Svirplys și Latvys împotriva Lituaniei

Publicat la 26 februarie 2024 SECȚIUNE Cerere nr. 9195/23 Lukas SVIRPLYS și Raimedas LATVYS împotriva Lituania depusă la 15 februarie 2023 comunicat la 7 februarie 2024 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la refuzul autorităților de a deschide o investigație preliminară într-un presupus atac verbal homofob împotriva reclamanților. Dl Svirplys („primul reclamant”) și dl Latvys („al doilea reclamant”) sunt în mod deschis homosexuali și sunt într-o relație. La 10 iunie 2022 primul reclamant a depus o plângere la poliție, în care a susținut că la 9 Iunie 2022 el și al doilea reclamant au fost atacați verbal în apropierea casei lor în Vilnius de un om necunoscut pentru ei. În special, la aproximativ 13.30 p.m., atunci când reclamanții au fost pe drum spre casă, omul a început să-i urmărească și filma cu telefonul său mobil.

El le-a numit „faggots” ( Pydarai ) și a pronunțat alți slurs, i-a acuzat de a acționa împotriva legii lituaniene și a amenințat că, dacă le-a văzut din nou, „nu s-ar termina bine”. Când reclamanții au intrat în clădirea lor de apartament, pentru un timp omul nu le-a permis să închidă ușa clădirii și să continue insultarea lor, înainte de a pleca în cele din urmă. Incidentul i-a cauzat pe reclamanții o suferință emoțională considerabilă și sentimente de umilință și de nesiguranță. Ei au crezut că omul locuiește în clădirea apartamentului alături de al lor pentru că l-au văzut parcarea mașinii sale acolo în ziua următoare. Când a fost mai târziu interogat de poliție, reclamanții au declarat că omul le-a spus, de asemenea, că le-ar rupe picioarele dacă le-ar vedea vreodată ținând mâna din nou.

Poliția Vilnius a efectuat o anchetă preliminară pentru a determina dacă există motive de deschidere a unei anchete preliminare, printre altele, în temeiul articolului 145 (pe care a pus în pericol uciderea sau a rănit grav o altă persoană) sau al articolului 169 (discriminare) din Codul Penal. Autorul presupus a fost identificat ca L.R. El a fost interogat de poliție și a declarat că în ziua în cauză el a văzut reclamanții ținând mâinile, pe care a considerat-o atragere de atenție și nerespectuoasă față de societate. El a pretins să le filmeze și le-a întrebat dacă este adecvat să-și arunce relația în public, având în vedere faptul că aceeași uniunile civile sexuale nu au fost permise în temeiul legii lituaniene.

L.R. a afirmat în continuare că el nu a avut intenția de a insulta sau speria reclamanții și că el “nu a avut nimic împotriva oamenilor homosexuali” dar că în public toți trebuie să se comporte într-un mod de a nu deranja sau dezrespetă alții. August 2022 poliția a refuzat să deschidă o anchetă preliminară și această decizie a fost susținută ulterior de procurorul, Curtea de District Vilnius și Curtea Regională Vilnius (decizia finală a fost luată la 19 octombrie 2022). În aceste decizii s-a afirmat, printre altele, că, deși limba folosită de L.R. au fost ofensive și amenințate, nu există motive de a crede că amenințările sale împotriva reclamanților au fost realiste, deoarece el nu a efectuat nicio acțiune violentă și incidentul a fost o ocazie de o dată.

În plus, cuvintele sale au fost adresate direct reclamanților și nu există nici un indiciu că nimeni altcineva le-a auzit, astfel încât nu ar putea fi considerate ca incitare la ură din motive discriminatorii; el însuși a declarat că nu a avut intenția de a insulta reclamanții și că nu a avut nimic împotriva oamenilor homosexuali. În consecință, acțiunile L.R. ar putea fi caracterizate ca „unetice”, dar nu au fost atât de periculoase încât să justifice răspunderea penală în temeiul articolului 145 sau al articolului 169 din Codul Penal. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 8 din Convenție au citit coroborat cu art. 14 că au fost insultați și amenințați din cauza orientării lor sexuale și că autoritățile au refuzat să deschidă o investigație preliminară, susținând că agresiunea verbală le-a provocat o suferință considerabilă, agravată în continuare de faptul că autoritățile nu au efectuat o investigație eficientă.

Ei susțin că disuasiunea eficientă împotriva discursului de ură pe motive de orientare sexuală necesită dispoziții eficace în materie de lege penală, anchete eficace și pedepsele adecvate. Reclamanții se plâng, de asemenea, în temeiul articolului 13 din Convenție, că, în ciuda faptului că legislația lituaniană prevede răspunderea penală pentru discursul de ură din motive de orientare sexuală, această dispoziție nu a fost efectivă în practică în cazul lor, deoarece funcționarii nu au competența de a recunoaște elementul discriminării în acțiunile autorului și nu a reușit să caracterizeze corect aceste acțiuni în temeiul legii.

Întrebări PENTRU PARTE A atins presupusul atac verbal împotriva reclamanților nivelul de gravitate necesar pentru a se încadrea în cadrul articolului 8 din Convenție, făcând astfel aplicabil art. 14 din Convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Beizaras și Levickas c. Lituania , nr. 41288/15 , §§§ 109 și 117, 14 ianuarie 2020 , și Asociația ACCEPT și alții c. România , nr. 19237/16, §§ 62-68, 1 iunie 2021? Autoritățile interne au îndeplinit obligațiile lor pozitive în temeiul articolului 8 din Convenție, citite coroborat cu art. 14 și/sau au reclamanții un remediu eficace în ceea ce privește plângerea în temeiul acestor dispoziții, în conformitate cu art. 13 din Convenția?

În special: (a) Cadrul juridic intern și aplicarea sa în practică oferă reclamanților protecția adecvată împotriva presupusului atac verbal motivat de prejudecăți homofobe (a se vedea mutatis mutandis Söderman c. Suedia [GC], nr. 5786/08, § 80, CEDH 2013, și Stoyanova c. Bulgaria , nr. 56070/18, § 73, 14 iunie 2022)? Curtea se referă, în special, la hotărârile luate de autoritățile interne de faptul că acțiunea autorului nu a atins nivelul de periculositate pentru a justifica răspunderea penală în temeiul articolului 145 sau al articolului 169 din Codul penal.

(b) Autoritățile au luat toate măsurile rezonabile pentru a demasca posibilul motiv homofob din spatele presupusului atac verbal și au evaluat în mod corespunzător gravitatea sa (a se vedea, mutatis mutandis Identioba și alții c. Georgia , nr. 73235/12, § 77, 12 mai 2015; Beizaras și Levitkas , citat mai sus, §§ 111 și 125-26; și Asociația ACCEPT și alții , citat mai sus, §§ 114 și 119)? (c) Autoritățile au prezentat orice atitudine prejudicială în ceea ce privește reclamanții din motive de orientare sexuală (a se vedea Beizaras și Levitkas , citat mai sus §§ 151-56 și Valatite v. Lituania , nr. 39375/19, §§ 114-15, 17 ianuarie 2023)?

Published on 26 February 2024

SECOND SECTION

Application no. 9195/23 Lukas SVIRPLYS and Raimedas LATVYS against Lithuania lodged on 15 February 2023 communicated on 7 February 2024

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the authorities’ refusal to open a pre-trial investigation into an alleged homophobic verbal assault against the applicants. Mr Svirplys (“the first applicant”) and Mr Latvys (“the second applicant”) are openly gay and are in a relationship. On 10 June 2022 the first applicant lodged a complaint with the police, in which he submitted that on 9 June 2022 he and the second applicant had been verbally assaulted near their home in Vilnius by a man unknown to them. In particular, at around 1.30 p.m., when the applicants had been on their way home, the man had started following them and filming them with his mobile phone. He had called them “faggots” ( pydarai ) and uttered other slurs, accused them of acting contrary to Lithuanian law and threatened that if he saw them again, “it would not end well”.

When the applicants had entered their apartment building, for some time the man had not allowed them to close the door of the building and continued insulting them, before eventually leaving. The incident had caused the applicants considerable emotional distress and feelings of humiliation and insecurity. They believed that the man lived in the apartment building next to theirs because they had seen him park his car there on the following day. When later questioned by the police, the applicants stated that the man had also told them that he would break their legs if he ever saw them holding hands again. The Vilnius police conducted a preliminary inquiry in order to determine whether there were grounds to open a pre-trial investigation, inter alia , under Article 145 (threatening to kill or seriously injure another person) or Article 169 (discrimination) of the Criminal Code.

The alleged perpetrator was identified as L.R. He was questioned by the police and stated that on the day in question he had seen the applicants holding hands, which he considered as attracting attention and disrespectful to society. He had pretended to film them and asked them whether it was appropriate to flaunt their relationship in public, in view of the fact that same ‑ sex civil unions were not allowed under the Lithuanian law. L.R. further stated that he had not intended to insult or frighten the applicants and that he “had nothing against homosexual people” but that in public everybody had to behave in a way so as not to disturb or disrespect others.

On 10 August 2022 the police refused to open a pre-trial investigation and that decision was subsequently upheld by the prosecutor, the Vilnius District Court and the Vilnius Regional Court (the final decision was taken on 19 October 2022). In those decisions it was stated, inter alia , that although the language used by L.R. had been offensive and threatening, there were no grounds to believe that his threats against the applicants had been realistic, as he had not carried out any violent actions and the incident had been a one-time occurrence. Moreover, his words had been addressed to the applicants directly and there was no indication that anyone else had heard them, thus, they could not be regarded as incitement to hatred on discriminatory grounds; he himself had stated that he had not intended to insult the applicants and that he had nothing against homosexual people.

Accordingly, L.R.’s actions could be characterised as “unethical” but they had not been so dangerous as to warrant criminal liability under either Article 145 or Article 169 of the Criminal Code. The applicants complain under Article 8 of the Convention read in conjunction with Article 14 that they were insulted and threatened because of their sexual orientation and that the authorities refused to open a pre-trial investigation. They submit that the verbal assault caused them considerable distress which was further exacerbated by the authorities’ failure to carry out an effective investigation. They contend that effective deterrence against hate speech on the grounds of sexual orientation requires efficient criminal-law provisions, effective investigation and adequate punishments.

The applicants also complain under Article 13 of the Convention that, despite the fact that Lithuanian law provides for criminal liability for hate speech on grounds of sexual orientation, that provision was not effective in practice in their case because the officials lacked competence to recognise the element of discrimination in the perpetrator’s actions and failed to properly characterise those actions under the law.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Did the alleged verbal assault against the applicants attain the level of seriousness required in order to fall within the ambit of Article 8 of the Convention, thereby making Article 14 of the Convention applicable (see, mutatis mutandis , Beizaras and Levickas v. Lithuania , no. 41288/15, §§ 109 and 117, 14 January 2020, and Association ACCEPT and Others v. Romania , no. 19237/16, §§ 62-68, 1 June 2021)? 2. Did the domestic authorities fulfil their positive obligations under Article 8 of the Convention read in conjunction with Article 14 and/or did the applicants have an effective remedy with respect to their complaint under those provisions, as required under Article 13 of the Convention?

In particular: (a) Did the domestic legal framework and its application in practice afford the applicants adequate protection against the alleged verbal assault motivated by homophobic prejudice (see, mutatis mutandis , Söderman v. Sweden [GC], no. 5786/08, § 80, ECHR 2013, and Stoyanova v. Bulgaria , no. 56070/18, § 73, 14 June 2022)? The Court refers, in particular, to the decisions reached by the domestic authorities that the perpetrator’s actions did not attain the level of dangerousness to warrant criminal liability under Article 145 or Article 169 of the Criminal Code.

(b) Did the authorities take all reasonable steps to unmask the possible homophobic motive behind the alleged verbal assault and did they adequately assess its seriousness (see, mutatis mutandis , Identoba and Others v. Georgia , no. 73235/12, § 77, 12 May 2015; Beizaras and Levickas , cited above, §§ 111 and 125-26; and Association ACCEPT and Others , cited above, §§ 114 and 119)? (c) Did the authorities display any prejudicial attitudes with regard to the applicants on the grounds of their sexual orientation (see Beizaras and Levickas , cited above, §§ 151-56, and Valaitis v. Lithuania , no. 39375/19, §§ 114-15, 17 January 2023)?