BOCK v. GERMANY

Reclamantul, dl Stephan Bock, este un național german care s-a născut în 1951 și trăiește în Frankfurt (Oder). Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Wittling-Vogel, Ministerialdireigentin, al Ministerului Federal al Justiției. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 15 iulie 2002, reclamantul, un funcționar public cu un salariu lunar de peste 4.500 euro (EUR) la momentul în cauză, a depus o cerere de ajutor (Beihilfe) la Landul Brandenburg, angajatorul său. A solicitat să fie rambursată o parte din costul, și anume 7,99 EUR, a plătit pentru comprimatele de magneziu prescrise de medicul său. La 14 august 2002, Landul a refuzat această cerere. La 20 august 2002, reclamantul a instituit o procedură administrativă preliminară (Wperspuchsverfahren) prin depunerea unei obiecții la decizia din 14 august 2002. La 4 noiembrie 2002, Land a respins obiecția reclamantului. La 13 noiembrie 2002, reclamantul a introdus o acțiune împotriva Landului Brandenburg cu Curtea Administrativă din Frankfurt (Oder) susținând că comprimatele de magneziu în cauză au fost eligibile pentru ajutor și a solicitat o decizie reînnoită de către Land. Prin scrisoarea din 2 aprilie 2004, Curtea de Administrație a informat reclamantul la cererea sa că toate cazurile au fost tratate în ordine cronologică, că există un caz de retragere și că, deocamdată, el nu putea aștepta să se stabilească o dată pentru o audiere orală. La 6 ianuarie 2005, Curtea Administrativă a răspuns la o altă cerere de informare a reclamantului că se preconizează să se ajungă la o decizie în acel an. La 4 ianuarie 2006, reclamantul a depus o plângere extraordinară, că Curtea Administrativă de Frankfurt (Oder) nu ia nicio acțiune, cu Curtea Administrativă de Apel din Berlin-Brandenburg. Prin o scrisoare din 9 ianuarie 2006, Curtea Administrativă de Apel a informat reclamantul că plângerea sa extraordinară nu este admisibilă deoarece Codul de Procedură Administrativă nu prevede o astfel de remediere și, în plus, nu este, conform legii relevante, reprezentat de avocat. La 22 ianuarie 2006, reclamantul a retras plângerea de inactivitate a depus la Curtea Administrativă de Apel. Cu decizia din 25 ianuarie 2006, Curtea Administrativă de Apel a întrerupt procedura de acuzație. La 1 februarie 2006, reclamantul a depus o plângere constituțională la Curtea Constituțională Federală că Curtea Administrativă nu ia nicio acțiune. La 24 aprilie 2007, Curtea Constituțională Federală a refuzat să recunoască plângerea constituțională a reclamantului în vederea examinării (documentul nr. 2 BvR 267/06). La 26 noiembrie 2007, Curtea Administrativă de Frankfurt (Oder) a renunțat la un singur judecător pentru o hotărâre. Prin hotărâre din 19 decembrie 2007 Curtea Administrativă de Frankfurt (Oder) a respins acțiunea reclamantului. Hotărârea a fost conferită reclamantului la 29 decembrie 2007 și a devenit, de atunci, finală.

The applicant, Mr Stephan Bock, is a German national who was born in 1951 and lives in Frankfurt (Oder). The respondent Government were represented by their Agent, Mrs A. Wittling-Vogel, Ministerialdirigentin, of the Federal Ministry of Justice. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 15 July 2002 the applicant, a civil servant with a monthly salary of more than 4,500 euros (EUR) at the time in question, made a request for aid (Beihilfe) to the Brandenburg Land, his employer. He asked to be reimbursed part of the cost, namely 7.99 EUR, he had paid for magnesium tablets prescribed by his physician. On 14 August 2002 the Land refused this request. On 20 August 2002 the applicant instituted preliminary administrative proceedings (Widerspruchsverfahren) by lodging an objection to the decision of 14 August 2002. On 4 November 2002 the Land dismissed the applicant’s objection. On 13 November 2002 the applicant brought an action against the Brandenburg Land with the Frankfurt (Oder) Administrative Court claiming that the magnesium tablets in question were eligible for aid, and requested a renewed decision by the Land. By letter dated 2 April 2004 the Administrative Court informed the applicant at his request that all cases were dealt with in chronological order, that there was a backlog of cases and that for the time being he could not expect a date for an oral hearing to be set. On 6 January 2005 the Administrative Court replied to another information request by the applicant that a decision was expected to be reached that year. On 4 January 2006 the applicant lodged an extraordinary complaint, that the Frankfurt (Oder) Administrative Court was taking no action, with the Berlin-Brandenburg Administrative Court of Appeal. By a letter dated 9 January 2006 the Administrative Court of Appeal informed the applicant that his extraordinary complaint was not admissible since the Code of Administrative Procedure did not provide for such a remedy and, furthermore, he was not, as prescribed by the relevant law, represented by counsel. On 22 January 2006 the applicant withdrew the complaint of inactivity he had lodged with the Administrative Court of Appeal. With decision dated 25 January 2006 the Administrative Court of Appeal discontinued the complaint proceedings. On 1 February 2006 the applicant lodged a constitutional complaint with the Federal Constitutional Court that the Administrative Court was taking no action. On 24 April 2007 the Federal Constitutional Court refused to admit the applicant’s constitutional complaint for examination (file no. 2 BvR 267/06). On 26 November 2007 the Frankfurt (Oder) Administrative Court referred the case to a single judge for a decision. By a judgment of 19 December 2007 the Frankfurt (Oder) Administrative Court dismissed the applicant’s action. The judgment was served on the applicant on 29 December 2007 and has since become final.