- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 28 ianuarie 2010
- Stat pârât
- AUT
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Excepție preliminară
- Încălcare — Articolul 6
- Nicio încălcare — Articolul 6
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Stechauner împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Reclamantul locuiește în Großau. Reclamantul este un practicant de medicină generală. Are un contract individual (Einzelvertrag) cu Consiliul de Asigurare Sanitară Austriec Inferior (Niederösterreichische Gebietskrankenkasse). Reclamantul a obținut, de asemenea, diplome speciale în domeniile ecocardiologiei și sonografiei și efectuează aceste tipuri de examinare la pacienții săi. O parte a contractului individual dintre reclamant și Consiliul de Asigurare Sanitară Austriec Slow este Regulamentul de remunerare (Honorarordnung) care prevede că anumite tipuri de examinări vor fi rambursate numai dacă sunt efectuate de un medic specialist. Consiliul de asigurări medicale austriac scăzut a refuzat să ramburseze examene ecocardiologice și sonografice, deoarece reclamantul nu a fost un medic specialist, ci un profesionist general.
La 2 februarie 1998, reclamantul a solicitat plata pentru servicii ecocardiologice și sonoografice de 1,900,31 euro (EUR) pentru al treilea trimestru al anului 1997 înaintea Comitetului Mixt de Arbitraj (Paritätische Schiedskommission); la 23 aprilie 1998, el a prezentat o nouă cerere de plată de 1,896,65 EUR pentru al patrulea trimestru al anului 1997; la o dată necunoscută, această cerere de plată a fost crescută la 1,944,57 EUR. La 6 iulie 1998, reclamantul a prezentat o cerere de plată de 1184,81 EUR pentru primul trimestru al anului 1998 10. Comitetul mixt de arbitraj a avut audieri la 1 aprilie 1998 și 16 septembrie 1998. 11. Întrucât Comitetul mixt de arbitraj nu a ajuns la o decizie din cauza unei legături, reclamantul a depus la 2 iulie 1998 și, respectiv, 7 octombrie 1998, o cerere de transfer de competență (Devolucionantrag) către Comisia Regională de Apel (Landesberufungskommission).
12. Între timp, la 6 octombrie 1998, reclamantul a solicitat plata pentru servicii ecocardiologice și sonoografice de 1,169,75 EUR pentru al doilea trimestru al anului 1998. La o dată mai târziu, această cerere a fost redusă la 1,098.63 EUR. 13. La 25 noiembrie 1998, Comisia Regională de Apel a refuzat să acorde cererile reclamantului cu privire la al treilea și al patrulea trimestru al anului 1997 și la primul trimestru al anului 1998. 14. La 12 aprilie 1999, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională (Verfassungsgerichtshof) care, la 27 noiembrie 2000, a anulat decizia Comisiei Regionale de Apel din 25 noiembrie 1998. Acesta a constatat că dreptul reclamantului de a-și auzi cazul de către un tribunal imparțial a fost încălcat, deoarece unul dintre evaluatorii nominalizați de Asociația Medicală Austriecă Inferioară a negociat clauza contestată a Regulamentului privind remunerarea.
În consecință, Comisia Regională de Apeluri nu a apărut independent și imparțial. 15. În ceea ce privește cererea pentru al doilea trimestru din 1998, reclamantul a depus o cerere de transfer de competență la Comisia Regională de Apel la 6 aprilie 1999 din cauza unei legături în cadrul Comitetului mixt de arbitraj. Deoarece atunci reclamația reclamantului împotriva hotărârii din 25 noiembrie 1998 era în așteptare în fața Curții Constituționale, Comisia Regională de Apeluri a hotărât să rămână procedura până când Curtea Constituțională nu și-a dat hotărârea.
Într-o dată necunoscută, Comisia Regională de Apel a hotărât să se alăture procedurii în ceea ce privește toate afirmațiile reclamantei, adică, cele pentru trimestrul al treilea și al patrulea din 1997 și pentru primul și al doilea trimestru din 1998. 16. După ce Curtea Constituțională a anulat decizia Comisiei Regionale de Apel din 25 noiembrie 1998, Comisia Regională de Apel a respins din nou afirmațiile reclamantului din 19 septembrie 2001. 17. Reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională că nu a existat o audiere publică. Curtea Constituțională a anulat decizia atacată pentru lipsa unei audieri publice într-o hotărâre din 25 noiembrie 2002. 18. La 26 noiembrie 2003, Comisia Regională de Apel a organizat o audiere publică.
La 20 decembrie 2004, Comisia Regională de Apel a respins afirmațiile reclamantului, susținând că este de competența părților la acordul general să limiteze rambursarea directă a anumitor servicii la medicii specialiști. Aceste limitări au servit planificarea și administrarea serviciilor de asistență medicală accesibile și au fost justificate în mod obiectiv. 19. La 29 decembrie 2004, reclamantul s-a plâns la Curtea Constituțională, susținând o încălcare a principiului egalității de tratament și a lipsei de independență și de imparțialitate a Comisiei Regionale de Apel. 20. La 27 septembrie 2005, Curtea Constituțională nu a constatat nicio încălcare a dreptului la o audiere echitabilă și a susținut decizia atacată.
Acesta a susținut că evaluatorii Comisiei Regionale de Apel au fost independenți în exercitarea sarcinilor lor și că în acest caz nu au apărut îndoieli cu privire la imparțialitatea sau independența acestora. În special, niciuna dintre evaluatorii Comisiei regionale de apel nu a fost implicată în încheierea acordului general sau a contractului individual în cauză în cadrul procedurii. Singurul fapt că evaluatorii erau membri ai Asociațiilor Medice Regionale sau ai Consiliului Regionale de Asigurare a Sănătății, care aveau dispoziții cu același conținut în acordurile lor generale, nu era suficient pentru a pune îndoială imparțialitatea lor. Această decizie a fost servită la consilier la 29 noiembrie 2005. 21. Dispozițiile relevante din Legea privind asigurările sociale (Allgemeines Sozialversicherungsgesetz) se citesc după cum urmează: „341.
(1) Relațiile dintre consiliile de asigurare medicală, pe de o parte, și medicii și practicile de grup independenți, pe de altă parte, sunt reglementate de acorduri generale care urmează să fie încheiate cu asociațiile medicale locale de către Asociația [consiliile de asigurare socială] în numele consiliilor de asigurare. Acordurile generale impun consimțământul comitetului de asigurări medicale în numele căruia sunt încheiate. Asociația Medicală Austriacă poate încheia acordurile generale în numele asociațiilor medicale în cauză, cu consimțământul lor ... (3) Conținutul acordului general se încorporează în contractul individual dintre consiliul de asigurare a sănătății și practica medicului sau grupului.
Orice dispoziții din contractul individual care sunt contrar dispozițiilor acordului general în vigoare în locul în care se stabilește practica medicului sau grupului este lipsită de efect juridic… 344. (1) Pentru a se arbitra și a se hotărî cu privire la litigiile juridice sau factuale care decurg în legătură cu un contract individual, se înființează un comitet mixt de arbitraj în fiecare țară în cazurile individuale… (2) Comitetul mixt de arbitraj este format din patru membri, dintre care doi sunt desemnați de Asociația Medicală Locală și doi de Consiliul de Asigurare, care este parte la contractul individual… (4) Un recurs poate fi depus la Comisia Regională de Apel împotriva unei decizii adoptate de Comitetul mixt de arbitraj…
” 22. Secțiunea 345 alineatul (1) reglementează compoziția Comisiei Regionale de Apel: „345. (1) Pentru fiecare teren se înființează o comisie regională permanentă de Apeluri. Constă într-un judecător profesionist în calitate de președinte și din patru evaluatori. Președintele este desemnat de Ministrul Federal de Justiție. Președintele trebuie să fie un judecător care, la momentul numirii sale, lucrează la o instanță judecând cazurile în temeiul legislației privind asigurarea forței de muncă și asigurările sociale. Ministrul Federal al Justiției numește doi evaluatori la propunerea Asociației Medice austriaca, respectiv două la propunerea Asociației Consiliilor de Asigurare Socială.
Reprezentanții și angajații Consiliului Regional de Asigurare Sănătății și membrii și angajații Asociației Medice Regionale care sunt părți la acordul general pe care se bazează contractul individual care face obiectul litigiului nu trebuie să fie evaluatori în procedura respectivă.” 23. Versiunea de mai sus a secțiunii 345(1) din Legea privind asigurările sociale a intrat în vigoare la 1 septembrie 2002. Înainte de această dată, Asociația Medicală Regională și Asociația Consiliilor de Asigurare Socială au desemnat fiecare doi evaluatori Comisiei Regionale de Apel și nu au existat nicio dispoziție privind excluderea membrilor și angajaților părților la acordul general. 24. În temeiul articolului 347 alineatul (4) din Legea privind asigurările sociale, Comisia Regională de Apel hotărăște cu o simplă majoritate de voturi; abținerea la vot nu este posibilă.
25. Evaluatorii Comisiei Regionale de Apel sunt desemnați pentru o perioadă regenerabilă de cinci ani. Acestea nu sunt supuse autorității ierarhice ale organismelor care au propus numirea lor (art. 20 din Legea Constituțională Federală). 26. Deciziile Comisiei Regionale de Apel sunt excluse din competența Curții Administrative (Verwaltungsgerichtshof) prin art. 133 § 4 din Legea Constituțională Federală.
5. The applicant lives in Großau. 6. The applicant is a practitioner of general medicine. He has an individual contract (Einzelvertrag) with the Lower Austrian Health Insurance Board (Niederösterreichische Gebietskrankenkasse). The applicant has also obtained special diplomas in the areas of echocardiology and sonography and performs these types of examination on his patients. 7. One part of the individual contract between the applicant and the Lower Austrian Health Insurance Board is the Remuneration Regulation (Honorarordnung) which states that certain types of examinations will only be reimbursed if they are performed by a specialist doctor. 8. The Lower Austrian Health Insurance Board refused to reimburse echocardiologic and sonographic examinations as the applicant was not a specialist doctor but a general practitioner.
9. On 2 February 1998 the applicant claimed payment for echocardiologic and sonographic services amounting to 1,900.31 euros (EUR) for the third quarter of 1997 before the Joint Arbitration Committee (Paritätische Schiedskommission); on 23 April 1998 he submitted another claim for payment amounting to EUR 1,896.65 for the fourth quarter of 1997; at an unknown date this claim for payment was increased to EUR 1,944.57. On 6 July 1998 the applicant submitted a claim for payment of EUR 1,184.81 for the first quarter of 1998. 10. The Joint Arbitration Committee held hearings on 1 April 1998 and 16 September 1998. 11. As the Joint Arbitration Committee did not reach a decision because of a tie, the applicant filed an application for transfer of jurisdiction (Devolutionsantrag) to the Regional Appeals Commission (Landesberufungskommission) on 2 July 1998 and 7 October 1998, respectively.
12. Meanwhile, on 6 October 1998 the applicant had claimed payment for echocardiologic and sonographic services amounting to EUR 1,169.75 for the second quarter of 1998. At a later date this claim was reduced to EUR 1,098.63. 13. On 25 November 1998 the Regional Appeals Commission refused to grant the applicant’s claims concerning the third and fourth quarters of 1997 and the first quarter of 1998. 14. On 12 April 1999 the applicant complained to the Constitutional Court (Verfassungsgerichtshof) which, on 27 November 2000, set aside the decision of the Regional Appeals Commission of 25 November 1998. It found that the applicant’s right to have his case heard by an impartial tribunal had been violated as one of the assessors nominated by the Lower Austrian Medical Association had negotiated the disputed clause of the Remuneration Regulation.
Consequently, the Regional Appeals Commission did not appear independent and impartial. 15. As regards the claim for the second quarter of 1998, the applicant had filed an application for transfer of jurisdiction to the Regional Appeals Commission on 6 April 1999 owing to a tie in the Joint Arbitration Committee. As at that time the applicant’s complaint against the decision of 25 November 1998 was pending before the Constitutional Court, the Regional Appeals Commission decided to stay the proceedings until the Constitutional Court had given its decision.
On an unknown date the Regional Appeals Commission decided to join the proceedings in respect of all the applicant’s claims, that is to say; those for the third and fourth quarter of 1997 and for the first and second quarters of 1998. 16. After the Constitutional Court had set aside the Regional Appeals Commission’s decision of 25 November 1998, the newly composed Regional Appeals Commission again rejected the applicant’s claims on 19 September 2001. 17. The applicant complained to the Constitutional Court that there had not been a public hearing. The Constitutional Court set aside the contested decision for the lack of a public hearing in a decision of 25 November 2002. 18. On 26 November 2003 the Regional Appeals Commission held a public hearing.
On 20 December 2004 the Regional Appeals Commission rejected the applicant’s claims, holding that it was up to the parties to the general agreement to limit direct reimbursement of certain services to specialist doctors. Such limitations served the planning and administration of affordable healthcare services and were objectively justified. 19. On 29 December 2004 the applicant complained to the Constitutional Court, alleging a breach of the principle of equal treatment and lack of independence and impartiality of the Regional Appeals Commission. 20. On 27 September 2005 the Constitutional Court found no violation of the right to a fair hearing and upheld the contested decision. It held that the assessors of the Regional Appeals Commission were independent in exercising their duties and that no circumstances giving rise to doubts about their impartiality or independence had arisen in the present case.
In particular, none of the assessors of the Regional Appeals Commission had been involved in the conclusion of the general agreement or of the individual contract at issue in the proceedings. The mere fact that the assessors were members of Regional Medical Associations or Regional Health Insurance Boards which had provisions of the same content in their general agreements was not sufficient to cast doubt on their impartiality. This decision was served on counsel on 29 November 2005. 21. The relevant provisions of the Social Insurance Act (Allgemeines Sozialversicherungsgesetz) read as follows: “341. (1) Relations between the health insurance boards on the one hand and independent medical practitioners and group practices on the other shall be governed by general agreements to be concluded with the local medical associations by the Association [of Social Insurance Boards] on behalf of the insurance boards.
General agreements shall require the consent of the health insurance boards on behalf of which they are concluded. The Austrian Medical Association may conclude the general agreements on behalf of the medical associations concerned, with their consent ... (3) The content of the general agreement shall be incorporated in the individual contract between the health insurance board and the doctor or group practice. Any provisions of the individual contract which are contrary to the provisions of the general agreement in force in the place in which the doctor or group practice is established shall be devoid of legal effect… 344. (1) In order to arbitrate and give a decision on disputes of a legal or factual nature arising in connection with an individual contract, a Joint Arbitration Committee shall be established in each Land in individual cases…
(2) The Joint Arbitration Committee shall consist of four members, two of whom shall be appointed by the local Medical Association and two by the Insurance Board, which is a party to the individual contract… (4) An appeal can be lodged with the Regional Appeals Commission against a decision given by the Joint Arbitration Committee… ” 22. Section 345(1) governs the composition of the Regional Appeals Commission: “345. (1) For each Land, a permanent Regional Appeals Commission shall be established. It shall consist of a professional judge as Chairman and of four assessors. The Chairman shall be appointed by the Federal Justice Minister. The Chairman must be a judge who, at the time of his appointment, is working at a court trying cases under labour and social insurance legislation.
The Federal Minister of Justice shall appoint two assessors upon proposal of the Austrian Medical Association respectively and two upon proposal of the Association of Social Insurance Boards. Representatives and employees of the Regional Health Insurance Board and members and employees of the Regional Medical Association who are parties to the general agreement on which the individual contract subject to the dispute is based, must not be assessors in the respective proceedings.” 23. The above version of section 345(1) of the Social Insurance Act entered into force on 1 September 2002. Before that date the Regional Medical Association and the Association of Social Insurance Boards each appointed two assessors to the Regional Appeals Commission and there had been no provision that members and employees of the parties to the general agreement would be excluded.
24. Under section 347(4) of the Social Insurance Act, the Regional Appeals Commission decides by a simple majority of votes; abstention from voting is not possible. 25. The assessors of the Regional Appeals Commission are appointed for a renewable period of five years. They are not subject to the hierarchical authority of the bodies which proposed their appointment (Article 20 of the Federal Constitutional Law). 26. Decisions of the Regional Appeals Commissions are excluded from the competence of the Administrative Court (Verwaltungsgerichtshof) by Article 133 § 4 of the Federal Constitutional Law.