YERYOMENKO v. RUSSIA AND UKRAINE

Publicat la 26 februarie 2024 CUARTA SECȚIUNE Aplicația nr. 7369/15 Vitaliy Vasylyovych YERYOMENKO împotriva Ucrainei și Rusiei depusă la 30 ianuarie 2015 comunicată la 7 februarie 2024 OBIECTUL CAUZULULUI Cererea provine din conflictul dintre Ucraina și Federația Rusă, atunci când acesta din urmă și-a afirmat jurisdicția asupra Crimeei în 2014. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, un cetățean ucrainean, a fost condamnat în 2013 de Curtea de District Leninskyy din Sevastopol. A apelat. După ce Rusia a afirmat jurisdicția sa asupra Crimeei în 2014, „Curtea de Apel Sebastopol” a respins recursul și a menținut sentința reclamantului, dar în temeiul dreptului rusesc.

La 10 decembrie 2014, reclamantul a fost eliberat cu eliberare condiționată de Rusia și s-a mutat pe teritoriul controlat de autoritățile ucrainene. Procedura penală împotriva acestuia a fost încă deschisă în Ucraina deoarece condamnarea sa în Ucraina nu a devenit niciodată finală și procedura de apel nu a fost posibilă deoarece materialele de caz au rămas în Crimea. Într-o încercare de a pune capăt statutului său juridic nesigur, reclamantul a solicitat o amnistia. Cererea sa de amnistia a fost refuzată în trei ocazii de către instanțe din Ucraina din diferite motive. La 4 iulie 2017 Curtea Superioră Specializată a Ucrainei pentru Cazuri Civile și Penale a considerat că Legea de Amnistia nu a putut fi aplicată reclamantului din cauza faptului că condamnarea sa nu a devenit niciodată finală.

Reclamantul se plânge în temeiul articolului 5 din Convenție că Federația Rusă nu a avut competența de a continua să-l dețină pentru o presupusă infracțiune penală care a avut loc înainte de 2014, și anume înainte de Rusia a afirmat jurisdicția asupra Crimeei. În plângerea sa în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, reclamantul susține că instanța rusă care își revizuiește cazul de recurs nu a fost un tribunal independent și imparțial instituit prin lege și că a aplicat legile substanțiale și procedurale ale Rusiei, în încălcarea dreptului ucrainean. În conformitate cu art. 2 § 1 din Protocolul nr. 7 și cu art. 8 din Convenție, reclamantul susține că Ucraina este responsabilă pentru statutul său juridic nesigur, deoarece nu are proceduri care să-l permită să-l provoace și i-a negat amnistia.

În acest scop, hotărârile luate de instanțe în cazul reclamantului au respectat cerința de licență în sensul articolului 5 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis Mozer c. Republica Moldova și Rusia [GC], nr. 11138/10, § 150, 23 februarie 2016)? Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva lui de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție Dispozițiile relevante pe baza cărora reclamantul a fost condamnat îndeplinesc cerințele calitative, astfel cum au fost stabilite în jurisprudența Curții în temeiul articolului 7 din Convenție (a se vedea Scoppola c. Italia (nr. [GC], nr. 10249/03, § 99, 17 septembrie 2009)? Reclamantul a avut la dispoziție un remediu intern eficace pentru plângerile sale din Convenția, conform articolului 13 din Convenție?

În sfârșit, presupusele acte care au dat naștere plângerilor reclamantului au o bază în „lege” în sensul dispozițiilor Convenției care se bazează pe acestea? Întrebări pentru APLICANTUL ȘI GOVERNUL UKRAINIAN A îndeplinit reclamantul cerințele de admisibilitate prevăzute la art. 1 din Convenția? A existat o încălcare a dreptului reclamantului de a respecta viața sa privată și de familie, în contravenție cu art. 8 din Convenție? A fost acordat reclamantului dreptul de recurs garantat de art. 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, din cauza imposibilității de a face examinarea apelului său? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile din Convenția sa, conform articolului 13 din Convenție?

Published on 26 February 2024

FOURTH SECTION

Application no. 7369/15 Vitaliy Vasylyovych YERYOMENKO against Ukraine and Russia lodged on 30 January 2015 communicated on 7 February 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application originates from the conflict between Ukraine and the Russian Federation when the latter asserted its jurisdiction over Crimea in 2014. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. The applicant, a Ukrainian national, was convicted in 2013 by the Leninskyy District Court of Sevastopol. He appealed. After Russia asserted its jurisdiction over Crimea in 2014, the “Sevastopol Court of Appeal” rejected the appeal and maintained the applicant’s sentence, but under Russian law. On 10 December 2014 the applicant was released on parole by Russia and moved to the territory controlled by the Ukrainian authorities. The criminal proceeding against him was still open in Ukraine because his conviction in Ukraine had never become final and the appeal proceeding had not been possible since the case materials remained in Crimea.

In an attempt to end his legally uncertain status, the applicant applied for an amnesty. His amnesty request was denied on three occasions by courts in Ukraine for various reasons. On 4 July 2017 the Higher Specialised Court of Ukraine for Civil and Criminal Cases considered that the Amnesty Act could not be applied to the applicant due to the fact that his conviction had never become final. The applicant complains under Article 5 of the Convention that the Russian Federation did not have jurisdiction to continue to detain him for an alleged criminal offence that had taken place before 2014, namely before Russia asserted jurisdiction over Crimea. In his complaint under Article 6 § 1 of the Convention the applicant alleges that the Russian court reviewing his case on appeal was not an independent and impartial tribunal established by law and that it applied substantive and procedural laws of Russia, in violation of Ukrainian law.

Relying on Article 2 § 1 of Protocol No. 7 and Article 8 of the Convention the applicant argues that Ukraine is responsible for his legally uncertain status, as it does not have procedures allowing him to challenge it and has denied him amnesty.

QUESTIONS TO THE APPLICANT AND THE RUSSIAN GOVERNMENT

1. Has the applicant complied with the admissibility requirements set forth in Article 35 of the Convention?

QUESTIONS TO THE APPLICANT AND THE UKRAINIAN GOVERNMENT

1. Has the applicant complied with the admissibility requirements set forth in Article 35 § 1 of the Convention? 2. Has there been a violation of the applicant’s right to respect for his private and family life, contrary to Article 8 of the Convention? 3. Has the applicant been afforded the right of appeal guaranteed by Article 2 § 1 of Protocol No. 7 to the Convention, on account of the impossibility to have his appeal examined? 4. Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his Convention complaints, as required by Article 13 of the Convention?