Bucuria împotriva Republicii Moldova

Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 25 noiembrie 2002, societatea reclamantă a respins M. din locul său de muncă. La 20 decembrie 2002, M. a inițiat o procedură judiciară care solicită reintegrarea sa. După numeroase amânări ale audierii la cererea M., Curtea de District Buiucani a constatat în favoarea sa la 5 februarie 2004. Societatea reclamantă a apelat. La 22 aprilie 2004, Curtea de Apel a anulat hotărârea de primă instanță și a adoptat unul nou, respingând toate cererile M... Curtea a constatat că M. nu a prezentat nici o dovadă care să susțină afirmația sa că, la 1 noiembrie 2002, când el a fost absent din muncă, a fost la înmormântarea unei rude apropiate.

Prima audiere dinaintea Curții Supreme de Justiție a fost programată pentru 23 iunie 2004. La 18 iunie 2004, societatea reclamantă a informat instanța că reprezentantul acestuia va fi plecat pentru ziua respectivă și a solicitat amânarea audierii. 10. Potrivit societății reclamante, nu a auzit de la instanță și, prin urmare, nu și-a prezentat răspunsul scris la apelul lui M., deoarece așteaptă o convocare pentru o nouă dată. La 15 iulie 2004, el a întrebat despre noua data audierii. În răspuns, s-a informat că apelul lui M. a fost examinat la 7 iulie 2004 și a permis pe deplin. 11. În hotărârea sa, Curtea s-a bazat, printre altele, pe dovada prezenței M. la înmormântarea unei rude apropiate și asupra opoziției asociației sindicale la concedierea.

12. După examinarea materialelor din dosar, societatea reclamantă a constatat că cererea de amânare a fost acceptată de către instanță la 23 iunie 2004 și a fost stabilită o nouă dată pentru ședință pentru 7 iulie 2004. De asemenea, a existat o convocare pentru acea dată, care a fost semnată numai de M. 13. Societatea reclamantă a depus o cerere de revizuire a hotărârii Curții Supreme de Justiție. Acesta a informat instanța că nu a primit nici o convocare pentru 7 iulie 2004 și a atras atenția instanței asupra absenței în dosarul oricărei dovezi privind eliberarea convocărilor. La 27 octombrie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea, constatând că instanța a trimis convocarea la adresa societății reclamante la 24 iunie 2004 și că societatea reclamantă nu a apărut la ședința din 7 iulie 2009 fără să informeze instanța.

Curtea nu a observat niciun motiv să creadă că societatea reclamantă nu a primit convocarea de când stub-ul din convocare a dovedit că a fost trimis și că „nu există nicio dovadă că invitația nu a fost primită”. Acesta a adăugat că, în temeiul articolului 444 § 2 din Codul de Procedură Civilă (CPC, a se vedea mai jos), nerespectarea unei părți nu a împiedicat instanța de examinare a cazului și că, în temeiul articolului 449 CCP, examinarea cazului în absența unei părți nu a constituit un motiv pentru revizuirea hotărârii. 15. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă se citesc după cum urmează: „art. 105. Serviciul de convocare... (1) Convocațiile ... se trimit prin scrisoarea înregistrată cu confirmarea livrarii sau printr-o persoană autorizată de instanță.

Data de serviciu a convocărilor ... se scrie la convocările, precum și la primirea primitului, care se returnează la instanță… (5) Convocațiile ... adresat unei persoane fizice este servit personal pe el și este contrasemnat la primire. Convocația ... adresată unei persoane juridice este servită la angajatul autorizat și este contrasemnată la primire; în cazul în care o astfel de persoană este absentă, convocația este servită la un alt angajat în aceleași condiții...” „art. 441 ... (2) Președintele Camerei [Curtea Supremă de Justiție] stabilește, în termen de o lună, data de audiere a recursului în casă și informează părțile în consecință. O copie a recursului în casă este trimisă celorlalte părți împreună cu o convocare pentru a participa la audiere, indicând că un răspuns scris ar trebui să fie prezentat în instanță cel târziu la cinci zile înainte de audiere.

art. 444 ... (2) Procesul în casă se examinează după convocarea părților. La 12 decembrie 2005, ședința plenară a Curții Supreme de Justiție a adoptat o decizie privind aplicarea normelor Codului de Procedură Civilă la examinarea cazurilor de către instanțele de primă instanță. În punctul 5 din această decizie, instanța a remarcat că examinarea unei cauze în absența unei părți care nu au fost convocate în mod corespunzător este contrară legii și a adăugat că, în temeiul articolului 105 § 5 din Codul de Procedință Civilă, o persoană ar trebui considerată ca fiind convocată în mod legal numai dacă a fost servită personal cu citarea și a contrasemnat primirea.

17. În următoarele hotărâri adoptate de Curtea Supremă de Justiție la 30 ianuarie 2008 (nr. 2ra-3/08), 4 iunie 2008 (nr. 2ra-1097/08) și 25 iunie 2008 (nr. 2r-156/08), această instanță a confirmat cerința de serviciu personal al convocărilor și contra-semnatului de către destinatari, în lipsa căreia invitațiile nu au fost îndeplinite în mod corespunzător.

5. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 6. On 25 November 2002 the applicant company dismissed M. from his job. On 20 December 2002 M. initiated court proceedings seeking his re-instatement. 7. After numerous postponements of the hearing at M.’s request, the Buiucani District Court found in his favour on 5 February 2004. 8. The applicant company appealed. On 22 April 2004 the Court of Appeal quashed the first-instance judgment and adopted a new one, rejecting all of M.’s claims. The court found that M. had not submitted any evidence to support his claim that on 1 November 2002, when he was absent from work, he had been at a close relative’s funeral.

9. M. lodged an appeal in cassation. The first hearing before the Supreme Court of Justice was scheduled for 23 June 2004. On 18 June 2004 the applicant company informed the court that its representative would be away for the day and asked for a postponement of the hearing. 10. According to the applicant company, it did not hear from the court and thus did not submit its written reply to M.’s appeal, as it was waiting for a summons for a new date. On 15 July 2004 it enquired about the new date of the hearing. In response, it was informed that M.’s appeal had been examined on 7 July 2004 and fully allowed. 11. In its judgment, the court relied, inter alia, on evidence of M.’s presence at a close relative’s funeral and on the trade union association’s opposition to the dismissal.

12. Having examined the materials in the file, the applicant company found that its request for a postponement had been accepted by the court on 23 June 2004 and a new date for the hearing had been set for 7 July 2004. There was also a summons for that date, which had been signed only by M. 13. The applicant company lodged a request for revision of the judgment of the Supreme Court of Justice. It informed the court that it had not received any summons for 7 July 2004 and drew the court’s attention to the absence in the file of any evidence regarding the delivery of the summons. It invoked Article 6 of the Convention. 14. On 27 October 2004 the Supreme Court of Justice rejected the request. It found that the court had sent the summons to the applicant company’s address on 24 June 2004 and that the applicant company had failed to appear at the hearing on 7 July 2009 without informing the court.

The court did not see any reason to believe that the applicant company had not received the summons since the stub from the summons proved that it had been sent out and since “there was no evidence that the summons had not been received”. It added that, under Article 444 § 2 of the Code of Civil Procedure (CCP, see below), the failure of one of the parties to appear did not prevent the court from examining the case and that, under Article 449 CCP, the examination of the case in the absence of a party was not a ground for the revision of the judgment. 15. The relevant provisions of the Code of Civil Procedure read as follows: “Article 105. Service of the summons... (1) The summons ... shall be sent by registered mail with confirmation of delivery or through a person authorised by the court.

The date of service of the summons ... shall be written on the summons, as well as on the receipt, which shall be returned to the court… (5) The summons ... addressed to a natural person shall be served on him or her personally and shall be countersigned on the receipt. The summons ... addressed to a legal person shall be served on the authorised employee and shall be countersigned on the receipt; if such a person is absent, the summons shall be served on another employee in the same conditions...” “Article 441 ... (2) The President of the Chamber [of the Supreme Court of Justice] shall set, within one month, the date for hearing the appeal in cassation and inform the parties accordingly. A copy of the appeal in cassation shall be sent to the other parties together with a summons to attend the hearing, indicating that a written reply should be submitted to the court not later than five days before the hearing.

Article 444 ... (2) The appeal in cassation shall be examined after the parties have been summoned. However, their failure to appear shall not prevent the examination of the appeal.” 16. On 12 December 2005 the plenary meeting of the Supreme Court of Justice adopted a decision “Regarding the application of the rules of the Code of Civil Procedure to the examination of cases by the first-instance courts”. In point 5 of that decision the court noted that examining a case in the absence of a party which had not been properly summoned was contrary to the law. It added that under Article 105 § 5 of the Code of Civil Procedure a person should be considered as lawfully summoned only if he or she had been personally served with the summons and had countersigned the receipt.

17. In the following judgments adopted by the Supreme Court of Justice on 30 January 2008 (no. 2ra-3/08), 4 June 2008 (no. 2ra-1097/08) and 25 June 2008 (no. 2r-156/08), that court confirmed the requirement of personal service of the summons and the counter-signature by the addressee, failing which the summons was considered as not having been properly served.