CASE OF BRAUER v. GERMANY

CAUZUL CU BRAUER/GERMANIA (depunerea nr. 3545/04) JUGUL (de just satisfaction – just friendly settlement) STRASBOURG 28 ianuarie 2010 Această hotărâre este finală. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Brauer/Germania, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită secțiune), ședința ca o cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, grefierul Secțiunii care a deliberat în privat la 5 ianuarie 2010, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 3545/04) împotriva Republicii Federale a Germaniei a depus Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național german, dna Brigitte Brauer („reclamantul”), la 13 ianuarie 2004. Într-o hotărâre pronunțată la 29 mai 2009 („hotărârea principală”), Curtea a afirmat că s-a constatat o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 8 din Convenție, având în vedere faptul că reclamantul, care s-a născut în afara căsătoriei, nu a putut să-și afirme drepturile de moștenire. Acesta nu a putut găsi niciun motiv pentru care o astfel de discriminare bazată pe naștere în afara căsătoriei ar putea fi justificată astăzi, în special deoarece excluderea reclamantului de orice drept legal de moștenire a ei a penalizat într-o măsură mai mare decât reclamanții în alte cazuri similare prezentate înaintea acesteia (a se vedea Brauer v. Germania , nr. 3545/04 , §§§ 39-46, CEDO 2009). În temeiul articolului 41 din Convenție, reclamantul a solicitat satisfacție echitabilă de 95.828.59 EUR în prejudiciu material și de 50 000 EUR în prejudiciu moral. A solicitat în continuare 2,859,65 EUR în rambursarea costurilor și cheltuielilor sale. Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantul să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., § 54 și punctul 4 din dispozițiile operative). La 23 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului, semnată de reprezentanții ambelor părți la 22 septembrie 2009: „1. Republica Federală Germania se angajează să efectueze plata reclamantului în ceea ce privește o sumă totală de 115.000,00 EUR în decontare a tuturor și orice creanțe legate de cererea de mai sus. Toate cererile concesionabile împotriva Republicii Federale a Germaniei se consideră că au fost reglementate cu această sumă, în special compensarea reclamantului, precum și costurile și cheltuielile. Copia ordinului de plată a Oficiului Federal de Justiție către biroul federal de numerar competent este suficientă ca dovadă de plată. (2) Sumele se plătesc în termen de trei luni de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului decizia de a elimina cazul din lista sa pe baza decontarii prietenoase, în conformitate cu art. 39 din Convenție, coroborat cu art. 75 § 4 și cu art. 43 § 3 din Regulamentul său de procedură. 3. Reclamantul declară în prezent consimțământul ei pentru ca cererea să fie eliminată din listă. 4. Reclamantul renunțe la afirmația tuturor și orice alte cereri împotriva Republicii Federale a Germaniei în legătură cu faptele pe care se bazează cererea. Republica Federală a Germaniei acceptă această derogare în acest sens. În cazul în care a primit plăți din moștenire sau în ceea ce privește neparticiparea în moștenire ca urmare a procedurii în curs de eliberare a unui certificat de moștenire sau prin alte mijloace, reclamantul se angajează să notifice agentului Republicii Federale a Germaniei astfel de înregistrări în scris și să restituire acesteia Republicii Federale a Germaniei, stabilind în același timp suma de compensare convenită în nr. Ea se angajează, de asemenea, să informeze agentul cu privire la rezultatul procedurii în curs de eliberare a unui certificat de moștenire. 6. Agentul Republicii Federale a Germaniei informează Curtea Europeană a Drepturilor Omului cu privire la actuala soluție.” La 19 noiembrie 2009, părțile au informat Curtea că nu se angajează să solicite o recerere a cazului în fața Marei Camere. DREPTUL În urma hotărârii sale principale, Curtea a fost informată că s-a ajuns la o soluție prietenoasă între Guvernul și reclamantul în ceea ce privește cererile acesteia în temeiul articolului 41 din Convenție. Având în vedere condițiile sale, Curtea consideră că acordul este echitabil în sensul articolului 75 § 4 din Regulamentul Curții și că se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. În consecință, aceasta ia notă oficială a acordului și consideră că este necesar să tragă restul aplicării din listă în conformitate cu dispoziția respectivă. În consecință, restul cererii ar trebui eliminat din listă. a ataca restul cererii din lista de cazuri; ia act de angajamentul părților de a nu solicita o recerere în fața Marei Camere. A făcut în limba engleză și a notificat în scris la 28 ianuarie 2010, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen

FIFTH SECTION

CASE OF

BRAUER v. GERMANY

(Application no. 3545/04)

JUDGMENT

(just satisfaction – friendly settlement)

STRASBOURG

28 January 2010

This judgment is final. It may be subject to editorial revision.

In the case of Brauer v. Germany,

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Karel Jungwiert,

Rait Maruste,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

and Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 5 January 2010,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

3545/04) against the Federal Republic of Germany lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a German national, Ms Brigitte Brauer

(“the applicant”), on 13 January 2004.

2.

In a judgment delivered on 29 May 2009 (“the principal judgment”), the Court held that there had been a violation of Article 14 taken in conjunction with Article 8 of the Convention on account of the fact that the applicant, having been born outside of marriage, was unable to assert her inheritance rights. It could not find any ground on which such discrimination based on birth outside marriage could be justified today, particularly as the applicant’s exclusion from any statutory entitlement to inherit penalised her to an even greater extent than the applicants in other similar cases brought before it (see

Brauer v. Germany

, no 3545/04, §§ 39-46, ECHR 2009).

3.

Under Article 41 of the Convention the applicant sought just satisfaction of EUR 95,828.59 in pecuniary damage and EUR 50,000 in non-pecuniary damage. She further claimed EUR 2,859.65 in reimbursement of her costs and expenses.

4.

Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicant to submit, within three months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., § 54 and point 4 of the operative provisions).

5.

On 23 September 2009 the Court received the following declaration from the Government, signed by both parties’ representatives on 22

September 2009:

“1. The Federal Republic of Germany undertakes to effect payment to the applicant in respect of a total amount of EUR 115,000.00 in settlement of all and any claims related to the above application. All conceivable claims against the Federal Republic of Germany shall be deemed to have been settled with this amount, in particular compensation of the applicant, as well as costs and expenses. The copy of the disbursement order of the Federal Office of Justice to the competent federal cash office shall suffice as proof of payment.

6.

On 19 November 2009 the parties informed the Court that they undertake not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

THE LAW

7.

Following its principal judgment the Court has been informed that a friendly settlement has been reached between the Government and the applicant with respect to the latter’s claims under Article 41 of the Convention.

Having regard to its terms, the Court finds the agreement equitable within the meaning of Rule 75 § 4 of the Rules of Court and that it is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). Consequently, it takes formal note of the agreement and considers it appropriate to strike the remainder of the application out of the list pursuant to that provision.

8.

Accordingly, the remainder of the application should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the remainder of the application out of its list of cases;

2.

Takes note

of the parties’ undertaking not to request a rehearing before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 28 January 2010, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President