CASE OF STECHAUNER v. AUSTRIA

Reclamantul locuiește în Großau. Reclamantul este un practicant de medicină generală. Are un contract individual (Einzelvertrag) cu Consiliul de Asigurare Sanitară Austriec Inferior (Niederösterreichische Gebietskrankenkasse). Reclamantul a obținut, de asemenea, diplome speciale în domeniile ecocardiologiei și sonografiei și efectuează aceste tipuri de examinare la pacienții săi. O parte a contractului individual dintre reclamant și Consiliul de Asigurare Sanitară Austriec Slow este Regulamentul de remunerare (Honorarordnung) care prevede că anumite tipuri de examinări vor fi rambursate numai dacă sunt efectuate de un medic specialist. Consiliul de asigurări medicale austriac scăzut a refuzat să ramburseze examene ecocardiologice și sonografice, deoarece reclamantul nu a fost un medic specialist, ci un profesionist general. La 2 februarie 1998, reclamantul a solicitat plata pentru servicii ecocardiologice și sonoografice de 1,900,31 euro (EUR) pentru al treilea trimestru al anului 1997 înaintea Comitetului Mixt de Arbitraj (Paritätische Schiedskommission); la 23 aprilie 1998, el a prezentat o nouă cerere de plată de 1,896,65 EUR pentru al patrulea trimestru al anului 1997; la o dată necunoscută, această cerere de plată a fost crescută la 1,944,57 EUR. La 6 iulie 1998, reclamantul a prezentat o cerere de plată de 1184,81 EUR pentru primul trimestru al anului 1998 10. Comitetul mixt de arbitraj a avut audieri la 1 aprilie 1998 și 16 septembrie 1998. 11. Întrucât Comitetul mixt de arbitraj nu a ajuns la o decizie din cauza unei legături, reclamantul a depus la 2 iulie 1998 și, respectiv, 7 octombrie 1998, o cerere de transfer de competență (Devolucionantrag) către Comisia Regională de Apel (Landesberufungskommission). 12. Între timp, la 6 octombrie 1998, reclamantul a solicitat plata pentru servicii ecocardiologice și sonoografice de 1,169,75 EUR pentru al doilea trimestru al anului 1998. La o dată mai târziu, această cerere a fost redusă la 1,098.63 EUR. 13. La 25 noiembrie 1998, Comisia Regională de Apel a refuzat să acorde cererile reclamantului cu privire la al treilea și al patrulea trimestru al anului 1997 și la primul trimestru al anului 1998. 14. La 12 aprilie 1999, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof) care, la 27 noiembrie 2000, a anulat decizia Comisiei Regionale de Apel din 25 noiembrie 1998. Acesta a constatat că dreptul reclamantului de a-și auzi cazul de către un tribunal imparțial a fost încălcat, deoarece unul dintre evaluatorii nominalizați de Asociația Medicală Austriecă Inferioară a negociat clauza contestată a Regulamentului privind remunerarea. În consecință, Comisia Regională de Apeluri nu a apărut independent și imparțial. 15. În ceea ce privește cererea pentru al doilea trimestru din 1998, reclamantul a depus o cerere de transfer de competență la Comisia Regională de Apel la 6 aprilie 1999 din cauza unei legături în cadrul Comitetului mixt de arbitraj. Deoarece atunci reclamația reclamantului împotriva hotărârii din 25 noiembrie 1998 era în așteptare în fața Curții Constituționale, Comisia Regională de Apeluri a hotărât să rămână procedura până când Curtea Constituțională nu și-a dat hotărârea. Într-o dată necunoscută, Comisia Regională de Apel a hotărât să se alăture procedurii în ceea ce privește toate afirmațiile reclamantei, adică, cele pentru trimestrul al treilea și al patrulea din 1997 și pentru primul și al doilea trimestru din 1998. 16. După ce Curtea Constituțională a anulat decizia Comisiei Regionale de Apel din 25 noiembrie 1998, Comisia Regională de Apel a respins din nou afirmațiile reclamantului din 19 septembrie 2001. 17. Reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională că nu a existat o audiere publică. Curtea Constituțională a anulat decizia atacată pentru lipsa unei audieri publice într-o hotărâre din 25 noiembrie 2002. 18. La 26 noiembrie 2003, Comisia Regională de Apel a organizat o audiere publică. La 20 decembrie 2004, Comisia Regională de Apel a respins afirmațiile reclamantului, susținând că este de competența părților la acordul general să limiteze rambursarea directă a anumitor servicii la medicii specialiști. Aceste limitări au servit planificarea și administrarea serviciilor de asistență medicală accesibile și au fost justificate în mod obiectiv. 19. La 29 decembrie 2004, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională, susținând o încălcare a principiului egalității de tratament și a lipsei de independență și de imparțialitate a Comisiei Regionale de Apel. 20. La 27 septembrie 2005, Curtea Constituțională nu a constatat nicio încălcare a dreptului la o audiere echitabilă și a susținut decizia atacată. Acesta a susținut că evaluatorii Comisiei Regionale de Apel au fost independenți în exercitarea sarcinilor lor și că în acest caz nu au apărut îndoieli cu privire la imparțialitatea sau independența acestora. În special, niciuna dintre evaluatorii Comisiei regionale de apel nu a fost implicată în încheierea acordului general sau a contractului individual în cauză în cadrul procedurii. Singurul fapt că evaluatorii erau membri ai Asociațiilor Medice Regionale sau ai Consiliului Regionale de Asigurare a Sănătății, care aveau dispoziții cu același conținut în acordurile lor generale, nu era suficient pentru a pune îndoială imparțialitatea lor. Această decizie a fost servită la consilier la 29 noiembrie 2005. 21. Dispozițiile relevante din Legea privind asigurările sociale (Allgemeines Sozialversicherungsgesetz) se citesc după cum urmează: „341. (1) Relațiile dintre consiliile de asigurare medicală, pe de o parte, și medicii și practicile de grup independenți, pe de altă parte, sunt reglementate de acorduri generale care urmează să fie încheiate cu asociațiile medicale locale de către Asociația [consiliile de asigurare socială] în numele consiliilor de asigurare. Acordurile generale impun consimțământul comitetului de asigurări medicale în numele căruia sunt încheiate. Asociația Medicală Austriacă poate încheia acordurile generale în numele asociațiilor medicale în cauză, cu consimțământul lor ... (3) Conținutul acordului general se încorporează în contractul individual dintre consiliul de asigurare a sănătății și practica medicului sau grupului. Orice dispoziții din contractul individual care sunt contrar dispozițiilor acordului general în vigoare în locul în care se stabilește practica medicului sau grupului este lipsită de efect juridic. ... 344. (1) Pentru a se arbitra și a se hotărî cu privire la litigiile juridice sau factuale care decurg în legătură cu un contract individual, se înființează un comitet mixt de arbitraj în fiecare țară în cazurile individuale. ... (2) Comitetul mixt de arbitraj este format din patru membri, dintre care doi sunt desemnați de Asociația Medicală Locală și doi de Consiliul de Asigurare, care este parte la contractul individual. ... (4) Un recurs poate fi depus la Comisia Regională de Apel împotriva unei decizii adoptate de Comitetul mixt de arbitraj. ...” 22. Secțiunea 345 alineatul (1) reglementează compoziția Comisiei Regionale de Apel: „345. (1) Pentru fiecare teren se înființează o comisie regională permanentă de Apeluri. Constă într-un judecător profesionist în calitate de președinte și din patru evaluatori. Președintele este desemnat de Ministrul Federal de Justiție. Președintele trebuie să fie un judecător care, la momentul numirii sale, lucrează la o instanță judecând cazurile în temeiul legislației privind asigurarea forței de muncă și asigurările sociale. Ministrul Federal al Justiției numește doi evaluatori la propunerea Asociației Medice austriaca, respectiv două la propunerea Asociației Consiliilor de Asigurare Socială. Reprezentanții și angajații Consiliului Regional de Asigurare Sănătății și membrii și angajații Asociației Medice Regionale care sunt părți la acordul general pe care se bazează contractul individual care face obiectul litigiului nu trebuie să fie evaluatori în procedura respectivă.” 23. Versiunea de mai sus a secțiunii 345(1) din Legea privind asigurările sociale a intrat în vigoare la 1 septembrie 2002. Înainte de această dată, Asociația Medicală Regională și Asociația Consiliilor de Asigurare Socială au desemnat fiecare doi evaluatori Comisiei Regionale de Apel și nu au existat nicio dispoziție privind excluderea membrilor și angajaților părților la acordul general. 24. În temeiul articolului 347 alineatul (4) din Legea privind asigurările sociale, Comisia Regională de Apel hotărăște cu o simplă majoritate de voturi; abținerea la vot nu este posibilă. 25. Evaluatorii Comisiei Regionale de Apel sunt desemnați pentru o perioadă regenerabilă de cinci ani. Acestea nu sunt supuse autorității ierarhice ale organismelor care au propus numirea lor (art. 20 din Legea Constituțională Federală). 26. Deciziile Comisiei Regionale de Apel sunt excluse din competența Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof) prin art. 133 § 4 din Legea Constituțională Federală.