AFFAIRE HABAGAU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

19.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE HABAGAU c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA HĂBĂGĂU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 47166/06) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 ianuarie 2010 DEFINIF 19/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Hăbăgău c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (subsecțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președintele, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 decembrie 2009, Renunță hotărârea că aici, adoptat la această dată procedural La originea cauzei se află o cerere (n 47166/06) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, dl Petru Hăbag La 3 ianuarie 2008, președintele secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și fond. Prin hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003, Tribunalul de Primă Instanță din Sighetu-Marmațiai a dat dreptul la acțiunea reclamantului și a soției sale, H.I., și a ordonat refacerea dreptului lor de proprietate pe un teren împădurit de 1,47 ha în perimetrul comunei Biersana, dintre care 0,88 ha în locul numit Dosu Mare și 0,59 ha în locul numit Gura Luncii Prin hotărârea definitivă din 23 noiembrie 2004, Tribunalul de Primă Instanță din Sighetu-Marmatiei a condamnat comisia locală de la Bîrsana să pună reclamantul și H.I. în posesia terenului în cauză, precum și comisia departamentală din Maramureș la eliberarea titlului de proprietate, sub pedeapsa cu plata penalităților cu titlu cominatoriu pe zi de întârziere. La 7 februarie, 10 și 25 octombrie 2005 și 25 ianuarie 2006, reclamantul a solicitat autorităților administrative competente să execute hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003. La 13 iunie 2006, Comisia locală de la Biersana l-a convocat pe solicitant și H.I. pentru a le pune în posesia terenurilor menționate în hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003. În ceea ce privește terenul situat pe teren numit Dosu Mare, comisia locală a propus reclamantului și H.I. să-i pună în posesia a 5720 m2 de teren împădurit, restul fiind atribuit deja P.I. La 20 iunie 2006, un proces-verbal a fost întocmit în acest scop, dar reclamantul și H.I. au refuzat. 10. În ceea ce privește terenul situat pe teren numit Gura Lunci , dintr-un proces-verbal din 1 iulie 2006 reiese că reclamantul și H.I. au refuzat să se deplaseze în acest loc pentru a fi puse în posesia unui teren de 0,57 ha. Din declarația expertului topograf reiese că, fără ajutorul reclamantului, acesta nu putea identifica și măsura terenul solicitat de acesta din urmă. II. UL INTERNE PERTINENT 11. 18/1991 privind fondul funciar sunt prezentate în cauza Sabin Popescu c. România (nr. 48102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004). În plus, dispoziiile legale privind eliberarea unui titlu de proprietate pe un teren în numele tuturor mostenitorilor care au solicitat, în temeiul Legii 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate de care beneficiaseră părintii lor sunt descrise în hotărârea. România 3041/04, § 15, 17 iulie 2008). ÎN DREPTUL VIOLATIEI ALOCATE DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 12. Reclamantul susține că executarea hotărârii definitive din 23 decembrie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță din Sighetu-Marmației și-a încălcat dreptul de acces la o instanță judecătorească, astfel cum se prevede la art. 6 1 din Convenție, precum și dreptul său la respectarea bunurilor sale, așa cum este garantat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. 13. Articolele invocate sunt astfel formulate Art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că aceste obiecții nu sunt în mod evident greșit întemeiate în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Pe de altă parte, Curtea constată că acestea nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Pe fond 15. Guvernul consideră că, în speță, executarea hotărârii definitive în cauză se datorează refuzului nejustificat al reclamantului de a accepta terenul propus. În opinia sa, autoritățile nu au rămas inactive și au făcut demersurile necesare pentru a pune în posesia reclamantului. El observă, de asemenea, că terenul situat în locul numit Gura Luncii nu poate fi identificat fără cooperarea reclamantului. 16. Reclamantul se opune acestei teze. El solicită să fie pus în posesia terenului care a aparținut persoanelor care au făcut obiectul acestuia, pe care le consideră de o calitate mai bună, și care a fost atribuit P.I. 17. Curtea amintește că, în prezenta cauză, deși reclamantul a obținut, la 23 decembrie 2003, o decizie internă definitivă prin care dispunea refacerea dreptului său de proprietate pe un teren împădurit de 1,47 ha și că, ulterior, a făcut demersuri în vederea executării, această decizie nu a fost nici executată integral, nici anulată sau modificată ca urmare a exercitării unei căi de atac prevăzute prin lege. 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolelor 1 din Convenția nr. 1 și 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția (a se vedea, printre multe altele, Tacea c. România, n 746/02, 29 septembrie 2005, Dragne și alții c. România, n 78047/01, 7 aprilie 2005 și Gavrileeanu c. România, 18037/02, 22 februarie 2007). 19. Curtea constată că, în speță, hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003 ordona reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului și al soției sale pe un teren de 1,47 ha în interiorul perimetrului comunei Biersana, dintre care 0,88 ha în locul numit Dosu Mare și 0,57 ha în locul numit Gura Luncii , fără a stabili totuși locația exactă a terenului, comisia locală fiind competentă în acest scop. Prin urmare, reclamantul nu poate invoca hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003 menționată anterior, pentru a solicita punerea sa în posesie a unei locații care a aparținut vânzătorilor săi. 20. Curtea arată că, la 13 iunie 2006, Comisia locală a făcut primele demersuri pentru a executa hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003 21. În ceea ce privește terenul situat pe teren numit Gura Lunci, Curtea constată că reclamantul a refuzat să se deplaseze pe teren pentru a fi pus în posesia sa. Comisia observă, de asemenea, că, din cauza lipsei de cooperare a reclamantului, experții sunt în domeniul de competență al identificării terenului solicitat de persoana interesată și al adoptării măsurilor, autoritățile aflându-se, prin urmare, în dreptul de a întocmi un proces-verbal de punere în posesie și de a emite un titlu de proprietate pe acest teren. În aceste circumstanțe, Curtea consideră că autoritățile au făcut demersurile necesare pentru a executa hotărârea din 23 decembrie 2003 în partea sa privind terenul de 0,57 ha situat la fața locului, numit Gura Lunci 22. Cu toate acestea, Curtea amintește că a considerat deja că omisiunea autorităților de a se conforma într-un termen rezonabil unei decizii definitive poate duce la o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție, în special atunci când obligația de executare a deciziei în cauză aparține unei autorități administrative (a se vedea, mutatis mutandis Metaxas c. Grecia, n 8415/02, § 26, 27 mai 2004, Timofeyev Rusia, nr. 58263/00, § 41-42, 23 octombrie 2003 și Dubenko Ucraina, nr. 74221/01, § 36, 11 ianuarie 2005). În acest caz, după 1 iulie 2006, comisia locală nu poate fi considerată răspunzătoare pentru întârzierea executării hotărârii din 23 decembrie 2003 în partea sa referitoare la teren de 0,57 Cu toate acestea, înainte de această dată, Curtea consideră că întârzierea executării a fost atribuită autorităților locale și nu reclamantului. 23. În ceea ce privește terenul situat în locul numit Dosu Mare, Curtea constată că autoritățile au făcut demersuri pentru a pune reclamantul în posesia unei părți a terenului, și anume 5720 m2. Dacă este pregătită să accepte faptul că propunerea făcută reclamantului de a fi pus în posesia terenului împădurit de 5720 m2 constituie o execuție parțială a sentinței din 23 decembrie 2003, nu mai puțin faptul că această execuție este tardivă. În plus, ea remarcă că, până în prezent, hotărârea din 23 decembrie 2003 rămâne neexecutată în partea sa referitoare la o parte a terenului situat la Dosu Mare (adică 3080 m2 pe 0,88 ha). 24. Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că: în speță, statul, prin intermediul organelor sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare pentru a asigura executarea cu celeritate și în întregime a hotărârii definitive din 23 decembrie 2003 a tribunalului districtual din Sighetu-Marmatii în favoarea reclamantului. 25. Prin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 26. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă Õ imprecis consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 27. Reclamantul solicită să fie pus în posesia terenului în cauză, în special pe terenul anterior. În lipsa unei astfel de restituiri, acesta solicită 60 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material care reprezintă valoarea presupusă a arborilor tăiați pe terenul respectiv și solicită, de asemenea, 40 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 28. Guvernul consideră că autoritățile au făcut demersurile necesare pentru executarea hotărârii din 23 decembrie 2003 și au făcut oferte reclamantului care le-a refuzat. Acesta furnizează un document emis de Camera notarilor din Cluj la 22 septembrie 2008, conform căruia prețul minim de vânzare de un m2 de pădure în municipalitatea Biersana poate varia de la 1,5 EUR la 5 EUR. Guvernul observă, de asemenea, că reclamantul nu și-a justificat în niciun fel cererea făcută pentru lipsa de câștig și consideră că o eventuală constatare a încălcării ar putea constitui o despăgubire suficientă pentru presupusul prejudiciu moral suferit de solicitant. 29. Curtea amintește că o hotărâre cu privire la o încălcare antrenează pentru statul pârât obligația juridică de a pune capăt încălcării și de a anula consecințele astfel încât să se restabilească cât mai mult posibil situația anterioară acesteia ( Metaxas, citată anterior, § 35 și latridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], n 31107/96, § 32, CEDH 2000-XI). 30. Curtea ia notă de faptul că, în speță, reclamantul nu este singurul titular al dreptului de a fi executat hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003, soția sa fiind, de asemenea, în dreptul de a-și reconstitui dreptul de proprietate pe terenurile în cauză. Cu toate acestea, având în vedere legătura matrimonială existentă între reclamant și H.I., având în vedere faptul că nu există în dosarul din mai multe motive care să permită cunoașterea voinței acesteia din urmă cu privire la exercitarea dreptului său de proprietate sau la partea sa și că aceasta beneficiază apoi de dreptul comun de a soluționa eventualele litigii dintre aceștia ( Burlacu și alții) , citată anterior, §15), Curtea va decide cererea de prejudiciu material, ca și cum reclamantul ar fi la data la care reclamantul ar fi titular al hotărârii definitive din 23 decembrie 2003 mutatis mutandis Luminița-Antoaneta Marinescu c. România, n 32174/02, § 45, 31 martie 2009). 31. Astfel, Comisia consideră, în circumstanțele din speță, că executarea integrală a hotărârii definitive din 23 decembrie 2003, în special în partea sa privind diferența de teren situată la Dosu Mare (și anume, punerea în posesia a 3080 m2 pe cele 0,88 ha datorate) ar plasa reclamantul cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar fi aflat dacă cerințele prevăzute la art. 6 alineatul (1) din convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar fi fost necunoscute. 32. În lipsa unei astfel de execuții, Curtea decide, ținând cont de informațiile de care dispune, că va trebui să plătească în avans, pentru daune materiale, suma de 9 200 EUR. 33. Cu toate acestea, în ceea ce privește lipsa de câștig solicitată de reclamant, Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18, 16 noiembrie 2006). 34. În plus, Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral, în special din cauza frustrării cauzate de posibilitatea de a executa integral hotărârea pronunțată în favoarea sa și că acest prejudiciu nu este compensat suficient printr-o constatare a încălcării. 35. În aceste circumstanțe, având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și, hotărând în echitate, astfel cum se prevede la art. 41 din convenție, Curtea alocă reclamantului 3 000 EUR ca prejudiciu moral. Costuri și cheltuieli de judecată 36. Reclamantul solicită, fără a furniza documente justificative, 15 000 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. 37. Guvernul ia notă de faptul că reclamantul nu a prezentat documente justificative pentru a-și susține cererea. 38. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând cont de faptul că reclamantul și-a prezentat cererea în scris, nu se va acorda nici o sumă în acest sens. Interese moratoriu 39. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA L că statul pârât trebuie să execute pe deplin hotărârea definitivă din 23 decembrie 2003 a Tribunalului de Primă Instanță din Sighetu-Marmației, în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, partea pârâtă trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 9 200 EUR (9 mii două sute de euro) pentru prejudicii materiale, pentru a fi convertită în moneda națională a statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit în orice caz, statul pârât trebuie să plătească reclamantului 3 000 EUR (trei mii EUR) pentru prejudicii morale, să convertească în moneda națională a statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte