AFFAIRE ROGOJINA c. ROUMANIE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation de P1-1
AFFAIRE ROGOJINA c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)
SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ROGOJINEC. ROMÂNIA (solicitarea nr. 6235/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 ianuarie 2010 DEFINIF 19/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă. În cauza Rogojină c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Bošjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 15 decembrie 2009, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 6235/04) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnul Victor Rogojina și domnul Aurica Rogojina, au sesizat Curtea la 12 ianuarie 2004 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( În iulie 2009, reclamantul furnizează competențe din partea dlui Viorel Rogojină și a dlui Silvia Rogojina, fiul și, respectiv, nepoata reclamanților, care doreau să continue procedura în fața Curții. Pentru a justifica calitatea lor de moștenitori ai celei de a doua recurente, primul reclamant furnizează certificatele lor de naștere. Guvernul român ( La 27 noiembrie 2008, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Primul reclamant s-a născut în 1927 cu reședința în Bârlad. Cea de-a doua recurentă s-a născut în 1930. După mai multe proceduri inițiate de solicitanți cu privire la o cerere adresată autorităților la 6 iunie 2001 în temeiul Legii nr. 10/2001 privind bunurile imobile, luată în mod abuziv de către statul în cauză în perioada 1945-1989 ( Prin decizia din 7 mai 2004, primarul Barlad a oferit părților interesate despăgubiri (titlu nominal sau acțiuni pentru societățile comerciale) cu o valoare de 119 275 065 lei românești (ROL) pentru imobil (casa demolată și terenul aglomerat) care fusese proprietatea lor. Contestat de părțile interesate, această decizie a fost confirmată printr-o hotărâre din 12 octombrie 2004 pronunțată de tribunalul județ din Vaslui, care a devenit definitivă în absența unui recurs. Reclamanții au angajat mai multe alte acțiuni judiciare, în special pentru a obține despăgubiri în ceea ce privește desfășurarea și durata procedurii menționate anterior, reglementate de Legea nr. 10/2001, acțiuni respinse de instanțele interne. Prin două scrisori din 14 și 24 aprilie 2009, autoritățile competente pentru aplicarea legii nr. 10/2001 au informat guvernul că plata despăgubirilor nu a fost efectuată, ci că dosarul reclamanților a fost transmis Fondului Proprietatea în iunie 2007 și ce anume va fi supus examinării comisiei centrale competente la următoarea reuniune. Guvernul nu a furnizat informații cu privire la executarea hotărârii din 12 octombrie 2004. II. 10/2001 și 247/2005 și din Ordonanța de urgență a guvernului nr. 81/2007 (OUG n 81/2007) privind sistemul de compensare pentru clădirile naționalizate sunt descrise în Hotărârile Tudor c. România 29035/05, ê§ 15 mai, 17 ianuarie 2008) și Viașu c. România 75951/01, §§ 38-49, 9 decembrie 2008). Textele relevante ale Consiliului Europei, și anume Rezoluția Res(2004)3 privind hotărârile care relevă o problemă structurală subiacentă și Recomandarea Rec(2004)6 privind îmbunătățirea căilor de atac interne, ambele adoptate de Comitetul de Miniștri, sunt menționate, de asemenea, în Hotărârea Viașu (§ 50-51). Dispozițiile legale (cod civil, Legea nr. 319/1944 privind succesiunea de persoane care supraviețuiesc și Decretul nr. 73/1954) și practica judiciară în materie de succesiune prevăd că, pentru a moșteni, persoanele cu vocația de moștenitori trebuie să accepte succesiunea, în mod expres sau tacit, într-un termen de prescripție extinctivă de șase luni de la decesul în cauză. (de exemplu, anumite acte de dispoziție).În caz de vacanță succesorală, de absența moștenitorilor sau de destrămarea unei moșteniri, bunurile în cauză revin la la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Aprilie 2007, tribunalul județ al Olt a declarat că, în absența unei proceduri de vacanță succesorală inițiată de instanță, nimic nu l-ar fi făcut pe moștenitorul legal să sesizeze un notar public pentru dezbaterea succesiunii. În plus, dispozițiile menționate anterior prevăd un ordin de preferință între categoriile de moștenitori legali potențiali (copiii persoanei decedate sunt prioritare în comparație cu nepoții, de exemplu) care vin în concurență cu cel care supraviețuiește împărțirii moștenitoare. Reclamanții se plâng, în esență, de dreptul lor de a beneficia de dreptul lor de a fi imputați pentru proprietatea națională, în conformitate cu Legea nr. 10/2001 și cu hotărârea definitivă din 12 octombrie 2004, și se referă în acest sens la art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 12. După moartea celei de-a doua recurente, primul reclamant consideră că fiul lor, dl Viorel Rogojina, și fiica acestuia din urmă, dl Silvia Rogojina, au locus standi pentru a continua cererea în fața Curții. El susține că, din considerente legate de respectarea memoriului defunctului reclamant, nu au inițiat procedura succesorală în privința sa. 13. Cu privire la acest punct nu s-a prezentat nici un comentariu. 14. Curtea amintește că, în mai multe cauze în care un solicitant a decedat în timpul procedurii, aceasta a luat în considerare dorința de a continua procedura exprimată de un moștenitor, de o rudă apropiată și chiar, având în vedere circumstanțele din speță, de către un potențial moștenitor (legatar universal) care căuta să-și recunoască dreptul succesoral într-o procedură pendinte (a se vedea Malhous c. Republica Cehă (dec.) [GC], n 33071/96, care se referea la art. 1 din Protocolul nr. 1 și jurisprudența citată anterior. În speță, având în vedere circumstanțele din speță și practica internă [punctul 9 litera (c) ] Mai sus), Curtea ia notă de faptul că, deși domnul Viorel Rogojina nu a prezentat Curții un certificat de moștenitor, în calitate de fii ai reclamanților și moștenitori legali potențiali ai celei de a doua recurente, acesta are un interes legitim de a urmări prezenta cerere. Guvernul nu l-a contestat de altfel. În schimb, în circumstanțele cauzei, Curtea nu poate considera că M Silvia Rogojina, nepoata celei de-a doua recurente și fiica domnului Viorel Rogojina, ar avea, de asemenea, un interes legitim suficient, material sau chiar moral, care justifică calitatea sa de victimă și continuarea prezentei cereri după decesul dlui Aurica Rogojina. În sensul articolului 34 din Convenție, o încălcare a dreptului său la respectarea bunurilor sale în speță. În ceea ce o privește, acest aspect este incompatibil rațional cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 alineatul (3) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 alineatul (4) din Convenție. 15. Curtea constată că, în ceea ce privește primul reclamant și M. Viorel Rogojina acest mai este în mod evident bine întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 16. Reiterând, în esență, observațiile prezentate în alte cauze similare, guvernul susține că dreptul de proprietate al întreprinderilor nu a fost ignorat și că mecanismul de despăgubire prevăzut de legislația română (Legea nr. 10/2001 și Fondul Proprietatea) , cu modificările rezumate la punctul 8 de mai sus) îndeplinește cerințele jurisprudenței Curții în această privință. 17. Reclamanții și-au reiterat în esență argumentele. 18. Curtea constată că, în prezenta cauză, deși reclamanții au obținut, la 12 octombrie 2004, o hotărâre definitivă care confirmă o decizie din 7 mai 2004 a autorității competente cu privire la acordarea de despăgubiri persoanelor interesate în valoare de 119 275 065 ROL pentru imobilul lor naționalizat, această decizie nu a fost executată până în prezent. 19. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1 (printre altele, Matache și altele c. România, n 3821/02, 19 octombrie 2006 și Naghi c. România, nr 31139/03, 21 iulie 2009 20). În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față 21. În cele din urmă, reclamanții nu au primit încă suma stabilită prin decizia menționată anterior, confirmată de instanțele interne. În ceea ce privește argumentele guvernului, aceasta amintește că, în mai multe cauze, inclusiv cele foarte recente, a constatat că Fondul Proprietatea nu funcționează în prezent într-un mod care ar putea fi privit ca fiind echivalent cu acordarea efectivă a unei părți (a se vedea, printre altele, Matache și altele , menționat anterior, § 42 ; și Roman c. România , n 30453/04, § 28 in fine , 7 iulie 2009). În timp ce ia notă cu satisfacție de evoluția recentă care pare să se afle în practică în ceea ce privește mecanismul de plată a despăgubirilor prevăzut de Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 81/2007, Curtea observă că, până în prezent, nu s-a demonstrat că sistemul de compensare instituit prin legea menționată anterior, inclusiv fondul menționat anterior, ar permite titularilor de drepturi, în special reclamanților, să atingă, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, indemnizațiile la care au dreptul. 22. Această concluzie nu aduce atingere oricărei evoluții pozitive pe viitor a mecanismelor de finanțare prevăzute de legislația nr. 10/2001 și 247/2005 în vederea remedierii persoanelor care, cum ar fi reclamanții, au fost recunoscute dreptul de a primi despăgubiri în temeiul legilor de reparație în cauză 23. Având în vedere jurisprudența sa în materie și elementele concrete ale dosarului, Curtea consideră că: în speță, faptul că reclamanții nu pot primi despăgubirile prevăzute într-o decizie definitivă și că nu au certitudine cu privire la data la care ar putea să o primească, le-a făcut să suporte o sarcină disproporționată și excesivă incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. Prin urmare, a existat în speță o încălcare a acestei dispoziții. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 24. Reclamanții se plâng în esență de la sfârșitul procedurii pronunțate prin hotărârea definitivă din 12 octombrie 2004 menționată anterior și de alte proceduri judiciare pe care le-au inițiat în principal în ceea ce privește cererea lor întemeiată pe legea nr. 10/2001, precum și de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de articolele Convenției sau ale Protocoalelor sale. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLELOR 46 ȘI 41 DIN CONVENȚIE art. 46 din Convenție 26. Curtea constată că încălcarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor lor, astfel cum se garantează la art. 1 din Protocolul nr. 1 își are originea într-o problemă la scară largă care rezultă din funcționarea defectuoasă a mecanismului instituit prin Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Aceasta face trimitere la observațiile sale cu titlu indicativ în alte cauze similare în ceea ce privește măsurile generale care ar fi impuse la nivel național în cadrul executării prezentei hotărâri, astfel încât statul pârât să garanteze realizarea efectivă și rapidă a dreptului la restituire, Ö fie că este vorba de o restituire în natură sau de acordarea (Viașu c. România, citată anterior, §§ 82-83). art. 41 28. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö să se Õ Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. EUR (EUR) pentru valoarea de piață a proprietății demolate de autorități înainte de 1989 și 155 333 EUR pentru pierderea de câștig; de asemenea, solicită 15 000 EUR pentru prejudiciul moral, pentru suferința psihică și incertitudinea cauzată de autorități. 30. Revăzută jurisprudenței Curții (Naghi) , citată anterior, §§ 32-33), guvernul consideră că reclamanții nu ar putea solicita, cu titlu de prejudiciu material, decât valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, a despăgubirii stabilite prin decizia primarului din 7 mai 2004, adică 16 778,42 noi lei românești reprezentând 3 931,85 EUR. Cererea pentru lipsa de câștig nu este susținută de documente justificative și ar trebui să fie respinsă ca nefondată. Pe de altă parte, consideră că o eventuală hotărâre de condamnare ar putea constitui, prin ea însăși, o despăgubire satisfăcătoare a pretinsului prejudiciu moral și, în orice caz, face trimitere la sumele acordate în acest sens de Curte în alte cauze. 31. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează pentru o cauză de încălcare a dreptului comunitar obligația de a pune capăt încălcării și de a elimina consecințele acesteia astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia (latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). 32. În cazul de față, având în vedere natura încălcării constatate, Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu material și moral și constată, de asemenea, că valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin decizia din 7 mai 2004 a primarului Bârlad și că părțile interesate nu au luat măsuri împotriva hotărârii din 12 octombrie 2004 care a confirmat această decizie. Prin urmare, Comisia consideră că plata acestor despăgubiri, actualizate pe baza ratei inflației și completate cu o sumă pentru daune morale, ar plasa părțile interesate într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele prevăzute la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost ignorate. 33. Prin urmare, pe baza elementelor aflate în posesia sa și care acționează în mod echitabil, astfel cum prevede art. 41 din convenție, Curtea alocă în comun reclamanților suma de 10 000 EUR, toți șefii de prejudiciu, indiferent de costuri și cheltuieli 34. Fără a prezenta documente justificative, reclamanții solicită, de asemenea, 900 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 35. Guvernul subliniază jurisprudența Curții în această privință și lipsa înscrisurilor. 36. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță, ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea reclamanților în acest sens. Interese moratoriu 37. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚIA, LA L 1 privind despăgubirea reclamanților dnii Victor și Viorel Rogojina, în conformitate cu decizia din 7 mai 2004, și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a fost încălcată art. 1 din Protocolul nr. A se spune că statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 10 000 EUR (zece mii de euro), care urmează să fie convertite în moneda de la .. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte