CtEDO 26.01.2010 Auto

GURBUZ ET COLAK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
26.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GURBUZ ET COLAK c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 22614/04 prezentate de GÜRBÜZ și ÇOLAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 26 ianuarie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, judecători; și de Francoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 26 mai 2004, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie FĂRĂ ADEVĂRȚI Reclamanții, domnul meu Sosun Gürbüz și Dilek eglaolak, și domnii. Dursun çalolak și Yalmaz queolak, sunt cetățeni turci născuți în 1949, 1971, 1953 și 1970. Ei locuiesc în Istanbul. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către M.T. Ocak și O.A. Ersoy, avocați din Istanbul. Guvernul turc ( Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Sosun Gürbüz este mama lui Lale glaolak, Dursun quaolak este tatăl său, și Y În timp ce Lale Caolak a fost condamnată la închisoarea din Kartal, la 13 mai 2001 ea a participat la o mișcare de grevă a foamei pentru a protesta împotriva detenției așa-numitelor închisori de tip F, prevăzând unități de viață de la una la trei persoane în loc de cămine. La 2 iulie 2001, ea a refuzat consultația și îngrijirea care îi fusese oferită de medicul din instituție și a continuat să postească. La 30 iulie 2001, ea a fost internată la închisoarea de la Spitalul Civil din Saimallar. În perioada 30 iulie - 20 decembrie 2001, a fost examinată zilnic de trei medici, specializați în medicină internă, neurologie și psihologie. Potrivit raportului spitalicesc întocmit în fiecare zi, ea a refuzat consultațiile, îngrijirea și orice tratament medical. La 30 octombrie 2001, pe baza dispozițiilor articolului 399 din Codul de procedură penală, Sosun Gürbüz a solicitat Parchetului din Kartal eliberarea fiicei sale pe motiv că a fost în grevă a foamei timp de cinci luni și optsprezece zile. La 29 noiembrie 2001, medicii au decis să transfere Lale Caolak la serviciul de urgență al spitalului civil din Haseki. La 3 decembrie 2001, procurorul general al Republicii a aprobat transferul. În aceeași zi, medicii au explicat pacientului că transferul ei la serviciul de urgență era vital. La sfârșitul vizitei medicale din 4 decembrie 2001, s-a menționat că ea continua să refuze consultația și transferul ei către serviciul de urgență. Medicii scrieau în raportul spitalicesc că riscul vital al pacientului era implicat. În timpul vizitelor medicale zilnice, s-a observat că Lale quatolak continua să refuze orice intervenție a medicilor. La 12 decembrie 2001, aceaceasta a fost examinată la institutul medico-legal d Pacienta este conștientă și capabilă să coopereze, refuză consultația și îngrijirea medicală, ia apă, sare, zahăr și vitamine, starea ei generală este proastă, iar viața poate fi pusă în pericol în orice moment. În aceeași zi, ea a beneficiat de prevederile articolului 399 din Codul de procedură penală și a fost eliberată provizoriu. La 8 ianuarie 2002, ea a murit la centrul spitalicesc universitar al orașului. La 9 ianuarie 2002, o autopsie a fost efectuată la institutul medico-legal. În raportul lor din 30 aprilie 2002, medicii legiști au ajuns la concluzia că moartea lui Lale cetolak a fost rezultatul grevei lungi a foametei. La o dată nespecificată, reclamanții au depus o plângere în fața procurorului districtual al Republicii Pendik și s-au plâns că eliberarea rudelor lor apropiate nu a fost ordonată mai devreme. În această privință, au susținut că decesul acesteia a fost cauzat de întârzierea administrativă. La 8 iulie 2002, după ce procurorul a declarat că Lale queolak a refuzat să aibă grijă de el, procurorul a emis un ordin de nejudiciare a motivului că nu a fost comisă nicio încălcare a dreptului comunitar. La 7 octombrie 2003, prin intermediul avocatului lor, reclamanții au formulat opoziția. La 27 octombrie 2003, tribunalul din Kadćköy a confirmat ordonanța atacată pe motiv că aceasta era conformă cu legea. Această decizie a fost notificată avocatului reclamanților la 17 decembrie 2003. Dreptul și practica internă relevantă Dreptul și practica internă relevantă la data faptelor sunt expuse în principal în hotărârea Tekin Yld. Turcia 22913/04, §§ 52, 10 noiembrie 2005). La art. 399 § 1 și 2 din fostul Cod de procedură penală dispune în special de cei care suferă de o boală mentală, el este suspendat la executarea pedepsei privative de libertate, până la vindecarea lor. Această dispoziție se aplică și altor boli în cazul în care executarea pedepsei privative de libertate prezintă un risc cert pentru viața unui condamnat. În temeiul art. 2 și 3 din Convenție, reclamanții consideră autoritățile statale responsabile pentru decesul familiei lor. Ei susțin că eliberarea tardivă a Lale tilolak a cauzat moartea sa. Potrivit acestora, dacă ar fi fost eliberată mai devreme, ea nu ar fi murit. În această privință, ei consideră că condițiile închisorii nu erau compatibile cu starea de sănătate a rudelor lor. Guvernul contestă teza reclamanților. El atrage atenția asupra faptului că Lale queolak n a fost mai mult în centrul penitenciarului Kartal, dar la reținerea închisorii de la spitalul civil Sa Guvernul atrage atenția Curții asupra raportului de autopsie al medicilor legiști care au ajuns la concluzia că moartea lui Lale étolak a fost rezultatul grevei foamei prelungite. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia, în cazul în care Convenția n Convenția. Acest element face acum parte din cele care trebuie luate în considerare în modalitățile de executare a unei pedepse privative de libertate (Balyemez c. Turcia, n 2495/03, §§ 84-87, 22 decembrie 2005). În ceea ce privește jurisprudența privind sănătatea în penitenciare și mișcările de grevă a foametei în închisorile turcești din 1996 și în anii 2000 și misiunea de investigare a Curții din septembrie 2004 în cadrul acestui grup de afaceri, Curtea face trimitere la hotărârile Tekin Yld Paksoy c. Turcia 33901/04) din 17 octombrie 2006. Curtea constată că, în speță, Lale queolak a inițiat o grevă a foametei la 13 mai 2001. Spre deosebire de afirmațiile reclamanților, tânăra femeie nu mai era în închisoare, ci la închisoarea unui spital încă din cea de-a șaizeci și șasea zi a grevei foamei în care a continuat să refuze tratamentele oferite de medici. În ceea ce privește situația în care ar fi de dorit ca Lale quatolak să fie eliberată înainte de 20 decembrie 2001, Curtea nu dispune de niciun element care să îi permită să critice aprecierea autorităților (Rüzgar c. Turcia, (dec.), n 28489/04, 21 noiembrie 2006). În plus, Curtea observă că reclamanții nu se plâng de natura sau de insuficiența îngrijirii medicale, ci se limitează la a argumenta, fără a susține argumentele lor, că rudele lor ar fi trebuit să fie puse în libertate ( Cu toate acestea, Curtea nu poate înlocui punctul său de vedere cu cel al instanțelor interne, cu atât mai puțin atunci când, la fel ca în cazul de față, autoritățile naționale pot trece pentru că și-au îndeplinit obligația de a proteja integritatea fizică a persoanei respective (Sakkopoulos c. Grecia, 61828/00, § 44, 15 ianuarie 2004, Reggiani Martinelli c. Italia (dec.), n 22682/02, 16 iunie 2005, Rüzgar , decizie menționată anterior, și Kocatürk și alții c. Turcia (dec.), n 32579/04, 35663/04, 38625/04, 10943/05, 2762/04, 29531/04, 29542/04, 30885/04, 31004/04, 31012/04, 31021/04, 31032/04, 31434/04, 31491/04, 31673/04, 33645/04, 36025/04, 36444/04, 76946/01, 308904 și 45066/04, 4 ianuarie 2007). În acest context, Curtea consideră că autoritățile nu pot fi criticate nici pentru că au acceptat refuzul clar al Lale queolak de a interveni din partea medicilor, în timp ce starea sa de sănătate îi amenința viața (Horoz c. Turcia, n 1639/03, § 28, 31 martie 2009). Cu alte cuvinte, nu există niciun element care să permită Curții să afirme că persoana respectivă a fost privată la unitatea penitenciară a spitalului civil din Saimallar de anumite îngrijiri medicale pe care ar fi putut să le primească în libertate, cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă a persistat în postul său refuzând chiar și transferul către serviciul de urgență al spitalului. De altfel, așa cum se menționează în raportul de autopsie, decesul a fost în mod evident rezultatul grevei foamei prelungite, care a fost transformată într-un loc al morții. Potrivit Curii, în lumina celor de mai sus, nu există motive serioase și dovedite de a crede că condiiile de detenie ale lui Lale étolak la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8062/04, § 50, 10 noiembrie 2005). Din aceleași motive, precum și pentru cele menționate mai sus, Curtea respinge, de asemenea, cauza reclamanților întemeiat pe art. 2 din Convenție pentru neatenție vădită de temei. Prin urmare, rezultă că cererea este în mod vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, cu majoritate, Francoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2009-09-29
0,95
GUNEL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 9940/03 présentée par Salih GÜNEL contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 29 septembre 2009 en une chambre composée de : Fran
CtEDO 2004-07-15
0,94
AFFAIRE COLAK c. TURQUIE (n° 2)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ÇOLAK c. TURQUIE (n o 2) (Requête n o 53530/99) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2004 DÉFINITIF 15/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2004-07-15
0,94
AFFAIRE COLAK c. TURQUIE (n° 1)
TROISIÈME SECTION AFFAIRE ÇOLAK c. TURQUIE (n o 1) (Requête n o 52898/99) ARRÊT STRASBOURG 15 juillet 2004 DÉFINITIF 15/10/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2007-03-06
0,94
ÖZGÜL c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 7715/02 présentée par İbrahim Ayhan ÖZGÜL contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 6 mars 2007 en une chambre composée de : M
CtEDO 2004-09-02
0,94
KUCUK c. TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 21784/04 présentée par Mürüvvet KÜÇÜK contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 2 septembre 2004 en une chambre composée de :
Sursă