AFFAIRE GRIFHORST c. FRANCE

În cauza Grifhorst c. Franța, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Jean-Paul Costa, Elisabeth Steiner, Khanlar hagiyev, Dean Spielmann, Source Erik Jebens, judecători, și Søren Nielsen, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 noiembrie 2009, a fost adoptat la această dată în instanță la originea cauzei se află o cerere (n 28336/02) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant olandez, dl Robert Grifhorst ( reclamantul a sesizat Curtea la 23 iulie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Reclamantul este reprezentat de domnul B.J. Tieman, avocat la Amsterdam și de domnul J. de Jongh-Dunand, avocat la Paris. E. Belliard, director al afacerilor juridice la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul a susținut în special încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, pe motiv că sancțiunea pe care a făcut-o pentru nedeclarare a unei sume la trecerea de la vamă, și anume confiscarea întregii sume nedeclarate și lacul care corespunde jumătate din suma nedeclarată, era disproporționată în raport cu natura faptului reproșat. Prin Hotărârea din 26 februarie 2009 ( (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție (Grifhorst c. Franța, n 28336/02, CEDH 2009 ...). Pe lângă art. 41 din Convenție, reclamantul a solicitat, cu titlu de prejudiciu material, suma de 226 890,11 EUR (EUR) corespunzătoare celor 500 000 de florini confiscați, cu dobândă. 772,44 EUR pentru cheltuielile de avocatură și 3 249,89 EUR pentru cheltuielile de traducere. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare de fapt, Curtea a adresat o cerere și a invitat guvernul și reclamantul să îi prezinte în scris, în termen de trei luni, observațiile lor cu privire la această chestiune și, în special, să îi dea cunoștință de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem, § 110 și punctul 3 din dispozitiv). La 14 septembrie 2009, Curtea a primit o scrisoare din partea avocatului reclamantului care a informat că a fost găsit un acord între guvern și reclamant cu privire la satisfacția echitabilă și că, prin urmare, cauza putea fi eliminată din rol. La 29 septembrie 2009, Curtea a primit o scrisoare din partea guvernului care confirmă faptul că părțile au ajuns la un acord și indică faptul că acesta și-a asumat răspunderea pentru radierea de către reclamant a rolului său. De la hotărârea sa din acțiunea principală, Curtea a fost informată cu privire la un regulament amiabil încheiat între guvern și reclamant, în ceea ce privește cererile acestuia din urmă în temeiul articolului 41 din convenție. În consecință, Curtea ia act de acest lucru și consideră că este oportun să șteargă cauza din rolul în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (b) din convenție. 10. Prin urmare, cauza trebuie eliminată din rol. Prin aceste motive, Curtea, la L.UNANIMITATE, hotărăște să șteargă restul cauzei de la rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 10 decembrie 2009, în conformitate cu art. 77 § 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

GRIFHORST c. FRANCE

(Requête n

o

28336/02)

ARRÊT

(satisfaction équitable – radiation)

STRASBOURG

10 décembre 2009

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Grifhorst c. France,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

Christos Rozakis,

président,

Nina Vajić,

Jean-Paul Costa,

Elisabeth Steiner,

Khanlar Hajiyev,

Dean Spielmann,

Sverre Erik Jebens,

juges,

et de Søren Nielsen,

greffier de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 novembre 2009,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

28336/02) dirigée contre la République française et dont un ressortissant néerlandais, M.

Robert Grifhorst («

le requérant

»), a saisi la Cour le 23 juillet 2002 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le requérant est représenté par M

e

B.J. Tieman, avocat à Amsterdam et par M

e

J. de Jongh-Dunand, avocat à Paris. Le gouvernement français («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M

me

E. Belliard, directrice des affaires juridiques au ministère des Affaires étrangères.

3.

Le requérant alléguait en particulier la violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention, au motif que la sanction dont il avait fait l’objet pour non-déclaration d’une somme au passage de la douane, à savoir la confiscation de la totalité de la somme non déclarée et l’amende correspondant à la moitié de la somme non déclarée, était disproportionnée par rapport à la nature du fait reproché.

4.

Par un arrêt du 26 février 2009 («

l’arrêt au principal

»), la Cour a jugé qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention (

Grifhorst c. France

, n

o

28336/02, CEDH 2009

‑

...).

5.

En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, le requérant réclamait, au titre du préjudice matériel, la somme de 226

890,11

euros (EUR) correspondant aux 500

000 florins confisqués, assortie des intérêts. Il demandait également 37

772,44 EUR au titre des frais d’avocat et 3

249,89

EUR au titre des frais de traduction.

6.

La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et le requérant à lui soumettre par écrit, dans les trois mois, leurs observations sur ladite question et notamment à lui donner connaissance de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem

, § 110 et point 3 du dispositif).

7.

Le 14 septembre 2009, la Cour a reçu une lettre de l’avocat du requérant l’informant qu’un accord avait été trouvé entre le Gouvernement et le requérant au sujet de la satisfaction équitable et qu’en conséquence l’affaire pouvait être rayée du rôle.

8.

Le 29 septembre 2009, la Cour a reçu une lettre du Gouvernement confirmant que les parties étaient parvenues à un accord et indiquant qu’il s’associait à la demande de la radiation du rôle faite par le requérant.

EN DROIT

9.

Depuis son arrêt au principal, la Cour a été informée d’un règlement amiable conclu entre le Gouvernement et le requérant, quant aux demandes de ce dernier au titre de l’article 41 de la Convention.

En conséquence, elle en prend acte et estime approprié de rayer l’affaire du rôle en vertu de l’article 37 § 1 b) de la Convention.

10.

Partant, il convient de rayer l’affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

Décide

de rayer le restant de l’affaire du rôle.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 décembre 2009, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Søren Nielsen

Christos Rozakis

Greffier

Président