AFFAIRE NITA c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

26.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 1 du Protocole n° 1 - Protection de la propriété (article 1 al. 1 du Protocole n° 1 - Respect des biens)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE NITA c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA NITA c. ROMÂNIA (Cercetarea nr. 24202/07) HOTĂRÂREA acestei versiuni a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții, la 31 august 2010 STRASBURG 26 ianuarie 2010 DEFINITIVF 26/04/2010 Această hotărâre poate suferi modificări de formă. În cauza Nita c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 5 ianuarie 2010, Rend Hotărârea pe care o reprezintă, adoptată la această dată procedural La originea cazului (n 24202/07) îndreptată împotriva României și dintre care doi resortisanți ai acestui stat și ai Germaniei, dl Niculae Nita și dl Maria Nita ( Ion Popescu, avocat în Constanța. Guvernul român ( . .) este reprezentat de agentul său, dl Razvan Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții susțineau în special o încălcare a acestora dreptul la respectarea proprietăților lor, în măsura în care nu se pot bucura de un apartament a cărui proprietate le-a fost recunoscută de instanțe, din cauza vânzării acestuia de către stat, care nu a avut niciodată un titlu de proprietate valabil. La 5 mai 2008, președintele secțiunii a treia a decis să comunice cererea guvernului. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că va fi examinată în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. Guvernul german, căruia i-a fost comunicată o copie a cererii în temeiul articolului 44 1 litera (a) din regulament, nu a dorit să-și prezinte punctul de vedere cu privire la caz. Reclamanții, soț și soție, s-au născut în 1940 și, respectiv, 1943 și au locuit în Düsseldorf. Reclamanții erau proprietarii apartamentului nr. 24 din 38,51 situat în Constanța, nr. 6, strada Ahile Mihail, la etajul 2 al clădirii A [1] Prin decizia din 17 decembrie 1983, statul a preluat acest apartament în temeiul Decretului de naționalizare nr. 223/1974. La 14 noiembrie 1996, compania care administra bunuri aparținând statului vindea apartamentul soților domnului, care îl locuiau ca chiriași. 10. În 1999, reclamanții au introdus o acțiune în anulare a deciziei din 17 decembrie 1983 împotriva Consiliului departamental din Constanța, susținând că naționalizarea a fost ilegală. Hotărârea definitivă din 6 decembrie 2000, Tribunalul de Primă Instanță din Constanța a anulat decizia din 17 decembrie 1983 prin constatarea faptului că naționalizarea fusese ilegală, această decizie nefiind niciodată comunicată reclamanților. 11. La 16 noiembrie 2004, reclamanții au formulat o acțiune în anulare a contractului de vânzare a apartamentului împotriva soților M. și Prin hotărârea definitivă din 21 noiembrie 2006, Curtea de Apel din Constanța a respins acțiunea prin constatarea bunei credințe a foștilor chiriași la încheierea contractului. 12. La 10 august 2001, reclamanții au adresat primăriei Constanța o notificare pentru a-i restitui apartamentul în litigiu în temeiul legii 10/2001. Până în prezent, autoritățile nu au dat curs acestei notificări. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNELE PERTINENTE 13. Dispozițiile legale (inclusiv cele ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al bunurilor imobile, luate în mod abuziv de stat între martie 1945 și 22 decembrie 1989, precum și ale dispozițiilor acesteia modificări ulterioare) și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Brumarescu c. România ([GC], n 28342/95, § 31-33, CEDO 1999-VII), Strain și alții c. România 57001/00, § 26, CEDH 2005-VII), Paduraru c. România 63252/00, § 53, 1 decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, § 15, 11 decembrie 2007). 14. Din observațiile guvernului reiese că autoritățile naționale au luat recent măsuri de accelerare a procedurii de acordare a despăgubirilor prin intermediul fondului de investiții Reclamanții susțin o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile, în măsura în care nu se pot bucura de un apartament a cărui proprietate le-a fost recunoscută de către instanțe, din cauza vânzării sale de către stat, care nu a avut niciodată un titlu de proprietate valabil. Ei invocă art. 1 din Protocolul 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Curtea constată că acest motiv nu este în mod evident nefondat în sensul articolului 35 3 din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Pe fond 17. Guvernul reiterează argumentele prezentate în cauze similare anterioare (a se vedea, printre altele, Cîrstoiu c. România, n 22281/05, § 22, 4 martie 2008). 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cazuri care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție (a se vedea cauzele menționate anterior, în special Străin menționat anterior, § 39, 43 și 59 și Porteanu România, n 4596/03, §§ 32-35, 16 februarie 2006). După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să conducă la o concluzie diferită în acest caz. Curtea reafirmă în special că, în contextul legislativ român care reglementează acțiuni în revendicare imobiliară și restituirea bunurilor naționalizate de regimul comunist, vânzarea de către statul bunurilor altora către terțe părți de bună credință, chiar și atunci când este anterioară confirmării definitive în justiție a dreptului de proprietate al persoanei în cauză, se analizează printr-o privare de bunuri. O astfel de privare, combinată cu absența totală a despăgubirii, contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 (Vode Bob România, nr 7976/02, § 23, 7 februarie 2008). 20. Cu condiția ca guvernul să susțină că reclamanții pot obține compensații prin intermediul organismului de plasament colectiv în valori mobiliare temeiul Legii nr. 10/2001, pe baza valorii bunului stabilit prin expertiză, Curtea își reiterează constatarea anterioară potrivit căreia Fondul Proprietata nu funcționează în prezent într-un mod care poate fi considerat echivalent cu acordarea efectivă a unei indemnizații (a se vedea, printre altele, Petrini c. România, nr 3320/05, § 34, 24 februarie 2009). Această concluzie nu aduce atingere nici unei evoluții pozitive pe viitor a mecanismelor de finanțare prevăzute de această lege specială în vederea compensării persoanelor care, cum ar fi: Reclamanților li s-a recunoscut calitatea de proprietar printr-o hotărâre judecătorească definitivă. În această privință, Curtea ia notă cu satisfacție de evoluția care pare să înceapă în practică și care merge în mod corect în această privință (punctul 14 de mai sus). 22. în cazul de față, o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul de la Paris, a avut loc în cazul de față o încălcare a acestei dispoziții. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 1 DIN LA CONVENȚIA 23. Invocând art. 6 1 din Convenție, reclamanții se plâng de încălcarea procedurii, din cauza hotărârilor pronunțate de instanțele naționale în procedura de anulare a contractului de vânzare. Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 24. Având în vedere concluziile sale menționate la punctele 22 de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se pronunțe asupra admisibilității și a binelui întemeiat al acestei plângeri (a se vedea mutatis mutandis, și, printre altele, Laino Italia [GC], n 33158/96, § 25, CEDO 1999-I, Zanghegoc. Italia , 19 februarie 1991, § 23, seria A n 194-C, Biserica Catolică din Caneea Grecia , 16 decembrie 1997, § 50, Rec., 1997-VIII și Denes altele c. România 25862/03, § 59, 3 martie 2009). III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 46 DIN CONVENȚIA 25. Înaltele P ă r ț i contractante se angajează să se conformeze hotărârilor definitive ale Cu r ț ii în litigiile la care sunt p ă r ț i. Hotărârea definitivă a Cu r ț ii este transmisă Comitetului miniștrilor care supraveghează execu ț ia acesteia. 26. Concluzia încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 relevă o problemă pe scară largă care rezultă din defectuozitatea legislației cu privire la restituirea clădirilor naționalizate care au fost vândute de către stat unor terți. Prin urmare, Curtea consideră că statul trebuie să ajusteze în cel mai scurt timp procedura instituită de legile privind repararea (în prezent legile nr. 10/2001 și 244/2005), astfel încât aceasta să devină într-adevăr coerentă, accesibilă, rapidă și previzibilă (a se vedea Hotărârile Viașu România, nr. 75951/01, § 83, 9 decembrie 2008, Katz c. România, n 29739/03, § 30 368/37, 20 ianuarie 2009 și Faimblat c. România, n 23066/02, § 54, 13 ianuarie 2009). IV. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 27. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții solicită, pentru prejudiciul material pe care l-ar fi suferit, restituirea apartamentului. În lipsa unei astfel de restituiri, aceștia solicită 61 619 EUR (EUR), reprezentând valoarea de piață actuală a apartamentului. Ei prezintă Curții o expertiză a apartamentului stabilit la 19 noiembrie 2008. De asemenea, solicită 6 000 EUR ca prejudiciu moral 29. Guvernul estimează valoarea de piață a bunului imobil la 53 093 EUR și oferă avizul unui expert, stabilit în ianuarie 2009. În ceea ce privește prejudiciul moral pretins, guvernul susține că nu există nicio legătură de cauzalitate între suma solicitată în acest sens și presupusa încălcare a convenției. El consideră că această sumă este, în orice caz, excesivă în raport cu jurisprudența Curții în această privință. 30. Curtea amintește că a ajuns la concluzia că a încălcat art. 1 din protocol. 1 la Convenție din cauza vânzării de către stat a bunurilor reclamanților către terți, combinată cu absența totală a despăgubirii. 31. Comisia consideră că restituirea apartamentului, în circumstanțele cazului, ar plasa reclamanții cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care s-ar afla dacă cerințele art. 1 din Protocolul nr. 32. În lipsa unei astfel de restituiri pentru statul pârât, Curtea decide că va trebui să plătească în comun reclamanților, pentru daune materiale, o sumă corespunzătoare valorii actuale a bunului 33. În cazul de față, în ceea ce privește stabilirea valorii prejudiciului material, având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile pieței imobiliare locale și la elementele furnizate de părți, Curtea estimează valoarea bunului la 55 000 EUR. 34. În ceea ce privește cererea reclamanților pentru prejudiciul moral, Curtea consideră că evenimentele în cauză au condus la neplăceri și incertitudini pentru care suma de 2 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă. Comisioane și cheltuieli de judecată 35. Reclamanții solicită 6 248 de noi lei românești (RON), adică 1 460 de euro (EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Dovada onorariilor de avocatură și a cheltuielilor de traducere a documentelor corespunzătoare sumei de 1 395 EUR. 36. Guvernul nu se opune rambursării cheltuielilor, cu condiția ca acestea să fie reale, justificate, necesare și rezonabile. 37. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. Având în vedere elementele aflate în posesia sa și criteriile menționate mai sus, Comisia consideră rezonabilă suma de 1 400 EUR și o acordă în comun reclamanților. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Prin aceste motive, Curtea, la UNANIMITATE, declară cererea admisibilă cu privire la motivul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. că statul pârât trebuie să restituie împreună recurentelor apartamentul nr. 24 de 38,51 m, situat în Constanța, la nr. 6, strada Ahile Mihail, situată la etajul 2 al clădirii A [2] , în termen de trei luni de la data la care prezenta hotărâre a devenit definitivă în conformitate cu art. 442 din convenție, în lipsa unei astfel de restituiri, l Statul pârât trebuie să plătească în comun reclamanților, în același termen de trei luni, 55 000 EUR (cincizeci și cinci de mii EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune materiale pe care statul pârât trebuie să le plătească în același termen, în orice caz, reclamanților următoarele sume: 000 EUR (două mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii) 400 EUR (o mie patru sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată pe care sumele menționate la literele (b) și (c) vor fi convertite în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la expirarea termenului respectiv și până la plata acestuia, aceste sume vor fi majorate de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptat în limba franceză și apoi comunicat în scris la 26 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 2 și 3 din Regulamentul nr. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte [1] Rectificat la 31 august 2010; textul a fost următorul: clădirea nr [2] Rectificat la 31 august 2010; textul a fost următorul: clădirea n