CtEDO 26.01.2010 Auto

CASE OF BOGDAN v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
26.01.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BOGDAN v. ROMANIA (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE BOGDAN c. ROMANIA (Aplicația nr. 21750/04) HOTĂRÂREA Strasburg 26 ianuarie 2010 FINAL 26/04/2010 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bogdan c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca Camera compusă din: Josep Casadevill, Președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefierul de secțiune, deliberat în privat la 5 ianuarie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 21750/04) împotriva României depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național român, dl Constantin Bogdan („reclamantul”), la 5 aprilie 2004. Guvernul României („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Răzvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. La 15 noiembrie 2006, Președintele Secțiunii A treia a hotărât să comunice reclamația privind durata procedurii către Guvern. De asemenea, s-a hotărât să se pronunțe asupra admisibilității și meritelor cererii în același timp (art. 29 § 3). Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în București. La 23 septembrie 1994, N.B., tatăl reclamantului a depus o plângere penală la Curtea de district Strehaia pentru leziuni împotriva G.M. care solicită compensare pentru daune. La 19 ianuarie 1995, Curtea Supremă de Justiție, hotărând la cererea N.B. de transferare a dosarului la o altă jurisdicție, a transferat cazul la Curtea de District Timișoara. Cazul a fost înregistrat în această instanță la 21 februarie 1995. Tatăl reclamantului a aderat la o plângere civilă la procedura penală la 26 aprilie 1995. La 31 mai 1995, Curtea de district Timișoara a pronunțat hotărârea, achiziționând G.M. din cauza faptului că dovezile din acest caz nu susțineau acuzațiile N.B. Prin urmare, a respins cererea de daune. Într-o decizie finală din 15 ianuarie 1996, Curtea de județean Timiș a respins recursul N.B. și a confirmat decizia Curții Inferioare. 10. La o dată necunoscută, Procurorul general, hotărând la cererea N.B., a depus o cerere la Curtea Supremă de Justiție de a dispune de decizia finală din 15 ianuarie 1996 a anulat (recursurile în Anulare) din cauza faptului că decizia a încălcat în mod grav legea deoarece a interpretat inexact dovezile, în special, raportul forensei. 11. Într-o decizie finală din 27 mai 1997, Curtea Supremă a permis recursul, a anulat cele două hotărâri ale instanțelor obișnuite și a trimis cazul înapoi la Procuratura atașată Curții de district Strehaia pentru anchete suplimentare. 12. La 13 aprilie și 9 octombrie 1998, Oficiul Procurorului atașat Curții de județ Mehedinți a permis plângeri de către reclamant că au existat întârzieri nejustificate în cadrul anchetelor. Reclamantul a continuat procedura după moartea tatălui său. 13. La 25 februarie 1999, acelasi Procuror a hotărât să nu inițieze proceduri penale împotriva G.M., din cauza faptului că dovezile colectate nu dovedesc că aceasta a comis o infracțiune. 14. Cu toate acestea, la 18 iunie 1999, când această decizie a fost contestată de către reclamant, Procurorul și-a anulat decizia și a trimis cazul înapoi la poliția Mehedinți pentru anchetă suplimentară. 15. La 2 martie 2000, Procurorul și-a susținut decizia anterioară de a nu iniția proceduri penale împotriva G.M. Cu toate acestea, la 16 Mai 2001, Oficiul Procurorului a atașat Curtea de Apel Craiova a anulat decizia din 2 martie 2000. 16. La 12 octombrie 2001, Oficiul Procurorului Mehedinți a confirmat deciziile sale anterioare. După plângerile reclamantului, această decizie a fost susținută de Oficiul Procurorului Craiova la 26 iunie 2002 și de Oficiul Procurorului atașat Curții Supreme de Justiție la 11 În aprilie 2003 17. ulterior, la 19 mai 2003, reclamantul a depus o acțiune în fața Curții de district Strehaia pentru a anula deciziile procurorilor. 18. Într-o hotărâre din 1 septembrie 2003, Curtea de District a confirmat decizia adoptată de procurori, având în vedere că un nou aviz forense din 24 septembrie 2001 a contrazis concluziile anterioare referitoare la trauma pe care se presupune că N.B. le-a suferit și, în aceste circumstanțe, vina G.M. nu a putut fi stabilită. 19. Prezenta hotărâre a fost confirmată după apelul reclamantului, într-o decizie finală din 24 octombrie 2003 a Curții de județ Mehedinți. LEGUL ALEGAT ÎNCĂLCAREA ARTICOLULUI 6 § 1 AL CONVENȚIEI 20. Reclamantul s-a plâns în legătură cu rezultatul și durata procedurii, pe care a considerat-o incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” 21. Guvernul a contestat acest argument, susținând că nu au existat perioade de inactivitate atribuibile autorităților și că cererea tatălui reclamantului de transferare a dosarului la o altă jurisdicție a provocat o anumită întârziere. 22. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 26 aprilie 1995, când tatăl reclamantului s-a alăturat unei plângeri civile la procedură penală și s-a încheiat la 24 octombrie 2003. A durat astfel opt ani și jumătate pentru două nivele de competență. 3 din Convenție, subliniază, de asemenea, că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. 24. În ceea ce privește reamintirea cererii, și anume, plângerea cu privire la rezultatul procedurii în temeiul articolului 6 § 1, Curtea constată că, având în vedere toate materialele în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Rezultă că această plângere este vădit nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și al autorităților competente (a se vedea, printre multe alte autorități, Foley v. Regatul Unit, nr. 39197/98, § 36, 22 octombrie 2002). 26. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care susțin chestiuni similare cu cele din acest caz. 27. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instant, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rațională”. În consecință, s-a constatat o încălcare a articolului 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEII 28. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă legea internă a Înaltei Parte contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 31. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral, hotărând în mod echitabil, îi acordă 3000 de euro sub acest cap. Costuri și cheltuieli 32. Reclamantul a solicitat, de asemenea, 20,250 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 33. Guvernul a contestat aceste afirmații menționând că reclamantul nu a prezentat niciun document care să dovedească costurile și cheltuielile presupuse suportate de el. 34. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost efectiv și neapărat suportate și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere faptul că reclamantul nu a prezentat nici un document ca dovadă a costurilor și cheltuielilor suportate de el, Curtea respinge cererea de costuri și cheltuieli în cadrul procedurii interne și în cadrul procedurii în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile nejustificate ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară în mod inadmisibil plângerea privind durata excesivă a procedurii admisibile și restul cererii; că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3000 EUR (3 mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertită în lei român la rata aplicabilă la data decontare; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 ianuarie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2013-12-10
0,94
CASE OF BOTEA v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF BOTEA v. ROMANIA (Application no. 40872/04) JUDGMENT STRASBOURG 10 December 2013 FINAL 10/03/2014 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the c
CtEDO 2011-09-20
0,94
CASE OF BOLOVAN v. ROMANIA
FORMER THIRD SECTION CASE OF BOLOVAN v. ROMANIA (Application no. 64541/01) JUDGMENT ( revision [1] ) STRASBOURG 20 September 2011 FINAL 20/12/2011 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to e
CtEDO 2008-09-23
0,94
CASE OF TRIPON v. ROMANIA (No. 1)
THIRD SECTION CASE OF TRIPON v. ROMANIA (No. 1) (Application no. 36942/03) JUDGMENT STRASBOURG 23 September 2008 FINAL 23/12/2008 This judgment may be subject to editorial revision. In the case of Tripon v. Romania (no. 1), The European Cou
CtEDO 2013-02-12
0,94
CASE OF BUGAN v. ROMANIA
THIRD SECTION CASE OF BUGAN v. ROMANIA (Application no. 13824/06) JUDGMENT STRASBOURG 12 February 2013 FINAL 12/05/2013 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the c
CtEDO 2010-01-26
0,94
CASE OF BOGDAN v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
©Documentul a fost pus la dispoziţie cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România ( www.csm1909.ro ) şi al Institutului European din România ( www.ier.ro ). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată excl
Sursă