CtEDO 07.06.2011 Auto

AFFAIRE BALDOVIN c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
07.06.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 2 (volet procédural)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE BALDOVIN c. ROUMANIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CONCLUZII BALDOVIN c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 11385/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 7 iunie 2011 DEFINIF 07/09/2011 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Baldovin c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Mihai Poalelungi, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune, După ce a deliberat în camera Consiliului la 17 mai 2011, Renunțarea hotărârii pe care o reprezintă, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o sentință (n 11385/05) îndreptată împotriva României și inclusiv o resortisantă a acestui stat, Ana-Elisabeta Baldovin ( La 7 iulie 2009, președintele celei de-a treia secțiuni a decis să comunice cererea guvernului, așa cum permite articolul, după cum permite articolul. 1 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului cauzei. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANCES DE LA L G.I., cerințele ginecologului care a urmat în timpul sarcinii, precum și rezultatele diferitelor ecografii efectuate, din care reiese că fetusul se prezenta în poziție transversă în pântecele mamei sale și că o cezariană ar fi indispensabilă. În ciuda acestor recomandări, medicul de gardă G.I. Maria a murit prin asfixiere a doua zi dupa nasterea ei. O autopsie a fost efectuata de spital. Recurenta a cerut o contraexperimentare, care a fost realizata la 25 iulie 2002 de medicul principal B. de la institutul de medicina legala din Gorj. Conform raportului obtinut cu aceasta ocazie, moartea Mariei a fost cauzata de o Asfixierea provocată în momentul lamânjării de cordonul ombilical. Raportul a fost o legătură de cauzalitate directă între decesul nou-născutului și modul în care a fost realizată travaliu, din cauza nerespectării recomandării în favoarea unui travaliu prin cezariană. Recurenta a depus o plângere împotriva doctorului G.I. în legătură cu modul în care își desfășoară traheea. Printr-o decizie din 20 august 2002, comisia de disciplină a Colegiului Medicilor din Gorj a respins această plângere. În urma contraexperimentului realizat la 25 iulie 2002, recurenta a depus o plângere împotriva medicului de gardă G.I. pentru omor prin imprudență. Parchetul din apropierea tribunalului din Gorj a deschis o anchetă privind G.I. 10. Într-un aviz din 13 februarie 2003 solicitat de Parchet, Institutul de Medicină Legală din Craiova nota că conduita terapeutică a medicului de gardă G.I. în timpul travaliului recurentei a fost adecvată. În plus, Lavis a precizat că autopsia medico-legale a nou-născutului a fost efectuată cu întârziere, că condițiile în care corpul a fost păstrat în primele două săptămâni nu au fost cunoscute și că raportul inițial de autopsie a fost incomplet. 11. La 17 februarie 2003, Parchetul a prezentat avizul Comisiei Medicale Superiore a Institutului Național Mina Minovici din București. Această comisie a emis un aviz la data de 28 mai 2003, în care a aprobat avizul emis de Institutul de Medicină Legală din Craiova. ; a precizat, de asemenea, că copilul s-a născut viu și nesustenabil. Nu s-a dat nici o precizie cu privire la faptul dacă nerespectarea de către medicul de gardă a înregistrării ginecologului recurentei în favoarea unui travaliu prin cezariană a fost sau nu decisivă pentru decesul Mariei. 12. Printr-o decizie din 4 iunie 2003, Parchetul de Primă Instanță din Gorj a pronunțat o hotărâre de nejudiciare în favoarea medicului de gardă G.I. 13. La plângerea reclamantei, Tribunalul de Primă Instanță din Gorj, printr-o hotărâre din 16 iunie 2004, a pronunțat cauza în fața Parchetului din apropierea tribunalului din Gorj, în vederea deschiderii unor proceduri penale împotriva G.I. Tribunalul considera că ancheta efectuată de Parchet era incompletă și că diferitele opinii emise de institutele criminalistice nu permiteau să se cunoască cu certitudine cauza decesului nou-născutului. ; a întrebat în special instanța de judecată dacă nerespectarea de către medicul de gardă a recomandării ginecologului recurentei în favoarea unui travaliu prin cezariană a fost sau nu decisivă pentru moartea Mariei. 14. Parchetul și G.I. au recurs împotriva acestei hotărâri. 15. Printr-o hotărâre definitivă din 11 octombrie 2004, tribunalul departamental din Gorj le-a acceptat acțiunile și, pe fond, a respins plângerea recurentei împotriva deciziei de nejudiciare a Parchetului din 4 iunie 2003. El a considerat că, în conformitate cu legea, avizul comisiei medicale superioare a Institutului Național Mina Minovici era ultimul aviz care putea fi solicitat de organele de anchetă și că, întrucât această cameră este deja exprimată în speță, nu mai putea fi solicitat niciun alt aviz sau act medical în scopul de a servi drept element de probă în cauza cu care fusese sesizat. II. DREPTUL ȘI PRATICUL INTERNE PERTINENTE 16. septembrie 2000 pentru aplicarea acestui text și a normelor privind procedura de realizare a expertizei medicale și a altor lucrări medico-legale. Articolele relevante în speță, precum și dispozițiile și practicile interne referitoare la expertiză ca mijloc de probă la procesul penal și la răspunderea civilă a personalului medical sunt rezumate la alineatele 41-54 din Hotărârea Eugenia Lazêc. România 32146/05, 16 februarie 2010). ÎN JUSTIȚIE PRIVIND VIOLAȚIA ALGERATĂ DE LA LICHIDITATE ARTICOLUL 2 DIN CONVENȚIA 17. Invocând articolele 2, 6 și 13 din convenție, recurenta se plânge că nu a beneficiat de o anchetă efectivă în urma decesului fiicei sale. 18. Curtea amintește că, în calitate de director al calificării juridice a faptelor cauzei, aceasta nu se consideră obligată de cea pe care le-o atribuie reclamanții sau guvernele. În temeiul principiului jura novit curia De exemplu, Curtea a examinat din oficiu obiecțiunile dintr-un articol sau dintr-un paragraf pe care nu l-au invocat părțile. Curtea amintește, de asemenea, că un mai este caracterizat prin faptele pe care le-a invocat și nu prin simple motive sau argumente de drept invocate (a se vedea, mutatis mutandis Eugenia Lazaur citată anterior, § 60 Guerra și alții c. Italia , 19 februarie 1998, § 44). În lumina acestor principii, Curtea consideră că, în circumstanțele prezentei cauze, este necesar să se examineze întreaga cauză a recurentei din perspectiva articolului 2 din convenție, astfel cum este formulat în părțile relevante ale acesteia în speță. Dreptul oricărei persoane la viață este protejat prin lege. Moartea nu poate fi aplicată oricui (...) Recurenta susține că legislația națională și sistemul judiciar din țara sa nu i-au permis să obțină o examinare efectivă a cauzei decesului fiicei sale. Considerând modul în care autoritățile au condus investigația deschisă în urma plângerii sale penale, aceasta afirmă că ancheta efectuată de Parchet a fost incompletă și că diferitele avize emise de institutele medico-legale nu au permis să se determine cu certitudine care a fost cauza decesului copilului său și dacă nerespectarea, de către medicul de gardă, a recomandării ginecologului său în favoarea travaliului prin cezariană a fost sau nu decisivă pentru moartea Mariei. În general, aceasta denunță lipsa unui cadru juridic satisfăcător la nivel național care să permită combaterea practicilor greșite în materie medicală și să identifice și să sancționeze eventualii responsabili. Aceasta adaugă că concluzia la care au ajuns autoritățile judiciare a dus la eșec orice acțiune de despăgubire pe care ar fi inițiat-o în fața instanțelor civile. 21. Guvernul combate această teză. Reamintind că Convenția nu înțelege dreptul unui solicitant de a fi acuzat sau condamnat penal de terțe părți sau de a avea o obligație de rezultat presupunând că orice urmărire trebuie să se încheie printr-o condamnare, acesta consideră că investigația efectuată de autorități în urma decesului fiicei reclamantei a fost completă și efectivă. În opinia sa, la sfârșitul procedurii penale desfășurate în speță de către autorități a respectat avizul emis de Institutul de Medicină Legală din Craiova și de comisia medicală superioară a Institutului Național Mina Minovici. Comitetul susține că, în caz de deces din neglijență medicală, sistemul național oferă părților vătămate posibilitatea de a vedea o procedură penală și o acțiune civilă în fața instanțelor civile și precizează că, în cazul în care un medic a fost recunoscut responsabil de o instanță civilă, o procedură disciplinară poate fi îndreptată împotriva sa. 22. Curtea amintește că, în cadrul unei hotărâri recente pronunțate împotriva României într-o cauză referitoare la modul în care autoritățile naționale au condus, între 20 iulie 2000 și 8 februarie 2005, o Ancheta în urma decesului, într-un spital public, al fiului recurentei, a examinat deja garanțiile care erau în imediata apropiere, în dreptul românesc, sistemul juridic care permite stabilirea cauzei decesului unei persoane aflate sub responsabilitatea profesioniștilor din domeniul sănătății (Eugenia Lazaur, citată anterior, §§ 66-92). Subcontractarea și normele privind procedura de realizare a expertizei medicale și a altor lucrări medico-legale nu conțin detalii cu privire la eventualele informații obligatorii pe care autoritatea națională supremă le-a emis în materie de expertiză medico-legale. Curtea a remarcat, de asemenea, că, în conformitate cu dispoziiile interne care reglementează competena judiciară, formularea unui aviz de către autoritatea naională supremă în materie de competenă juridică împiedică instituiile de rang inferior să efectueze noi expertize și să le completeze pe cele pe care le-au realizat În cele din urmă, Comisia a constatat că instanțele naționale și justițiabilele care au calitatea de parte la o procedură penală referitoare la acuzațiile de dreptul la viață nu se puteau invoca, cu titlu de element de probă, de avize științifice emise de instituții independente, altele decât instituțiile publice medico-legale enumerate de L Curtea a ajuns la concluzia că cadrul legislativ instituit de statul membru pentru reglementarea exercitării medicinii legale nu conține suficiente garanții împotriva arbitralei pentru a consolida încrederea justițiabililor în acțiunea justiției și credibilitatea sistemului în ansamblul său 23. În speță, Curtea constată că instanța care a pronunțat în ultimă instanță a adăugat credință, la fel ca în cauza Eugenia Lazaur, citată anterior, la avizul emis de comisia medicală a Institutului medico-legal Mina Minovici ( Pe motiv că acest document era emis de cea mai înaltă autoritate medicală în materie de competență medico-legale, deși judecătorii de primă instanță, considerați incomplet, au solicitat un nou aviz. Fără a pune în discuție competența profesională a celor doisprezece medici care fac parte din comisia superioară, care, în temeiul legii, trebuie să se bucure de o vastă experiență medicală (punctul 16 litera (c) mai sus), Curtea reiterează că numai un raport aprofundat, susținut științific, care să includă o concluzie motivată în raport cu eventualele contradicții dintre avizele institutelor de rang inferior și care să răspundă întrebărilor adresate de Parchet, este de natură să inspire încrederea justificabilă în acțiunea justiției și să asiste organele judiciare în exercitarea funcțiilor lor (a se vedea, mutatis mutandis Tysiąc c. Polonia, n 5410/03, § 117, CEDO 2007 IV și Eugenia Lazar , citată anterior, § 45). Or, în speță, avizul emis de comisia superioară se limita la aprobarea, într-un mod foarte laconic, a unuia dintre avizele anterioare, fără a se face o analiză obiectivă din punct de vedere științific a situației în cauză și fără ca comisia superioară să motiveze concluzia că nicio abatere nu putea fi reprovocată medicului G.I. în raport cu avizele sale. În plus, formularea unui astfel de aviz de către autoritatea națională supremă în acest domeniu a împiedicat instituțiile de rang inferior să efectueze noi expertize și să le completeze pe cele pe care le-au realizat (Eugenia Lazaur) În plus, reclamanta, în calitatea sa de parte la o procedură penală referitoare la acuzațiile de dreptul la viață, nu se putea invoca, cu titlu de element de probă, de avize științifice emise de instituții independente, altele decât instituțiile publice medico-legale enumerate de către legalitate (Eugenia Lazaur, citată anterior, § 79 și 84). Într-adevăr, tribunalul departamental din Gorj a motivat, cu ocazia ultimei decizii interne definitive, hotărârea definitivă din 11 octombrie 2004, decizia sa d orice răspundere penală prin faptul că cadrul legislativ nu a făcut posibilă, odată ce a fost emis avizul Institutului Mina Minovici, o nouă expertiză sau un supliment de expertiză care ar fi putut servi drept probă în cadrul procedurii penale 26. O astfel de abordare a instanței care acționează în ultimă instanță, făcută posibilă de legislația națională în materie de competențe medico-sanitare legal, este în contradicție cu obligația procedurală conținută implicit în art. 2 din Convenție, care impune autorităților naționale să ia măsuri pentru a asigura obținerea de probe adecvate pentru a furniza un raport complet și precis al faptelor și o analiză obiectivă a constatărilor clinice, în special a cauzei decesului (Eugenia Lazaur) , citată anterior, punctul 78). Având în vedere opiniile contradictorii ale diferitelor instituții medico-legale, precum și modul foarte laconic în care comisia superioară a fost limitată, în ultimă instanță, la aprobarea unuia dintre avizele anterioare, a unei noi expertize sau a unui Completare de experiență părea utilă pentru clarificarea elementelor cauzei. Printre acestea se numărau principala întrebare și în același timp controversată. mai mult, dacă nerespectarea, de către medicul de gardă, a recomandării ginecologului recurentei în favoarea unui travaliu prin cezariană a fost sau nu decisivă pentru decesul nou-născutului. 27. În ceea ce privește calea unei acțiuni civile în despăgubire indicată de guvern, Curtea amintește că, în cauza Eugenia Lazaur menționată anterior, Curtea a arătat că responsabilitatea medicală avea la momentul respectiv un caracter subiectiv și că aceasta se baza pe eroarea medicală a persoanei în cauză. Comisia a considerat că, din moment ce investigațiile penale erau incomplete și insuficiente în acest sens, nu au permis să se ajungă la o concluzie în cunoștință de cauză cu privire la dacă s-a comis sau nu o abatere medicală, o acțiune civilă era altfel condamnată la eșec, cel puțin foarte aleatorie (Eugenia Lazar menționat anterior, 90). Curtea consideră că nimic în speță nu permite o concluzie diferită. În special, Comisia observă că Ö n Õa Õ nu a emis nicio hotărâre de către o instanță națională care să demonstreze că, la momentul respectiv, un profesionist din domeniul sănătății ar fi putut fi condamnat, în circumstanțe similare, la plata unor daune sau la aplicarea unei sancțiuni disciplinare. 28. Aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că, în speță, a avut loc o încălcare a articolului 2 din Convenție sub aspectul său procedural. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 29. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 30. reclamanta solicită 100. 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza frustrării și suferinței psihice și morale pe care ar fi suferit-o autoritățile; de asemenea, aceasta solicită 250 000 EUR pe motiv de satisfacție echitabilă și 30 000 EUR pentru a compensa prejudiciul moral care rezultă din încălcarea prevăzută a art. 6 și 13 din Convenție, adică un total de 380 31. Guvernul își exprimă regretul pentru situația în care este găsită reclamanta și care a dus la moartea fiicei sale nou-născute. Cu toate acestea, Comitetul consideră că nu s-a justificat prejudiciul moral invocat și consideră, în orice caz, că suma solicitată este excesivă și că recunoașterea de către Curte a unei încălcări a convenției ar putea constitui, prin ea însăși, o despăgubire echitabilă a prejudiciului suferit de reclamantă. 32. Curtea consideră că faptele denunțate de către persoana în cauză au cauzat acesteia o suferință certă, că simpla constatare a încălcării articolului 2 la care a ajuns nu poate fi suficientă pentru a compensa. Statuând în echitate, îi alocă reclamantei 16 000 EUR pentru prejudiciu moral. Interese moratoriu 33. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 16 000 EUR (șaisprezece mii EUR), care urmează să fie convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 7 iunie 2011, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-01-19
0,96
AFFAIRE ROGOJINA c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ROGOJINĂ c. ROUMANIE (Requête n o 6235/04) ARRÊT STRASBOURG 19 janvier 2010 DÉFINITIF 19/04/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E
CtEDO 2011-10-18
0,96
AFFAIRE AVRAM c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE AVRAM c. ROUMANIE (Requête no 25339/03) ARRÊT STRASBOURG 18 octobre 2011 DÉFINITIF 18/01/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l
CtEDO 2011-11-03
0,96
AFFAIRE M.B. c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE M. B. c. ROUMANIE (Requête n o 43982/06) ARRÊT STRASBOURG 3 novembre 2011 DÉFINITIF 03/02/2012 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2011-01-11
0,95
AFFAIRE REDNIC ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE REDNIC ET AUTRES c. ROUMANIE (Requête n o 123/08) ARRÊT (fond) Cette version a été rectifiée le 2 septembre 2014 conformément à l’article 81 du règlement de la Cour. STRASBOURG 11 janvier 2011 DÉFINITIF 11/04/2011
CtEDO 2009-01-08
0,95
AFFAIRE CONSTANTINESCU ELENA ET AUTRES c. ROUMANIE
TROISIÈME SECTION AFFAIRE CONSTANTINESCU ELENA ET AUTRES c. ROUMANIE (Requête n o 28584/04) ARRÊT STRASBOURG 8 janvier 2009 DÉFINITIF 08/04/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Constantinescu Elena et autres c. Rou
Sursă