CELIK ET ABATAY c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partiellement irrecevable
CELIK ET ABATAY c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 45490/05 prezentate de Sezgin CAEL luatK și Birol ABATAY împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 12 ianuarie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători și a lui Françoise Elens-Passos, graffière adjutant de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 30 noiembrie 2005, după ce a intenționat, face următoarea decizie FĂRĂ ADEVĂRATĂ Reclamanții, dnii Sezgin chaselik și Birol Abatay, sunt cetățeni turci, născuți în 1966 și 1969 și rezidenți în Istanbul. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către dl Abatay. T. Tanay și B. Asçi, avocați din Istanbul. Reclamanții au fost arestați în noiembrie 1992 în cadrul unei operațiuni desfășurate de secțiunea antiteroristă a poliției din Istanbul împotriva membrilor organizației ilegale armate DEV-SOL (Devrimci Sol la 10 decembrie 1992, au fost reținuți provizoriu. S-au inițiat proceduri penale împotriva lor, în special pentru apartenența la o organizație ilegală armată, omucidere, tentativă de omor și extorcare de fonduri. În cadrul acestei proceduri, cu privire, de asemenea, la treizeci și un alt inculpat, Curtea de Securitate a statului t ă ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La data de 27 octombrie 2004, instanța de judecată i-a condamnat pe solicitanți la o sentință de reținere cu mai multă greutate (pînă necompresibilă de a curăța parțial în condiții de izolare). La 20 iulie 2005, această hotărâre a fost infirmată de Curtea de Casație. ÎN URMA din 2 noiembrie 2005, având în vedere, în special, perioada lungă de detenție deja în curs și faptul că dovezile fuseseră deja colectate, instanța de judecată dispune eliberarea reclamanților. Procedura rămâne în prezent pendinte în fața acestei instanțe. GRIFS Invouchat art. 5 § 3 din Convenție reclamanții se plâng de durata detenției pe care o consideră excesivă. Invocând art. 6 alin. Invocând întotdeauna această dispoziție, aceștia susțin că instanțele care au trebuit să cunoască acuzații de care au fost supuse nu erau independente și obiective, că procedura nu a fost echitabilă, că anumite dovezi utilizate împotriva lor au fost obținute sub presiune fizică, că dreptul lor la apărare a fost restricționat în mod nejustificat, că nu au putut beneficia de asistența unui avocat în timpul custodiei și că nu au putut interoga martorii în aceleași condiții ca și acuzația. Invocând art. 6 alineatul (2), ele susțin că instanțele de aplicare a legii ar fi încălcat principiul prezumției de nevinovăție prin faptul că nu le acordă beneficiul îndoielii și prin condamnarea acestora fără suficiente dovezi. § 3 din Convenție) și durata procedurii penale [art. 6 alineatul (1) din Convenție]. Comisia consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (b) din Regulamentul său de procedură. Cu toate acestea, în ceea ce privește celelalte obiecțiuni, Curtea consideră că este necesar să se facă o examinare pe teren a articolului 6 din convenție și constată că procedura penală inițiată împotriva reclamanților este pendinte în fața instanțelor naționale și consideră că este necesar să se cunoască locul de desfășurare a procedurii în dreptul intern pentru a se putea pronunța cu privire la aceste obiecțiuni. Prin urmare, aceste obiecțiuni sunt premature și trebuie declarate inadmisibile pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Cu toate acestea, Curtea amintește că reclamanții dispun de posibilitatea de a o sesiza din nou pe Curtea în cazul în care consideră întotdeauna, la sfârșitul procedurii interne, că sunt victime ale presupuselor încălcări. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamanților trase din durata detenției și a duratei procedurii penale Declară Francoise Elens-Passos Francoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte