AFFAIRE NAZMİ APAYDIN c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

19.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE NAZMİ APAYDIN c. TURQUIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL AL TURCIEI (solicitarea nr. 33742/05) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 ianuarie 2010 DEFINITIVF 28/06/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. În cauza Nazmi Apayd Președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișel Karakaș, judecători și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 decembrie 2009, înmânarea hotărârii, adoptată la această dată procedurală La originea cazului (n 33742/05) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Nazmi Apayd La 10 septembrie 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului și, așa cum permite art. 293 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp asupra admisibilității și a fondului cazului. În 1943, un teren cu o suprafață de 207 metri pătrați, situat în satul Sultan tiliftli În 1961, terenul în cauză a fost vândut lui Kusolu. În 1972, bunul, care a fost întotdeauna considerat ca făcând parte din pădurea de stat, a pierdut caracteristicile pădurii. Atunci, în conformitate cu art. 2B din Legea nr. 6831 privind pădurile, excluse din domeniul forestier, în beneficiul Trezoreriei Publice. Acest eveniment a fost înscris în registrul funciar abia la 16 iunie 1995. La 14 decembrie 1999, reclamantul a cumpărat terenul în litigiu pentru o sumă de 1 000 000 000 de lire turce (TRL) (aproximativ 1 900 EUR în momentul faptelor) și l-a înregistrat în registrul funciar pe numele său. I-a fost eliberat un titlu de proprietate. Ulterior, reclamantul a construit fără autorizație o clădire pe terenul în litigiu. El a plătit în mod regulat taxele funciare și taxele de locuință. 10. La 8 mai 2000, Trezoreria publică intenta, în fața tribunalului de mari instanțe dinÜmraniye ( Tribunalul de Primă Instanță, o acțiune în anulare a titlului de proprietate al reclamantului, susținând că terenul în cauză făcea parte din patrimoniul statului. 11. La 18 noiembrie 2003, tribunalul a acceptat cererea Trezoreriei Publice. El a anulat titlul de proprietate al reclamantului și a dispus înscrierea bunurilor în numele Trezoreriei. 12. Prin hotărârea din 24 martie 2005, Curtea de Casație a confirmat această hotărâre. 13. La 8 iulie 2005, aceasta a respins acțiunea în rectificare formulată de solicitant. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 14. Dreptul și practica internă privind anularea titlurilor de proprietate privată și transferul către Trezoreria publică al bunurilor care au făcut parte din domeniul forestier public sunt descrise în Hotărârea Turgut și în alte hotărâri ale Curții 1411/03, § 41-67, 8 iulie 2008). În ceea ce privește admisibilitatea, reclamantul susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne, deoarece consideră că acesta ar fi putut obține despăgubiri în temeiul articolului 1007. Codul civil, conform căruia statul este răspunzător pentru orice prejudiciu cauzat de ținerea registrelor funciare. În această privință, se referă la jurisprudența națională, în special în ceea ce privește răspunderea obiectivă a statului pentru păstrarea registrelor funciare. 17. Curtea amintește că a respins deja excepții similare ridicate de guvernul pârât ( Temel Conta Sanayi Ve Ticeret A.Ș. c. Turcia , n 45651/04, § 29-33, 10 martie 2009 Do 368/rusöz și Aslan c. Turcia , n 1262/02, §§ 22-23, 30 mai 2006 Mehmet Ali Miçoooullar 17, 13 ianuarie 2009).Nimic care să o determine să se îndepărteze de această jurisprudență, aceasta respinge excepția guvernului. 18. Curtea constată, de asemenea, că cererea nu se opune niciunuia dintre celelalte motive de inadmisibilitate prevăzute la art. 35 alineatul (3) din convenție. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 19. În ceea ce privește fondul, guvernul susține că reclamantul a achiziționat terenul în litigiu, având în același timp cunoștință de apartenența sa la domeniul forestier public și de excluderea sa din domeniul forestier în beneficiul Trezoreriei publice și subliniază în acest sens că, în conformitate cu dispozițiile Constituției, un astfel de bun nu poate, în niciun caz, să aparțină unui particular. Prin urmare, în opinia guvernului, titlul de proprietate al maismet Kusouilu și cel al reclamantului nu aveau nicio valoare juridică. Guvernul concluzionează că achiziționarea terenului de către reclamant trebuie considerată nulă și neavenită. 20. Reclamantul susține că instanțele interne au decis să înregistreze, în numele Trezoreriei, un teren pentru care el însuși deținea un titlu de proprietate valabil din punct de vedere juridic și observă că a achiziționat terenul la 14 decembrie 1999 și că autoritățile competente i-au eliberat un titlu de proprietate în mod corespunzător. Ulterior, el a construit o clădire pe teren și a plătit autorităților taxele funciare și taxele de locuință. În opinia sa, anularea titlului său de proprietate și înregistrarea terenului în beneficiul Trezoreriei Publice fără plata unor compensații constituie o încălcare disproporționată a dreptului său la respectarea proprietăților sale. 21. Curtea amintește că a examinat deja obiecțiuni identice cu cele prezentate de reclamant și a concluzionat că încalcă art. 1 din Protocolul nr. 1 din cauza lipsei de despăgubiri pentru transferul de proprietate asupra bunului reclamanților către Trezorerie (Turt și alții, citată anterior, §§ 86-93 Hacesalihouilu c. Turcia, n 343/04, §§ 29-36, 2 iunie 2009 Temel Conta Sanayi Ve Ticaret A.Ș. , citată anterior, §§ 40-45 Rimer și alții c. Turcia, n 18257/04, § 34-41, 10 martie 2009 și Nural Vural Turcia, nr 16009/04, §§ 29-34, 10 martie 2009). După examinarea prezentei cauze, Comisia consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în speță 22. Prin urmare, în cazul de față a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. II. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 23. Reclamantul solicită 350 000 EUR (EUR) pentru prejudicii materiale și 150 000 EUR pentru prejudicii morale. În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile în fața instanțelor naționale și în fața Curții, acesta nu a prezentat nicio cerere. 24. Guvernul contestă aceste pretenții și invită Curtea să le respingă. 25. În ceea ce privește prejudiciul material, ținând cont de informațiile de care dispune, Curtea consideră rezonabil să acorde reclamantului suma de 2 300 EUR, reprezentând prețul de achiziționare a terenului de către persoana interesată, însoțită de dobânda moratorială (a se vedea, în același sens, Hac 40).În schimb, Comisia consideră că valoarea clădirii construite fără autorizație pe teren destinată a fi clasificată drept patrimoniu al statului nu poate fi rambursată reclamantului; aceasta observă că, în orice caz, acesta nu a furnizat niciun document cu privire la valoarea reală a acestei clădiri. În aceste circumstanțe, Comisia consideră că nu este necesar să se acorde o sumă în acest sens. 26. În ceea ce privește prejudiciul moral, având în vedere încălcarea constatată și care acționează în mod echitabil, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 2 000 EUR pentru prejudiciul moral (a se vedea, în același sens, Hac Aceste sume sunt însoțite de dobânzi moratorii cu o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. 28. Reclamantul nu a prezentat nicio cerere privind cheltuielile și cheltuielile de judecată, iar Curtea nu consideră necesar să îi acorde o sumă în acest sens. PE CESAR, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă Spune: că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, afirmă că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în temeiul articolului 2 din convenție, următoarele sume, care urmează să fie convertite în cărți turcești la rata aplicabilă la data regulamentului 300 EUR (două mii trei sute EUR) pentru daune materiale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit, ii. 000 (două mii de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. 19 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte