AFFAIRE WRONA c. POLOGNE

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

05.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de l'art. 6-3

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE WRONA c. POLOGNE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRA CAUZA WRONA c. POLONIA (solicitarea nr. 23119/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 5 ianuarie 2010 DEFINIF 05/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Wrona c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (pe secțiune), care se află într-o cameră compusă din Nicolas Bratza, președintele, Lech Garlicki, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, Ján Šikuta, Mihai Poalelungi, Nebojša Vučinić, judecători, și Fatoș Arac 23119/05) îndreptată împotriva Republicii Polone și al cărei resortisant al acestui stat, dl Elżbieta Wrona ( Tribunalul a fost reprezentat de agentul său, Jakub Wołąsiewicz, de la Ministerul Afacerilor Externe. Recurenta denunță în special lipsa de echitate a procedurii de lustruire îndreptate împotriva sa; ea pune sub semnul întrebării confidențialitatea documentelor și la adresa normelor care reglementează accesul la dosar. La 10 ianuarie 2008, președintele secțiunii a patra a decis să comunice declarația din art. 6 alin. (1) și (3) din Convenția guvernului. După cum permite art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului. La 16 decembrie 1998, ca urmare a intrării în vigoare a Legii de lustruire din 1997, recurenta, judecător de carieră, a declarat că nu a colaborat cu serviciile secrete din regiunea comunistă. La 24 iulie 2001, comisarul reprezentând interesul public (Rzecznik Interesu Publicznego) a solicitat instanței de apel din Varșovia (Sąd Apelacyjny) La 30 iulie 2001, instanța a inițiat o astfel de procedură. La 21 august 2001, reclamanta a consultat partea secretă a dosarului în cancelaria secretă (tajna kancelaria) În prezența șefului Varșoviai a fost obligată să păstreze secretul, sub pedeapsa sancțiunii prevăzute de Codul penal. I s-a permis să facă notițe cu condiția să se folosească în acest scop de un carnet eliberat de șeful cancelariei; acest carnet trebuia apoi să fie legat, sigilat, numerotat și depus la cancelaria secretă. La 2 martie 2004, acționând în primă instanță, instanța de apel din Varșovia a ajuns la concluzia că aceasta a prezentat o declarație de lustrație mincinoasă, întrucât a colaborat intenționat și în secret cu serviciile secrete. Tribunalul sa bazat pe documentele fostelor servicii secrete depuse în dosarul secret al cauzei, pe depozițiile a trei foști agenți ai serviciilor secrete, precum și pe explicațiile recurentei însăși. 10. La 23 iunie 2004, acționând în a doua instanță și într-o compoziție diferită, instanța de apel de la Varșovia a respins cererea interjucată de reclamantă. 11. La 15 decembrie 2004, Curtea Supremă a respins recursul în casare formulat de persoana căreia i s-a acordat o hotărâre vădit nefondată. 12. La 14 martie 2005, acționând în calitate de organ disciplinar, instanța de apel a lui Rzeszść a ajuns la concluzia că. 13. La 17 mai 2005, Curtea Supremă (Sąd Najwyższy) a respins acțiunea formulată de reclamantă. 14. La 19 mai 2005, ministrul Justiției a informat Comisia că, în ceea ce privește decizia Curții Supreme, mandatul său expirase la 17 mai 2005. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 15. Dreptul și practica relevantă privind lustrarea sunt descrise în hotărârea Curții pronunțată în cauza următoare Matyjek c. Polonia, n 38184/03, § 27-38, 24 aprilie 2007. Dreptul relevant privind destituirea judecătorilor legați de procesul de lustrare este descris în hotărârea Rasmussen c. Polonia, nr 38886/05, § 26, 28 aprilie 2009, în ceea ce privește VIOLAȚIA ALOCATĂ LA ARTICOLUL 6 § 1 ȘI 3 DIN CONVENȚIA PRIVIND admisibilitatea 16. Invocând art. 6 alin. (1) Convenție, reclamanta se plânge de o încălcare a principiului egalității de arme și a lipsei facilităților necesare pregătirii apărării sale, în măsura în care, spre deosebire de comisarul care reprezintă interesul public care dispunea de copii ale tuturor documentelor cauzei, nu a putut decât să consulte dosarul clasificat secret, fără a avea dreptul de a lua notițe. 17. Curtea reamintește că cerințele alin. (3) din art. 6 reprezintă aspecte specifice ale dreptului la un proces echitabil garantat prin alin. (1) (a se vedea, printre altele, Van Mechelen și altele c. Țările de Jos , Hotărârea din 23 aprilie 1997, § 49, Rec., p. , Hotărârea din 19 februarie 1998, Rec., 1998 I, p. 223, § 44), Comisia va examina din perspectiva celor două texte, ale căror dispoziii relevante în speță se citesc după cum urmează Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instană (...) care va decide (...) dacă orice acuzaie în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. (...) Orice acuzat are dreptul, printre altele, să fie informat, în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înțelege și în detaliu, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa, dispune de timpul și facilitățile necesare pregătirii apărării sale. să se apere pe sine sau să aibă dreptul de a-și adresa un susținător ales de el și, în cazul în care nu are mijloacele de a plăti un pledant, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiției sunt interogat sau interogat martorii în cauză și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii în cauză. să fie asistat în mod gratuit de un interpret, în cazul în care acesta nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în mod liber. Observațiile părților cu privire la admisibilitatea cererii 18. În primul rând, guvernul afirmă că reclamanta nu a epuizat căile de atac care îi erau puse la dispoziție în dreptul intern. Acesta susține în special că aceasta ar fi putut contesta normele care reglementează accesul la dosarele secrete în apelul său și în recursul în casare; ea ar fi putut, de asemenea, formula o acțiune în acest scop la Curtea Constituțională. 19. În al doilea rând, guvernul susține că reclamanta nu a sesizat Curtea în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive, în măsura în care aceasta a ridicat în instanță nici un motiv privind încălcarea drepturilor sale la apărare sau a principiului egalității armelor. În opinia sa, aceasta nu a formulat nici un motiv cu privire la limitările accesului la dosarul său. 20. Recurenta nu ia poziție. În ceea ce privește prima excepție a guvernului, Curtea amintește că, în hotărârile sale anterioare privind lustrarea în Polonia, Curtea a considerat că normele care reglementează accesul reclamanților la dosare nu pot fi contestate cu succes în ordinea juridică internă (a se vedea în special Matyjek , citată anterior, § 64. Aceasta constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ceea ce privește a doua excepție a guvernului, Curtea arată cu titlu preliminar că decizia internă definitivă a fost pronunțată de Curtea Supremă la 15 decembrie 2004 [punctul 11 de mai sus] și observă că formularul de cerere a fost publicat la 3 iunie 2005, și anume înainte de expirarea termenului de șase luni menționat la art. 34 din convenție. 23. Curtea ia notă apoi de faptul că formularul de cerere prezentat de recurentă conține în partea III alineatul (15) următorul pasaj referitor la neconformitatea legii de lustrare cu dreptul la un proces echitabil garantat prin art. 6 din convenție: De exemplu, comisarul care reprezintă interesul public primește copii ale tuturor documentelor și proceselor-verbale ale audierilor. În schimb, partea supusă lustrației este autorizată numai să consulte documentele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . występuje widentna nierównoić uprawnień stron w procesie, np. Rzecznik Interesu Publicznego otrzymuje kopie wszystkich dokumentów oraz protokoły rozpraw. Natomiast strona lustrowana ma prawo jedynie do zapoznania się z w/w dokumentami, bez możliwości robienia własnych notatek, które mogłaby zabrać ze sobą i przygotować si ę na podstawie do kolejnej rozprawy Curtea reamintește în acest context că, odată sesizată în mod regulat, poate să cunoască fiecare dintre problemele de drept care apar în curs de desfășurare cu privire la faptele supuse controlului său; ea are competența de a le examina, dacă consideră necesar și dacă este necesar din oficiu, în lumina întregii convenții și a protocoalelor sale (Hadyside c. Regatul Unit, 7 decembrie 1976, § 41, seria A nr. 24). În acest caz, având în vedere formularea cererii menționate anterior, precum și a tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Comisia consideră că este necesar să se examineze dacă recurenta care se confruntă cu regimul specific care reglementează accesul la dosarul său a beneficiat de un proces echitabil în cadrul procedurii de lustrare îndreptate împotriva sa. Cu toate acestea, Curtea respinge excepția de la nerespectarea termenului de șase luni. 25. Curtea constată că acest . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Guvernul susține că dreptul recurentei la un proces echitabil a fost respectat în speță. În acest context, el susține că numai o parte a dosarului a fost clasat secret de la Deși admite că, în conformitate cu legislația în vigoare, partea din dosar clasificată ca "secret" nu putea fi consultată decât în cancelaria secretă a instanței judecătorești, guvernul observă că această restricție se referă la toate părțile la procedură, și anume atât reclamanta, cât și comisarul care reprezintă interesul public. 28. Curtea amintește că, în conformitate cu principiul egalității de arme, unul dintre elementele conceptului mai larg de proces echitabil, fiecărei părți trebuie să i se ofere o posibilitate mai rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care nu o plasează într-o situație de dezavantaj față de adversarul său (a se vedea în special Hotărârea Bulutc. Austria din 22 În februarie 1996, Rec., 1996-II, p. 380-381, § 47. Pentru ca pârâtul să poată beneficia de un proces echitabil, procedura urmată în fața autorităților judiciare trebuie să compenseze în mod suficient obstacolele din calea apărării (a se vedea, printre altele, Van Mechelen, citată anterior, § 54). 29. 57986/00, § 115, CEDH 2006-... (extracturi) și în cea din data de: dadamsons c. Letonia 3669/03, 24 iunie 2008). În cauza Turek , Curtea a considerat, în special, că nu poate să pornească de la principiul că interesul public continuă cu adevărat să impună limitarea accesului la elemente care au fost clasificate secrete în cadrul regimurilor anterioare, cu excepția cazului în care, într-un anumit caz, faptele demonstrează contrariul. Motivul este acela că, prin însăși natura sa, o procedură de lustrare urmărește să stabilească fapte care datează din perioada comunistă și nu este direct legată de funcțiile și activitățile actuale ale serviciilor de securitate. O astfel de procedură trece în mod inevitabil prin examinarea documentelor referitoare la activitățile fostelor servicii comuniste de securitate. Or, în cazul în care partea despre care se vorbește în documentele clasificate secrete este refuzată accesul la toate sau la majoritatea acestora, posibilitățile sale de a contesta versiunea faptelor prezentate de serviciile de securitate sunt considerabil reduse. 30. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri de lustrare împotriva Poloniei, ridicând probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 §§ 1 și a articolului 3 din convenție (a se vedea Matyjek, citată anterior Jałowiecki c. Polonia, n 34030/07, 17 februarie 2009 Rasmussen c. Polonia, n 38886/05, 28 aprilie 2009). 31. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că nu există dovezi sau argumente care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, procedura de lustrare îndreptată împotriva recurentei, considerată în ansamblu, nu a fost echitabilă. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 32. Citând art. 6 alineatul (1) din Convenție, Comisia pune sub semnul întrebării esența lustrării. În special, ea se plânge de nedescrierea faptului de colaborare cu serviciile secrete ale epocii comuniste. Aceasta deplânge faptul că gravitatea prejudiciului cauzat de colaborare nu este examinată în procesul de lustruire; aceasta subliniază gravitatea sancțiunii, și anume interdicția de a exercita anumite funcții timp de zece ani. 33. Curtea observă că nu există o abordare uniformă în cadrul Înaltelor P ă r i contractante în ceea ce privește măsurile de dezmembrare a moștenirii fostelor regimuri totalitare comuniste (a se vedea Matyjek c. Polonia (dec.), 38184/03, EHR 2006-VII). Aceasta reamintește că, pentru a fi compatibilă cu Convenția, o procedură de lustrare trebuie să îndeplinească o serie de condiții. Astfel, în primul rând, o lege de lustrare trebuie să îndeplinească cerințele fundamentale de accesibilitate și previzibilitate, inerente noțiunii de legalitate, așa cum figurează în Convenție. În al doilea rând, o procedură de lustruire nu trebuie să servească exclusiv scopurilor de pedeapsă sau de răzbunare, pedeapsa persoanelor vinovate care se află în primul rând în domeniul dreptului penal. În al treilea rând, atunci când o lege națională prevede o restricție a drepturilor garantate prin convenție, aceasta trebuie să fie suficient de precisă pentru a putea individualiza responsabilitatea fiecăreia dintre persoanele vizate și să conțină garanțiile procedurale adecvate. În cele din urmă, autoritățile naționale trebuie să țină seama de faptul că, prin natura lor, măsurile de lustruire fiind temporare, necesitatea obiectivă a unei restricții a drepturilor individuale care rezultă dintr-o astfel de procedură scade în timp (cu excepția cazului în care se menționează anterior la punctul 116). 34. Prin aplicarea principiilor de mai sus unor cazuri speciale de lustrare, Curtea a recunoscut că, la sfârșitul anilor 1990, Polonia avea interesul de a supune lustrarea persoanelor care ocupau cele mai importante funcții publice, inclusiv deputații din Parlament (a se vedea Matyjek, citată anterior, punctul 62) sau judecătorii în activitate (a se vedea, a contraro Rasmussen , citată anterior, § 73. Curtea a considerat, de asemenea, că un astfel de interes ar fi putut să fi rămas la începutul acestui deceniu, cel puțin în ceea ce privește alegerile parlamentare (see Chodynicki c. Polonia (dec.), nr. 17625/05, 2 septembrie 2008). 35. Curtea observă că prezenta cauză datează de la sfârșitul anilor 1990 și se referă la lustrarea unui judecător în activitate. Prin urmare, Comisia nu înțelege niciun motiv pentru care jurisprudența sa anterioară cu privire la această perioadă și la acest grup profesional nu consideră că este necesar să se stabilească dacă aplicarea continuă a Legii privind lustrarea mai mult de un deceniu mai târziu rămâne, în principiu, compatibilă cu Convenția. 36. Prin urmare, această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alineatul (3) din convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 37. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se șteargă ^ i ^ i ^ i ^ i , pe deplin, consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. În plus, aceasta solicită 222 379,77 PLN, adică aproximativ 53 000 EUR din veniturile sale pierdute de la data concedierii. 39. Guvernul contestă aceste pretenții. 40. Curtea amintește că nu ar putea specula cu privire la ceea ce ar fi fost la sfârșitul procedurii sil nai a avut nici o încălcare a Convenției (a se vedea, în special, Jalloh c. Germania [GC], n 54810/00, § 128, CEDO 2006-...). Prin urmare, aceasta nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. Curtea consideră, de asemenea, că, în circumstanțele din speță, constatarea încălcării oferă în sine o satisfacie echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant (a se vedea Matyjek, citată anterior, punctul 69). Cheltuieli și cheltuieli de judecată 41. De asemenea, reclamanta solicită 5 708 PLN (aproximativ 1 370 EUR) pentru cheltuielile de traducere și d În acest context, guvernul solicită Curții să ramburseze numai cheltuielile și cheltuielile aferente realității, necesității și caracterului rezonabil al ratei de impozitare a acestora și face trimitere la hotărârea Zimmermann și Steiner c. Elveția din 13 iulie 1983 (seria A nr. 66, p. 14, punctul 36). Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedură în fața Curții și la . I se acordă reclamantei. Interese moratorii 44. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește motivul întemeiat pe procedura de lustruire și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 3 din convenție A declarat că constatarea încălcării oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanta menționată în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 000 EUR (mii de euro), care urmează să fie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data decontării, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 5 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Fatoș Arac