R.Z. împotriva Franței

15 februarie 2010 CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA RĂSPUNSURI NR. 43341/09 și 43342/09 prezentate de J. și R. Împotriva Franței introduse la 12 august 2009 EXPOSAT DE FAPT, reclamanții sunt un tată și fiul său au sosit în Franța în 2008. Ei au depus o cerere de azil care a fost examinată în conformitate cu procedura prioritară pe motiv că erau resortisanți ai unei țări considerate a fi "în mod sigur" . Ca urmare a respingerii acestei cereri, au fost luate în considerare hotărâri prefectale de rejudecare la frontieră. GRIFS Invocând art. 3 din convenție, reclamanții susțin că o trimitere la țara lor de origine i-ar expune la tratament care contravine acestei dispoziții. Invocând art. 13 din Convenție coroborat cu art. 3, reclamanții consideră că nu dispun, în cadrul procedurii de azil prioritar, de o acțiune efectivă în fața CNDA.

În această privință, aceștia se plâng de lipsa unui efect suspensiv al acestei căi de atac, precum și de practica CNDA potrivit căreia nu este necesar să se pronunțe cu privire la căile de atac ale reclamanților de azil care au fost exmatriculați în timp ce procedura în fața acesteia era pendinte. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE 1 Există motive serioase de a crede în existența unui risc real de tratament contrar articolului 3 din Convenție în cazul în care reclamanții se întorc în țara lor de origine? Se poate considera că reclamanții au beneficiat de o cale de atac efectivă, în sensul articolului 13 din convenție, având în vedere că, în ceea ce privește o primă cerere de azil, singura examinare efectuată pe fondul intereselor lor a fost în conformitate cu procedura prioritară?

În special, lipsa unei acțiuni suspensive în fața CNDA este conformă cu cerințele art. 13 din Convenție? Cât de important ar trebui să fie faptul că CNDA nu va lua în considerare acțiunile instanțelor în cazul în care acestea sunt exmatriculate înainte ca aceasta să aibă loc?

15 février 2010

CINQUIÈME SECTION

Requêtes n os 43341/09 et 43342/09 présentées par J. Z. et R. Z. contre la France introduites le 12 août 2009

EXPOSÉ DES FAITS

EN FAIT Les requérants sont un père et son fils arrivés en France en 2008. Ils déposèrent une demande d’asile qui fut examinée selon la procédure prioritaire au motif qu’ils étaient ressortissants d’un pays considéré comme « sûr ». Suite au rejet de cette demande, des arrêtés préfectoraux de reconduite à la frontière furent pris à leur encontre. GRIEFS Invoquant l’article 3 de la Convention, les requérants allèguent qu’un renvoi vers leur pays d’origine les exposerait à être soumis à des traitements contraires à cette disposition. Invoquant l’article 13 de la Convention combiné avec l’article 3, les requérants estiment ne pas disposer, dans le cadre de la procédure d’asile prioritaire, d’un recours effectif devant la CNDA.

A cet égard, ils se plaignent de l’absence d’effet suspensif de ce recours ainsi que de la pratique de la CNDA selon laquelle il n’y a pas lieu de statuer sur les recours de demandeurs d’asile ayant été renvoyés alors que la procédure devant elle était pendante.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Existe-t-il des motifs sérieux de croire à l’existence d’un risque réel de traitements contraires à l’article 3 de la Convention en cas de renvoi des requérants vers leur pays d’origine ? 2. Peut-on considérer que les requérants ont bénéficié d’un recours effectif, au sens de l’article 13 de la Convention, compte tenu du fait que, s’agissant d’une première demande d’asile, le seul examen effectué sur le fond de leurs griefs l’a été selon la procédure prioritaire ? En particulier, l’absence de recours suspensif devant la CNDA est-elle conforme aux exigences de l’article 13 de la Convention ? Quelle importance faut-il accorder au fait que la CNDA n’examinera pas les recours des requérants s’ils sont renvoyés avant qu’elle n’ait statué ?