CtEDO 09.02.2010 Auto

CELIK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
09.02.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CELIK c. TURQUIE (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 2042/04 prezentate de Songül çal çéEL!K împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 9 februarie 2010 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișl Karakaș, judecători și Sally Dolle; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 13 noiembrie 2003, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, pronunță următoarea decizie, reclamanta, Mongül chaselik, este un cetățean turc, născut în 1968 și rezident la Istanbul. Ea este reprezentată în fața Curții de către M. În cazul în care o parte consideră că o astfel de măsură nu poate fi considerată ca fiind o măsură de ajutor de stat, aceasta nu poate fi considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. La 21 martie 2002, reclamanta a participat la o adunare pentru a face un comunicat de presă și a protesta împotriva interdicției de la petrecerea de la Newroz luată de prefectura din Istanbul. Forțele de ordine au tras pentru a dispersa protestatarii. reclamanta a fost rănită la picior de un glonț de plastic pierdut și transportat la policlinică. La 26 martie 2002, recurenta a depus o plângere la procurorul districtual al Republicii Zeytinburnu împotriva polițiștilor responsabili de rănirea sa. La 27 martie 2002, procurorul a ordonat o expertiză medicală la Institutul de Medicină Legală din Bak La 20 mai 2002, în conformitate cu Legea nr. 4483, Parchetul a transmis dosarul către prefectura Istanbul pentru a solicita autorizarea de a continua urmărirea penală a agenților care au participat la operație. La 27 iunie 2002, după ce a luat cunoștință de raportul de anchetă, prefectul a decis să nu autorizeze inițierea unei instrucțiuni judiciare împotriva polițiștilor ale căror identități nu fuseseră stabilite. Prin hotărârea definitivă din 28 noiembrie 2002, Tribunalul a respins această cerere și a transmis dosarul către prefectura Istanbul. Această hotărâre nu a fost notificată recurentei. La 5 martie 2003, hotărârea a fost depusă la dosarul cauzei din prefectura Istanbul. Recurenta, reprezentată de un avocat, susține că a luat cunoștință de aceasta la 16 mai 2003. Recurenta se plânge de împușcăturile forțelor de ordine care au provocat rănile sale și invocă în această privință art. 3 din Convenție. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, recurenta se plânge de lipsa unei căi de atac interne efective prin care ar fi putut formula obiecții de necunoaștere a Convenției. De asemenea, aceasta se plânge de încălcarea drepturilor sale la libertatea de exprimare și la libertatea de întrunire și invocă în această privință articolele 10 și 11 din convenție. În sfârșit, recurenta susține o încălcare a articolului 14 din convenție, pe baza originii sale etnice kurde. ÎN DREPT, recurenta se plânge de încălcarea articolelor 3, 6, 13 și 10, 11 și 14 din convenție. Guvernul invită Curtea să respingă cererea de întârziere și subliniază că reclamanta a fost reprezentată de un avocat și că acesta din urmă trebuie să fie harnic și să-și urmeze cazul. Recurenta subliniază că hotărârea Tribunalului Administrativ nu i-a fost notificată și susține că a fost informată cu privire la această hotărâre numai la 16 mai 2003 și, astfel, a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din convenție. Curtea constată că hotărârea Tribunalului Administrativ pronunțată la 28 noiembrie 2002, care constituie decizia internă definitivă, nu a fost comunicată recurentei. La 5 martie 2003, hotărârea a fost vărsată în dosarul cauzei din prefectura Istanbul. De la această dată cel târziu, recurenta putea obține o copie a hotărârii. Această cerere a fost introdusă la 13 noiembrie 2003, adică la mai mult de opt luni de la depunerea hotărârii la dosarul cauzei la prefectură. Or, Curtea consideră că revine recurentei să urmeze procedura în fața instanțelor naționale și să dea dovadă de diligență pentru a se informa cu privire la rezultatul recursului mai devreme și pentru a obține o copie a deciziei interne definitive. Acest lucru este cu atât mai adevărat cu cât recurenta a fost reprezentată de un avocat care a fost în legătură cu desfășurarea procedurii interne și cu termenele aferente. Având în vedere cele de mai sus și având în vedere jurisprudența stabilită în acest domeniu în cauze comparabile (Mükrime Tepe (Avc.) c. Turcia (dec.), 34786/04), Curtea reține excepția guvernului. În consecință, cererea este întârziată și trebuie respinsă în temeiul articolului § 1 și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Sally Dollé Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă