Decizia nr. 31629/07 de Jurijs APARS împotriva Letoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 9 februarie 2010 în calitate de cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Bîrsan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Ann Power, judecători și Stanley Naismith, secretar adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 4 iunie 2007, având în vedere declarația unilaterală prezentată de guvernul contestat la 29 septembrie 2009, în vederea încheierii procedurii și a răspunsului reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Jurijs Apars, este un cetățean leton care s-a născut în 1970 și trăiește în Jēkabpils. Guvernul leton („Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Inga Reine. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 martie 2001, reclamantul a fost arestat pentru suspect de crimă, comis ca o crimă organizată. La 31 martie 2003, Curtea Regională Kurzemes a început procesul. Procesul a avut loc de la 31 martie la 14 aprilie 2003 și a continuat de la 1 martie la 17 martie 2004; la 11 și 15 octombrie 2004; și de la 4 noiembrie la 28 decembrie 2004. La 28 decembrie 2004, reclamantul a fost considerat vinovat și condamnat la 11 ani de închisoare. La 31 mai 2006, Curtea Supremă, la apelul reclamantului, a susținut hotărârea instanței de primă instanță. La 10 ianuarie 2007, Senatul Curții Supreme a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept COMPLAINTĂ Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenția privind durata necorespunzătoare a procedurii penale împotriva acestuia. De asemenea, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenția privind un tratament medical inadecvat în închisoare. Reclamantul s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 5 § 3 din Convenție cu privire la durata deținerii preliminare. Prin scrisoarea din 29 septembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: Guvernul Republicii Letoniei reprezentat de agentul lor Inga Reine (denumit în continuare – Guvernul) recunoaște că durata totală a procedurilor penale inițiate împotriva Jurijs Apars (denumită în continuare – reclamantul) nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 6 alineatul (1) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare – Convenția). Având în vedere acest lucru, Guvernul se angajează să adopte toate măsurile necesare pentru a evita încălcări similare în viitor. Având în vedere faptul că părțile nu au reușit să ajungă la o soluționare prietenoasă în acest caz, Guvernul declară că acestea oferă reclamantului compensația în valoare de 900 de euro, această sumă fiind suma globală și acoperind orice prejudiciu material și moral, împreună cu orice cost și cheltuieli suportate, fără impozite care ar putea fi aplicabile, în vederea încheierii procedurilor pe care se așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare – Curtea) în cazul Apars v. Letonia (depunerea nr. 31629/07). Guvernul se angajează să plătească compensația de mai sus în termen de trei luni de la data notificării hotărârii/judecarea de către Curte în temeiul articolului 37 din Convenție. În cazul în care nu a fost plătită această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe sumă, astfel cum se stabilește în decizia (judecare) de către Curte. Suma de mai sus se transferă la contul bancar indicat de solicitant.” Într-o scrisoare primită la 1 decembrie 2009, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului era inacceptabil scăzută și a invitat Curtea să examineze cererea sa cu privire la fondul său. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat continuarea examinării cererii”. În anumite circumstanțe, Curtea poate încheia o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecție preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; Kapitonovs c. Letonia (striking out.), nr. 16999/02, 24 iunie 2008, Urtāns c. Letonia , nr. 25623/04 , 7 aprilie 2009. În ceea ce privește dacă ar fi oportun să se elimine prezenta cerere pe baza declarației unilaterale făcute de Guvern, Curtea subliniază că există o jurisprudență considerabilă în ceea ce privește Statul pârât în ceea ce privește domeniul de aplicare și natura obligațiilor care le decurg în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție în ceea ce privește garantarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil în cadrul procedurilor penale (a se vedea, în special, Lavents c. Letonia , nr. 58442/00 , §§ 85-87, 99-104, 28 noiembrie 2002; Freimanis și Līdums c. Letonia , nos. 73443/01, 74860/01, §§ 106-109, 123-126, 9 februarie 2006; Kornakovs c. Letonia , nr. 6105/00, §§ 113-116, 120-130, 15 iunie 2006; Moisejevs c. Letonia , nr. 64846/01, § 136-143, 15 iunie 2006; Estrikh c. Letonia , nr. 73819/01, §§ 136-143, 18 ianuarie 2007 și Čistikov c. Letonia , nr. 67275/01, §§ 74-91, 8 februarie 2007). Curtea a constatat în mod repetat o încălcare a acestei obligații și a acordat satisfacție echitabilă în conformitate cu cerințele de la art. 41 din Convenție. Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). Curtea constată, de asemenea, că această decizie constituie o rezoluție finală a acestei cereri numai în ceea ce privește procedurile dinaintea Curții, fără a aduce atingere utilizării de către reclamant a altor măsuri de remediere în fața instanțelor interne pentru a solicita o compensare suplimentară în ceea ce privește durata procedurii impugnate. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. B. Răspunsuri Reclamantul a sugerat, de asemenea, încălcarea articolului 3 și a articolului 5 § 3 din Convenție. Având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate au fost în competența sa, Curtea consideră că acest lucru o parte din cerere nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a articolelor de mai sus ale Convenției. Rezultă că aceste plângeri sunt inadmisibile în temeiul articolului § 3 ca fiind manifestament nefondate și trebuie respinse în temeiul articolului 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurii, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; restul cererii este inadmisibil. Stanley Naismith Josep Casadevall Președintele adjunct al grefierului
Application no. 31629/07
by Jurijs APARS
against Latvia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9
February 2010 as a Chamber composed of:
Josep Casadevall,
President,
Elisabet Fura,
Corneliu Bîrsan,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Ann Power,
judges,
and Stanley Naismith,
Deputy Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 4 June 2007,
Having regard to the unilateral declaration submitted by the respondent Government on 29 September 2009 with a view to terminating the proceedings and the applicant's reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Jurijs Apars, is a Latvian national who was born in 1970 and lives in Jēkabpils. The Latvian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs Inga Reine.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 14 March 2001 the applicant was arrested on suspicion of murder, committed as an organised crime.
On 31 March 2003 the Kurzemes Regional Court commenced the trial. The trial took place from 31 March to 14 April 2003 and continued from 1 March to 17 March 2004; on 11 and 15 October 2004; and from 4
November to 28 December 2004.
On 28 December 2004 the applicant was found guilty and sentenced to 11 years' imprisonment.
On 31 May 2006 the Supreme Court, upon the applicant's appeal, upheld the judgment of the first instance court.
On 10 January 2007 the Senate of the Supreme Court dismissed the applicant's appeal on points of law
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention of the unreasonable length of the criminal proceedings against him.
The applicant also complained under Article 3 of the Convention of inadequate medical treatment in prison.
The applicant further complained under Article 5 § 3 of the Convention about the length of pre-trial detention.
By a letter dated 29 September 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“
The Government of the Republic of Latvia represented by their Agent Inga Reine (hereinafter – the Government) admit that the total length of criminal proceedings initiated against Jurijs Apars (hereinafter – the applicant) did not meet the standards enshrined in Article 6 paragraph 1 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter – the Convention). Being aware of that, the Government undertake to adopt all necessary measures in order to avoid similar infringements in future.
Taking into account that the parties have failed to reach a friendly settlement in the present case, the Government declare that they offer to pay to the applicant the compensation in the amount of 900 euro, this amount being the global sum and covering any pecuniary and non-pecuniary damage together with any costs and expenses incurred, free of any taxes that may be applicable, with a view to terminating the proceedings pending before the European Court of Human Rights (hereinafter – the Court) in the case of Apars v. Latvia (application no.
31629/07).
The Government undertake to pay the above compensation within three months from the date of notification of the decision/judgment by the Court pursuant to Article 37 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on the amount, as established in the decision (judgment) by the Court. The above sum shall be transferred to the bank account indicated by the applicant.”
In a letter received on 1 December 2009 the applicant expressed the view that the sum mentioned in the Government's declaration was unacceptably low and invited the Court to examine his application on the merits.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
In certain circumstances, the Court may strike out an application under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law (see, in particular,
Tahsin Acar v.
Turkey
(preliminary objection) [GC], no.
Kapitonovs v. Latvia
(striking out.), no. 16999/02, 24 June 2008,
Urtāns v. Latvia
, no. 25623/04
, 7 April 2009.
As to whether it would be appropriate to strike out the present application on the basis of the unilateral declaration made by the Government, the Court points out that there is a considerable case-law with respect to the respondent State as concerns the scope and the nature of their obligations arising under Article 6 § 1 of the Convention as regards the guarantee of the right to a trial within a reasonable time in criminal proceedings (see, in particular,
Lavents v. Latvia
, no. 58442/00, §§ 85-87, 99-104, 28 November 2002;
Freimanis and Līdums v. Latvia
, nos. 73443/01, 74860/01, §§
106-109, 123-126, 9 February 2006;
Kornakovs v. Latvia
, no. 61005/00, §§ 113-116, 120-130, 15
June 2006;
Moisejevs v. Latvia
, no. 64846/01, §§ 136-143, 15 June 2006;
Estrikh v. Latvia
, no. 73819/01, §§ 136-143, 18 January 2007; and
Čistiakov v. Latvia
, no. 67275/01, §§ 74-91, 8 February 2007). The Court has repeatedly found a violation of this obligation and has awarded just satisfaction in accordance with the requirements of Article 41 of the Convention. Having regard to the nature of the admissions contained in the Government's declaration, as well as the amount of compensation proposed the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
The Court further notes that this decision constitutes a final resolution of this application only in so far as the proceedings before the Court are concerned. It is without prejudice to the use by the applicant of other remedies before the domestic courts to claim further compensation in respect of the length of the impugned proceedings.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Accordingly it should be struck out of the list.
B. Remaining complaints
The applicant also alleged violation of Article 3 and Article 5 § 3 of the Convention.
In the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of were within its competence, the Court considers that this
part of the application does not disclose any appearance of a violation of any of the above Articles of the Convention. It follows that these complaints are inadmissible under Article
35
3.as manifestly ill-founded and must be rejected pursuant to Article
35
§
4 of the Convention.
For these reasons the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government's declaration and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the complaint under Article 6 § 1 of the Convention concerning the length of proceedings, in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Stanley Naismith
Josep Casadevall
Deputy Registrar
President