Oikonomidis și Theodoulou împotriva Ciprului

Primă secțiune decizia nr. 4805/08 de Kypros OIKONOMIDIS și Christos THEODOULOU împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care așeză la 9 februarie 2010 în calitate de cameră compusă din: Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 decembrie 2007, având în vedere declarațiile formale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dl Kypros Oikonomidis și dl Christos Theodoulou, sunt cetățeni ciprioți născuți în 1916 și, respectiv, în 1939, locuiesc în Larnaca.

Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl S C. Theodoulou, avocat care practică în Larnaca. Guvernul cipriot (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl P. Clerides, Procuror General al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 iunie 1995, reclamanții au solicitat Departamentului de Planificare urbană pentru permisiunea de planificare. La 7 septembrie 1995, Departamentul de Planificare urbană a acordat reclamanților un permis sub rezerva anumitor condiții. Reclamanții au solicitat departamentului de planificare urbană să ridice una din aceste condiții, dar cererea lor a fost respinsă. La 3 martie 1998, reclamanții au depus un recurs ierarhic în fața Consiliului de Miniștri, care a fost, de asemenea, respins la 28 aprilie 1998. La 12 iunie 1998, reclamanții au depus un recurs (nr. 696/98) în fața Curții Supreme (prima instanță de jurisdicție) care solicită anularea deciziei.

La 31 ianuarie 2001, Curtea Supremă a respins recursul. La 9 martie 2001, reclamanții au apelat la Curtea Supremă (nr. 3196). Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurii în fața autorităților administrative (Consiliu de Miniștri) și a Curții Supreme. De asemenea, au formulat o serie de alte plângeri în temeiul articolelor 6 și 14 din Convenție și la art. 1 din Protocolul nr. 1. HOTĂRÂREA La 27 august 2009, reclamația reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție privind durata procedurii a fost comunicată guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură.

La 23 septembrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, dl Petros Clerides, Procuror General al Republicii Cipru, declar că Guvernul Ciprului propune să plătească suma de 7.000 de euro (sprezece mii de euro) fiecăruia dintre solicitanți, dl Kypros Oikonomidis și dl Christos Theodoulou, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care pot fi aplicabile și plătibile în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 2 octombrie 2009, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamanților: „Eu, dl Sozos-Christos Theodoulou, remarc că guvernul Cipru este pregătit să plătească fiecare dintre reclamanții, dl Kypros Oikonomidis și dl Christos Theodoulou suma de 7.000 de euro (sprezece mii de euro), în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. După consultarea clienților mei, vă informez că acceptă propunerea și renunțe la orice nouă afirmații împotriva Ciprului în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri.

Ei declară că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să pună în aplicare cererea din lista sa de cazuri.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 4805/08 by Kypros OIKONOMIDIS and Christos THEODOULOU against Cyprus The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 9 February 2010 as a Chamber composed of: Christos Rozakis, President, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judges, and Søren Nielsen, Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 18 December 2007, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants, Mr Kypros Oikonomidis and Mr Christos Theodoulou, are Cypriot nationals who were born in 1916 and 1939 respectively and live in Larnaca.

They were represented before the Court by Mr S C. Theodoulou, a lawyer practising in Larnaca. The Cypriot Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr P. Clerides, Attorney-General of the Republic of Cyprus. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 8 June 1995 the applicants applied to the Department of Town Planning for planning permission. On 7 September 1995 the Department of Town Planning granted the applicants a permit subject to certain conditions. The applicants asked the Department of Town Planning to lift one of these conditions but their application was dismissed.

On 3 March 1998 the applicants lodged a hierarchical recourse before the Council of Ministers which was also dismissed on 28 April 1998. The applicants were notified of this decision on 1 June 1998. On 12 June 1998 the applicants lodged a recourse (no. 696/98) before the Supreme Court (first instance-revisional jurisdiction) seeking the annulment of the decision. On 31 January 2001 the Supreme Court dismissed the recourse. On 9 March 2001 the applicants appealed to the Supreme Court (appeal no. 3196). Their appeal was dismissed on 4 July 2007. COMPLAINTS The applicants complained under Article 6 of the Convention about the length of the proceedings before the administrative authorities (Council of Ministers) and the Supreme Court.

They also made a number of other complaints under Articles 6 and 14 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. THE LAW On 27 August 2009 the applicants' complaint under Article 6 of the Convention concerning the length of proceedings was communicated to the respondent Government under Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court. On 23 September 2009 the Court received the following declaration from the Government: “I, Mr Petros Clerides, Attorney-General of the Republic of Cyprus, declare that the Government of Cyprus offer to pay the sum of 7,000 euros (seven thousand euros) to each of the applicants, Mr Kypros Oikonomidis and Mr Christos Theodoulou with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case.” On 2 October 2009 the Court received the following declaration signed by the applicants' representative: “I, Mr Sozos-Christos Theodoulou, note that the Government of Cyprus are prepared to pay each of the applicants, Mr Kypros Oikonomidis and Mr Christos Theodoulou the sum of 7,000 euros (seven thousand euros), with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Having consulted my clients, I would inform you that they accept the proposal and waive any further claims against Cyprus in respect of the facts giving rise to this application. They declare that this constitutes a final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Søren Nielsen Christos Rozakis Registrar President