CtEDO 02.02.2010 Auto

AFFAIRE İSMAİL ET ȘEYHMUS KİNAY c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.02.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 5-3;Violation de l'art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE İSMAİL ET ȘEYHMUS KİNAY c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CERINȚĂ A CELEI DESPRE STRASBURG 2 Februarie 2010 DEFINITIVF 02/05/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cazul în care se face referire la cauza STRASBURG 2 februarie 2010 DEFINITIVF 02/05/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Francoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, și Françoise Elens-Passos, asistentă de secțiune după ce a deliberat în camera consiliului la 12 ianuarie 2010, Renunță la hotărârea pronunțată aici, adoptată la această dată a procedurii A la origine a cauzei se află două hotărâri (n 34683/07 și 34685/07) îndreptate împotriva Republicii Turcia și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, domnii La 30 iulie 2007, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( 3 din Convenție s-a decis, de asemenea, că camera se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. Prioritatea a fost acordată acestor cauze în conformitate cu art. 41 din Regulamentul Curții. La 3 februarie 2000, ei au fost arestați și reținuți în cadrul unei operațiuni împotriva unei organizații ilegale înarmate. Câteva zile mai târziu, ei au fost reținuți provizoriu de un judecător autorizat. În continuare, s-a inițiat o acțiune publică împotriva lor, în special pentru tentativa de răsturnare prin forța ordinii constituționale turce. Potrivit documentelor dosarului, reclamanții ar fi încă în detenție provizorie, iar procedura penală cu privire la aceștia ar rămâne în continuare în curs de desfășurare în fața tribunalului din Diyarbakr la data adoptării prezentei hotărâri. Având în vedere similitudinea cererilor cu privire la faptele și la problema de fond pe care le ridică, Curtea decide să unească cererile și să le examineze în comun într-o singură hotărâre. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLELOR 5 alin. (3) ȘI 6 alin. (1) DIN CONVENȚIE În temeiul articolului 5 alineatul (3) și al articolului 6 alineatul (1) din convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a detenției lor provizorii și de durata procedurilor penale inițiate împotriva acestora. În ceea ce privește excepția referitoare la durata detenției, Curtea amintește că a examinat deja o astfel de excepție și a respins (a se vedea Koști alții c. Turcia, 74321/01, §§ 16-26, 3 mai 2007). Cu condiția ca excepția guvernului să se refere la durata procedurii, Curtea a respins deja o excepție similară în sensul că ordinul juridic turcesc nu oferă justițiabililor o acțiune efectivă care să le permită să se plângă de durata excesivă a procedurilor penale (a se vedea Tendik Altele c. Turcia, n 23188/02, § 36, 22 decembrie 2005 și Turcia, nr. 2422/06, 3712/08, 3714/08, 3715/08, 3717/08, 3718/08, 3719/08, 3724/08, 3725/08, 3728/08, 37730/08, 3731/08, 3733/08, 3734/08, 3735/08, 3737/08, 3739/08, 3740/08, 3745/08 și 3746/08, § 35-37, 13 octombrie 2009). Constatând că cererile nu se adresează niciunui alt motiv, Curtea le declară admisibile. 10. În ceea ce privește fondul, guvernul susține că durata deteniei provizorii suferite de restante nu este excesivă, în special având în vedere natura infraciunilor reproșate, gravitatea pedepselor, pericolul de a pune în pericol justiia, riscul de recidivă și de fugă și necesitatea de a păstra ordinea publică. În ceea ce privește durata procedurii, acesta susține că aceasta nu poate fi considerată nerațională în raport cu complexitatea cauzei, volumul dosarului, natura acuzațiilor aduse reclamanților, numărul infracțiunilor comise, inculpaților, martorilor, reclamanților și victimelor și având în vedere dificultățile speciale ale procedurii privind criminalitatea organizată. În plus, nicio lipsă de diligență, potrivit guvernului, nu poate fi reprovocată instanțelor naționale în desfășurarea procedurii în cauză. 11. Reclamanții contestă aceste argumente. 12. În ceea ce privește motivul întemeiat pe durata detenției provizorii, Curtea constată că durata detenției reclamanților a început la 3 februarie 2000, data arestării lor, și se pare că se află încă în detenție provizorie; prin urmare, aceasta a durat deja mai mult de nouă ani și unsprezece luni în ziua adoptării prezentei hotărâri. Curtea amintește că a avut deja ocazia de a examina cazuri similare și a încheiat în mod repetat cu încălcarea articolului 5 alineatul (3) din convenție (a se vedea, printre multe altele, Dereci c. Turcia , n 77845/01, §§ 34-41, 24 mai 2005 și Taciro În ceea ce privește motivul întemeiat pe durata procedurii, Curtea constată că procedura în litigiu a început la 3 februarie 2000 și rămâne aparent încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne și, prin urmare, a durat deja mai mult de nouă ani și 11 luni și nu s-ar fi pronunțat nicio hotărâre în materie de justiție pe fondul cauzei la data adoptării prezentei hotărâri. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului din speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea, printre multe altele, Pelicularul Sassi c. Franța [GC], 25444/94, § 67, CEDO 1999-II. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Comisia consideră că Ön a expus niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în cazul de față. Având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței dreptul de a fi judecat într-o perioadă de timp rezonabilă. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) în ceea ce privește acest aspect. III. PE LICHIDITATEA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 14. Reclamanții solicită fiecare 50 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și 50 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Guvernul contestat aceste pretenții. 16. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcările constatate și prejudiciul material invocat și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde fiecăruia dintre reclamanți 12 000 EUR pentru daune morale, cu dobândă egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. 17. În plus, întrucât cauza este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor interne după mai mult de nouă ani și unsprezece luni și reclamanții aflați încă în detenție (punctul 4 de mai sus), Curtea consideră că, în acest caz, o modalitate adecvată de a pune capăt încălcărilor constatate este de a finaliza procesul cât mai curând posibil, luând în considerare cerințele unei bune administrări a justiției sau de a elibera reclamanții în timpul procedurii, astfel cum se prevede la art. 5 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, CURȚIA, ÎN L 2 din Convenție, 12 000 EUR (doisprezece mii EUR), care se convertește în lire turcești la rata aplicabilă la data regulamentului, pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Februarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-03-16
0,96
AFFAIRE YİĞİTDOĞAN c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE YİĞİTDOĞAN c. TURQUIE (Requête n o 20827/08) ARRÊT STRASBOURG 16 mars 2010 DÉFINITIF 16/06/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En
CtEDO 2009-03-03
0,96
AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE İRFAN TEMEL ET AUTRES c. TURQUIE (Requête n o 36458/02) ARRÊT [Extraits] STRASBOURG 3 mars 2009 DÉFINITIF 03/06/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire İrfan Temel et autres c. Turquie, La Cou
CtEDO 2010-02-02
0,96
AFFAIRE KAÇMAZ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KAÇMAZ c. TURQUIE ( Requête n o 43648/05) ARRÊT STRASBOURG 2 février 2010 DÉFINITIF 02/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. E n
CtEDO 2010-02-02
0,96
AFFAIRE MÜSLÜM ÇİFTÇİ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MÜSLÜM ÇİFTÇİ c. TURQUIE (Requête n o 30307/03) ARRÊT STRASBOURG 2 février 2010 DÉFINITIF 02/05/2010 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme
CtEDO 2008-07-08
0,96
AFFAIRE KUȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KUŞ c. TURQUIE (Requête n o 27817/04) ARRÊT STRASBOURG 8 juillet 2008 DÉFINITIF 01/12/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches
Sursă