibly also (Russian) origin. On 13 February 2007 the Hamburg Labour Court dismissed her action as unfounded. It pointed out that according to the General Equal Treatment Act a person claiming compensation was required to establish the existence of at least some indications of discrimination. It held that the applicant had failed to set out sufficiently that she had been discriminated against on one of the grounds enumerated in the General Equal Treatment Act. In its reasoning the court dealt with the applicant’s arguments and set out why there were neither sufficient indications nor any kind of proof of the alleged discrimination. On 16 October 2007 the Hamburg Labour Court of Appeal confirmed the first-instance decision. It referred to the reasons given by the Labour Court and again set out the main reasons why there was no indication of discrimination under the General Equal Treatment Act. It refused to grant leave to appeal on points of law. The judgment was served on the applicant’s lawyer on 21 January 2008. By a letter of 22 January 2008 the applicant requested the Federal Labour Court to assign her counsel and legal aid. On 25 January 2008 the Federal Labour Court gave her the file number of her legal aid request. By letters of 25 and 27 January 2008 the applicant informed the Federal Labour Court that her letter of 22 January 2008 should also be seen as a complaint against the refusal to be granted leave to appeal on points of law (Nichtzulassungsbeschwerde) and supplemented her reasoning. On 31 January 2008 the Federal Labour Court gave her the file number of her complaint about the refusal to be granted leave to appeal on points of law. By a letter of 1 February 2008 the applicant added further arguments to her requests. In the following months the applicant sent several further letters to remind the Federal Labour Court of her requests. On 12 March 2008 the applicant lodged a constitutional complaint against the Federal Labour Court’s failure to act in the proceedings concerning her requests of January 2008. On 18 April 2008 the Federal Constitutional Court refused to admit the constitutional complaint for adjudication, without giving any reasons. On 14 May 2008 the Federal Labour Court informed the applicant that with regard to the Federal Constitutional Court’s decision of 18 April 2008 about her constitutional complaint “against the decision of the senate”, it “considered the matter resolved” (“betrachtet der Senat die Streitsache als erledigt”). By a letter of 16 May 2008 the applicant again asked the Federal Labour Court to decide upon her requests and pointed out that her constitutional complaint was directed against its failure to act and not against a “decision of the senate”, as there had never been such decision. On 19 June 2008 and 6 February 2009 the Federal Constitutional Court refused to admit for adjudication further constitutional complaints by the applicant against the Federal Labour Court’s failure to act. By a letter of 23 December 2008 the applicant lodged a motion for bias against the judges of the Federal Labour Court involved in her proceedings. Hereupon the Federal Labour Court on 17 March 2009 again informed the applicant that her requests of January 2008 had been resolved and struck off the list, so that there was no point in deciding her motion for bias. On 21 April 2009 the Federal Constitutional Court refused to admit for adjudication the applicant’s constitutional complaint against the Federal Labour Court’s failure to decide on her motion for bias. It held that due to a misinterpretation of the Federal Constitutional Court’s decision of 18 April 2008 the Federal Labour Court had considered the matter resolved and failed to take a decision in the proceedings. The right to effective legal protection required court proceedings to be terminated within a reasonable time. In this regard it also pointed to Article 6 of the Convention. The Federal Constitutional Court concluded that with regard to its clarification, it could be expected that the Federal Labour Court would neither continue to refuse to take a decision in the applicant’s proceedings (concerning her requests of January 2008 and the motion for bias of 23 December 2008) nor would it fail to take such decisions within reasonable time. On 5 August 2009 the Federal Labour Court rejected the applicant’s legal aid request for her complaint against the refusal to be granted leave to appeal, holding that the complaint lacked reasonable prospects of success. On the same day the Federal Labour Court declared inadmissible the applicant’s complaint against the refusal to be granted leave to appeal because she was not represented by counsel, as statutorily required. In June 2008 the applicants lodged a criminal complaint (Strafanzeige) against the Federal Labour Court judges involved in her proceedings. On 8 July 2008 the Erfurt Public Prosecutor’s Office refused to institute preliminary investigations. It held that the applicant’s allegations were unsubstantiated. There were no indications of a criminal offence in the applicant’s submissions. The applicant appealed against this decision with the General Public Prosecutor’s Office. According to section 72a §§ 1 and 2 of the Labour Courts Act (Arbeitsgerichtsgesetz) the Labour Court of Appeal’s refusal to grant leave to appeal on points of law can be challenged by a complaint (Nichtzulassungsbeschwerde) to the Federal Labour Court. According to section 11a of the Labour Courts Act a party has the opportunity to request legal aid and the assignment of counsel. Pursuant to section 11 § 4 of the Labour Courts Act the parties in proceedings with the Federal Labour Court and the Labour Court of Appeal have to be represented by counsel.