AFFAIRE YENER ET ALBAYRAK c. TURQUIE
- Instanță
- CtEDO
- Articole
- Articolul 6
- Concluzie
-
- Încălcare — Articolul 6
AFFAIRE YENER ET ALBAYRAK c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
SECȚIUNEA 2 CAUZA YENER ȘI ALBAYRAK c. TURCIA (solicitarea nr. 42900/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 26 ianuarie 2010 DEFINITIVF 26/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate suferi modificări de formă.
În cauza Yener și Albayrak c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișul Karakaș, judecători, și Sally Dolle, graffière de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 ianuarie 2010, Rend Hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cazului se găsește o cerere (n 42900/04) îndreptată împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii Mehmet Ali Yener și Ayhan Albayrak ( Dl Görücü, avocat în Tekirda La 20 noiembrie 2008, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice guvernului obiecția formulată în art. 6 din Convenție (lipsa unei audieri în fața instanțelor interne) conform art. 29 alin. (3) din Convenție, s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp cu privire la admisibilitate și la fondul cauzei.
CIRCONSTANȚELE SPĂLĂȚII Reclamanții s-au născut în 1961 și, respectiv, 1981 și au locuit în Tekirda. La 11 ianuarie 2004, poliția a efectuat o percheziție la hotelul exploatat de primul reclamant și în care cel de-al doilea reclamant lucra ca recepționist. La sfârșitul percheziției, poliția a făcut arestarea reclamanților și a clienților, iar cei interesați au fost eliberați după câteva ore de la arestarea lor. La 26 ianuarie 2004, procurorul Republicii Tekirda a pus sub acuzare pe reclamanți pentru neascultarea ordinelor autorităților publice. La 6 februarie 2004, Tribunalul de Instanță Penală din Tekirda a eliberat un ordin penal prin care a condamnat fiecare reclamant la o amendă de 779 381 000 de lire turce (aproximativ 480 de euro).
La 5 și 9 aprilie 2004, tribunalul corecțional din Tekirda a respins opozițiile formulate împotriva acestei ordonanțe la încheierea unei examinări pe baza dosarului. În niciun moment al procedurii, reclamanții nu au beneficiat de o audiere publică în fața instanțelor interne. Invocând art. 6 alineatul (1), art. 2 și art. 3 din convenție, reclamanții susțin că cauza lor nu a fost ascultată în mod echitabil în măsura în care instanțele nu au desfășurat o ședință, privându-le astfel de dreptul lor de a participa la dezbateri și, prin urmare, de a-și exercita pe deplin dreptul la apărare. De asemenea, ei se plâng că au fost informați cu privire la acuzațiile aduse cu privire la ordonanța penală și susțin că condamnarea lor a încălcat dreptul lor la prezumția de nevinovăție.
11. Curtea consideră oportun să examineze obiecțiile reclamanților din perspectiva articolului 6 alineatul (1) din Convenție, astfel cum a fost formulat în partea sa relevantă Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil, public (...) de către o instanță independentă și imparțială (...) care va decide... dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei (...) 12. Guvernul contestă această teză. 13. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil.
14. Curtea amintește că a examinat deja un motiv identic cu cel prezentat de solicitanți și că a concluzionat că încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție nu fusese ascultată în mod echitabil de către reclamant, în măsura în care nu beneficiase de o ședință în fața instanțelor naționale (a se vedea, printre altele, Karahanoćlu Turcia, nr 74341/01, § 39, 3 octombrie 2006, și Oyman Turcia, nr. 39856/02, § 22, 20 februarie 2007). După examinarea prezentei cauze, Comisia consideră că guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în speță. 15. Invocând art. 5 din Convenție, reclamanții se plâng de lipsa de legalitate a arestării și a percheziției.
17. Curtea constată că reținerea reclamanților a luat sfârșit la 11 ianuarie 2004, adică cu mai mult de șase luni înainte de depunerea prezentei cereri la 26 octombrie 2004 (a se vedea Erol c. Turcia (dec.), n 15323/03, 26 În consecință, acest motiv este întârziat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. 18. În cele din urmă, reclamanții susțin că condamnarea lor a încălcat art. 7 din convenție. 19. Curtea a examinat acest motiv, așa cum a fost prezentat de solicitanți. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, aceasta nu a evidențiat nicio încălcare a drepturilor și libertăților garantate prin convenție; prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție.
20. În ceea ce privește aplicarea articolului 41 din convenție, reclamanții nu au prezentat nicio cerere de satisfacție echitabilă și, prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să li se acorde o sumă în acest sens. cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 6 alineatul (1) din Convenție (lipsa ședinței în cadrul procedurii interne) și inadmisibilă pentru surplus A declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 26 ianuarie 2010, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.