CtEDO 19.01.2010 AI

AFFAIRE MONTANI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
19.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 8
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE MONTANI c. ITALIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA

CAUZA

MONTANI c. ITALIA

(Cererea nr. 24950/06)

19 ianuarie 2010

19/04/2010

Această hotărâre a devenit definitivă în virtutea art. 44 § 2 din Convenție. Aceasta poate suferi corecturi formale.

În cauza Montani c. Italia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), sesizată într-o cameră compusă din:

Françoise Tulkens, președintă,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nona Tsotsoria, judecători,

și Sally Dollé, grefieră de secțiune,

După deliberare în cameră de consiliu pe 15 decembrie 2009,

Adoptă următoarea hotărâre, adoptată la acea dată:

- limitarea vizitelor membrilor familiei (maximum una pe lună timp de o oră);

- interzicerea întâlnirilor cu terți;

- interzicerea utilizării telefonului (maximum un apel pe lună cu membrii familiei – supuse înregistrării – și aceasta doar dacă nu avea loc nicio întâlnire cu membrii familiei);

- interzicerea primirii sau trimiterii către exterior a unor sume de bani peste o valoare determinată;

- interzicerea primirii de pachete, cu excepția celor conținând lenjerie;

- interzicerea alegerii reprezentanților deținuților și a fi ales ca reprezentant;

- limitarea timpului de ieșire în curte la patru ore pe zi;

II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ RELEVANTE

Având în vedere această reformă și deciziile Curții, Curtea de Casație s-a abătut de la jurisprudența sa și estimat că un deținut are interes în obținerea unei decizii, chiar dacă perioada de valabilitate a ordonanței atacate expiraseră, și aceasta din cauza efectelor directe ale deciziei asupra ordonanțelor ulterioare ordonanței atacate (Curte de Casație, prima cameră, hotărâre din 26 ianuarie 2004, depusă pe 5 februarie 2004, nr. 4599, Zara).

„Niciun nu poate fi supus torturii nici la pedepse sau tratamente inumane sau degradante."

Prin urmare, suferința pe care reclamantul ar fi putut-o simți nu mergeă dincolo de cea pe care o implică inevitabil o formă dată de tratament – în speța prezentă prelungit – sau o pedeapsă legitimă (Labita, precitată, § 120, și Bastone c. Italia, (dec), nr. 59638/00, 18 ianuarie 2005).

„1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale (...) și a corespondenței.

„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie judecată (...) de un tribunal (...) care hotărî (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de natură civilă (...)."

a) fi informat, în cel mai scurt termen, în limba pe care o înțelege și în detaliu, de natura și de cauza acuzației;

b) dispune de timp și de facilități necesare pregătirii apărării sale; (...)

cererea admisibilă cât privește grievul bazat pe art. 8 (control al corespondenței) și inadmisibilă pentru restul;

că au fost încălcate art. 8 din Convenție;

că constatarea violării de Curt constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral;

cererea de satisfacție echitabilă pentru restul.

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 19 ianuarie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din regulament.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Grefieră

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă