AFFAIRE CORBU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

19.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE CORBU c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 12393/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 ianuarie 2010 DEFINIF 10/05/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Corbu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 decembrie 2009, Renunță la hotărârea că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 12393/05) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Constantin Corbu ( Ofițerul său, Razvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul susține încălcarea dreptului său la respectarea bunurilor din cauza duratei procedurii de restituire a unei clădiri confiscate în timpul regimului comunist. La 16 mai 2007, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. În 1961, o clădire care cuprindea un teren și o casă, situat la nr 11, rue Dobrogeanu Gherea, Piatra Neamț și care aparținea bunicului reclamantului, a fost naționalizată, cu o compensație de 12 000 lei românești pentru o suprafață de 1 193,52 m2 și o casă de 112,25 m construită pe acest teren, conform declarației notariale a reclamantului la 29 iulie 2004. La 9 noiembrie 2001, reclamantul a solicitat de la primăria din Piatra Neamț o despăgubire pentru această clădire. Prin decizia din 16 ianuarie 2007, primăria din Piatra Neamț a imobilizat și a stabilit că aceasta avea o suprafață de 1 193,52 m2 pentru teren și 112,25 m pentru casă. Ea a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri și a propus ca dosarul să fie trimis Comisiei Centrale pentru despăgubiri (inclusiv Comisia Centrală). Reclamantul a formulat o obiecție (contestația) împotriva acestei decizii a Primăriei, considerând că terenul are o suprafață de 1 890 m2 și nu de 1 193,52 m2 cum ar fi Primăria laică a avut reținută și că un alt teren, de 701 , ar fi trebuit, de asemenea, să fie inclus în decizie. Prin hotărârea definitivă din 13 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca netaiate pretențiile reclamantului. 10. La 16 octombrie 2009, la cererea autorității naționale de restituire a proprietăților, primăria a adoptat o nouă decizie de restricționare a dreptului reclamantului la un sfert din despăgubiri, din motive legate de succesiunea bunicului său. Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile, care a fost luat în mod abuziv de la 6 martie 1945 până la 22 decembrie 1989 și modificările ulterioare ale acesteia, precum și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârea Brumarescu c. România ([GC], nr. 28342/95, § 31-33, CEDO 1999-VII), Strain și altele România 57001/00, § 19-26, CEDO 2005-VII), Paduraru România 63252/00, § 38-53, CEDH 2005-XII (extracturi) și Tudor c. România 29035/05, § 15 Proprietatea creată în acest scop prin Legea nr. 247/2005 privind reforma justiției și a proprietății și modificările ulterioare ale acesteia, precum și a practicii aferente, se face în Hotărârea Viașu c. România, nr. 75951/01, §§ 38-49, 9 decembrie 2008. 13. Aceeași hotărâre este prezentată la punctele 50-51 ale Consiliului Europei relevante în acest sens. CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 LA CONVENȚIA 14. Reclamantul se plânge de modul în care autoritățile administrative și judiciare și-au examinat cererea de restituire, în special de posibilitatea de a primi o despăgubire pentru proprietatea națională și de refuzul autorităților de a-și recunoaște dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe (rejet de la . 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Pe admisibilitate 15. Guvernul excită de incompatibilitate rațională Materiae în măsura în care nici o hotărâre administrativă sau judiciară definitivă nu a recunoscut reclamantului dreptul de a fi supus dreptului de proprietate astfel cum a fost solicitat în fața instanțelor sau de a li se acorda o despăgubire; și în cazul în care un astfel de drept nu s-a născut direct din legile de reparație în vigoare. 16. Reclamantul s-a opus acestei afirmații 17. Curtea amintește că, prin decizia administrativă din 16 ianuarie 2007, reclamantul și-a recunoscut dreptul la o despăgubire pentru un teren de 1 193,52 m2 și o casă de 112,25 m. Ea observă că această decizie a fost ulterior confirmată în instanță. 18. Conform criteriilor stabilite în cauza Viașu, pentru a stabili dacă un solicitant beneficiază de un interes patrimonial În temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea consideră că aceste decizii constituie un bun (Viașu), în sensul articolului menționat anterior, §§ 60 19. În ceea ce privește restul pretențiilor reclamantului, Comisia constată că bunurile au ieșit din patrimoniul bunicului reclamantului în 1961 și că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În sensul jurisprudenței Curții (a se vedea, printre altele, Prințul Hans-Adam II din Liechtenstein c. Germania [GC], n 42527/98, § 83, CEDH 2001 VIII). 20. Este necesar, prin urmare, să se acorde o atenție parțială guvernului și să se respingă ca fiind incompatibilă cu Rația Materiae cu dispoziiile Conveniei, partea din cauza care viza diferena de 696,48 m2 de teren, precum și terenul de 701 m2. 21. Curtea constată în sfârșit că, în ceea ce privește bunurile imobile identificate în deciziile interne (statusul de 1 193,52 m2 și casa de 112,25 , 35 alin. (3) din Convenție. În cele din urmă, nici decizia din 16 ianuarie 2007 și nici decizia din 16 octombrie 2009 nu contestă dreptul reclamantului de a Curtea arată, de asemenea, că această parte a spătarului nu se confruntă cu niciun alt motiv de neavenit. Prin urmare, este necesar să se respingă excepția impusă de guvern cu privire la acest punct și să se declare această parte a travaliului admisibilă. Pe fond Poziția părților 22. Guvernul argumentează că reclamantul a utilizat procedura instituită de legile de restituire pentru a fi compensat pentru bunurile sale vechi. El face o descriere detaliată a mecanismului instituit de aceste legi, în special a funcționării Fondului Proprietatea 23. Reclamantul contestă teza guvernului. Aprecierea Curții 24. Curtea face trimitere la jurisprudența menționată în cauza Viașu , privind obligațiile, sub aspectul art. 1 din Protocolul nr. 1, în sarcina statului care a adoptat o legislație care prevede restituirea sau despăgubirea bunurilor confiscate în timpul regimului comunist (Viașu , menționat anterior, § 58). 25. În acest caz, deși reclamantul este recunoscut de la 16 ianuarie 2007 dreptul la o compensare pentru imobilul naționalizat, nu a reieșit încă din culpă; această situație și analiza într-o interferență în dreptul de proprietate al reclamantului (Vișu , citată anterior, §§ 60). 26. Curtea a tratat deja probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea dispozițiilor Protocolului nr. 1 (Vișu) , citată anterior, § 62-73 Deneș și altele, . România , n 25862/03, § 50-57, 3 martie 2009 Aurel Popa c. România , n 2188/02, § 16-21, 16 iulie 2009 . și Ramadhi și alții . Albania , n 3822/02, § 78-84, 13 noiembrie 2007 27. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care, în cazul de față, ar putea conduce la o concluzie diferită de cea la care aceasta a ajuns în cauzele menționate anterior. 28. În cele din urmă, în ceea ce privește examinarea echilibrului corect care trebuie între interesele în cauză și, prin urmare, a termenului necesar autorităților pentru executarea hotărârilor administrative și judiciare pronunțate, ținând seama în același timp de marja de apreciere a statului în materie de adoptare și de aplicare a măsurilor de despăgubire, Curtea constată că aproape Au trecut deja trei ani de la prima decizie a administrației care recunoaște dreptul la despăgubiri, însă această decizie nu a fost încă executată, în ciuda perioadei de timp de la adoptare. În plus, după trei ani, această decizie a fost modificată de aceeași autoritate administrativă, ceea ce ar putea aduce atingere principiului securității raporturilor juridice. 29. În timp ce ia notă cu satisfacție de evoluția recentă care pare să se afle în practică în ceea ce privește mecanismul de plată a despăgubirilor prevăzut de Legea nr. 247/2005, modificată de Legea nr. 81/2007, Curtea observă că, până în prezent, nu s-a demonstrat că sistemul de compensare instituit prin legea menționată anterior, inclusiv Fondul Proprietatea, ar permite titularilor de drepturi, în special reclamantului, să atingă, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, indemnizațiile la care au dreptul. 30. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că echilibrul corect dintre protecția proprietății reclamantului și cerințele de interes general a fost încălcat și că reclamantul a suportat o sarcină specială și exorbitantă. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 31. În cele din urmă, reclamantul se plânge, din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, de respingerea obiecției sale împotriva deciziei administrative din 16 ianuarie 2007. 32. Având în vedere informațiile de care dispune și considerând că aceasta nu poate decât într-un mod limitat să cunoască erorile de fapt sau de drept comise de instanțele interne, cărora le revine sarcina principală de a examina faptele și de a pune în aplicare dreptul intern (Brualla Gómez de la Torrec. Spania, 19 decembrie 1997, § 31, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997 VIII ; și García Ruiz c. Spania [GC], n 30544/96, § 28, CEDH 1999 I), Curtea nu percepe nicio aparență derbitrară în modul în care instanțele interne au statuat că reclamantul a pronunțat o hotărâre judecătorească împotriva deciziei administrative din 16 ianuarie 2007. Prin urmare, acest aspect este în mod evident nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND LEGITATEA DE LA ARTICOLUL 46 DIN CONVENȚIE 34. Hotărârea definitivă a Curții este transmisă Comitetului miniștrilor care supraveghează executarea acesteia. 35. Concluzia încălcării art. 1 din Protocolul nr. 1 dezvăluie o problemă pe scară largă care rezultă din defectuozitatea punerii în aplicare a mecanismului ales de către stat pentru a restitui bunurile confiscate sau naționale confiscate de statul membru în perioada comunistă. Curtea face trimitere la observațiile sale cu titlu indicativ în alte cauze similare în ceea ce privește măsurile generale care s-ar impune la nivel național în cadrul executării prezentei hotărâri, astfel încât statul pârât să garanteze realizarea efectivă și rapidă a dreptului la restituire, indiferent dacă este vorba de o restituire în natură sau de acordarea unei despăgubiri (Viașu, citată anterior, §§ 82-83 și Aurel Popa, citată anterior, punctul 25. IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 36. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagube 37. Reclamantul solicită restituirea în natură a întregului său teren de 1 890 m2 și 701 m2 solicită ca prejudiciu material 626 000 EUR (EUR), considerând valoarea terenului de la 1 890 m2 la 415 800 EUR (adică 220 EUR pentru un metru pătrat) , valoarea terenului de la 701 m2 la 140 200 EUR , și în cele din urmă valoarea casei la 50 000 EUR. În ceea ce privește prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit, reclamantul solicită 5 000 EUR. 38. Guvernul consideră, pe baza unei expertize, că valoarea terenului este de 63,22 EUR pentru un metru pătrat și valoarea casei este de 15 249 EUR. În orice caz, acesta arată că repararea a 12 000 lei românești, plătită bunicului reclamantului, ar trebui să fie dedusă din orice sumă pe care Curtea ar decide să o aloce pentru acest bun. În cele din urmă, în opinia sa, o eventuală constatare a încălcării poate constitui, în sine, repararea prejudiciului moral invocat de reclamant. 39. Curtea amintește că o hotărâre în care se soluționează o încălcare antrenează o obligație juridică de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia ( Metaxas , citată anterior, § 35 și latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI. 40. Astfel, Comisia consideră, în circumstanțele din speță, că executarea deciziei administrative din 16 ianuarie 2007, în special stabilirea unei despăgubiri echitabile pentru imobil (teritoriu de 1 193,52 m2 și casă de 112,25 m) și plata acesteia ar plasa cel mai mult în măsura în care este posibil, într-o situație echivalentă celei în care s-ar fi aflat dacă cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost ignorate. În lipsa unei astfel de execuții în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă, Curtea decide că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Această executare trebuie să țină seama de concluziile instanțelor interne cu privire la succesiunea bunicului reclamantului, având în vedere noua decizie administrativă din 10 octombrie 2009 și la data formulată împotriva acesteia de către solicitant. 41. În plus, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării cauzate de faptul că executarea hotărârilor pronunțate în favoarea sa nu este compensată suficient de o constatare a încălcării. 42. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și, hotărând în echitate, după cum dorește art. 41 din convenție, Curtea alocă reclamantului 4 000 EUR pentru prejudiciul moral. Costuri și cheltuieli de judecată 43. Reclamantul solicită, de asemenea, 400 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața Curții, reprezentând costul laminării terenului de 701 m2 efectuată în speță. 44. În ceea ce privește acordarea acestei sume, în măsura în care reclamantul nu și-a sprijinit cererea de documente justificative. 45. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de documentele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea în întregime. Interese moratoriu 46. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA Într-un an, Declara cererea admisibilă în ceea ce privește fondul de împrumut restant prevăzut la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în ceea ce privește terenul de 1 193,52 m2 și casa de 112,25 m și inadmisibilă pentru surplusul A declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la Convenție A declarat că statul pârât trebuie să execute decizia administrativă din 16 ianuarie 2007, prin stabilirea și plata către reclamant a dreptului de proprietate a clădirii sale; că, în lipsa acesteia, partea pârâtă trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 150 000 EUR (cent cincizeci de mii EUR) plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe care statul pârât trebuie să o plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 4 000 EUR (patru mii de euro) pentru prejudicii morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe care aceste sume vor trebui să o convertească în moneda statului pârât, la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte