CtEDO 03.05.2011 AI

K.Y. c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
03.05.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
K.Y. c. FRANCE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

recurenței nr.

o

14875/09

înaintate de K.Y.

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), ședință la 3 mai 2011 într-o cameră compusă din

:

Dean Spielmann,

președinte,

Elisabet Fura,

Jean-Paul Costa,

Boštjan M. Zupančič,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Ann Power,

Ganna Yudkivska,

judecători,

și din Claudia Westerdiek,

grefierul secțiunii,

Având în vedere recurența amintită mai sus, înaintată la 18 martie 2009,

Având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în virtutea articolului

39 al regulamentului Curții,

Având în vedere decizia de a trata ca prioritar recurența în virtutea articolului 41 al regulamentului Curții,

Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și răspunsurile prezentate de reclamant,

După deliberare, pronunță următoarea decizie

:

Reclamantul, K.Y., este cetățean rus, născut în 1972 și rezidând la Dijon. Este reprezentat în fața Curții de d-l D. Clemang, avocat în Dijon. Guvernul francez («

Guvernul

») este reprezentat de agentul lui, Dna E. Belliard, director al afacerilor juridice la ministerul Afacerilor Externe.

A.

Împrejurările cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează.

Reclamantul este originar din regiunea Atchkhoy-Martanovski

în Cehenia.

În timpul al doilea război din Cehenia, combatanții ceceni care fugeau Grozny trecuseră prin satul reclamantului. Acesta din urmă le oferă ajutorul oferind îmbrăcăminte, medicamente și mâncare. În această perioadă, deveni foarte apropiat de un combatant numit R.

Reclamantul indică că din cauza legăturilor sale cu R., a fost obiectul, între

2001 și 2006, de mai multe arestări urmată de plasmarea în detenție și tratamente abuzive.

Expune că inițial a fost arestat cu fratele pentru «

colaborare cu inamicul

» de soldați ruși care irupsesera la domiciliul familial. Fratele și el fuseră duși în detenție unde fuseră interogați cu privire la identitatea combatanților pe care îi ajutaseră și supuși la tratamente abuzive, în special prin deșcărcări electrice.

Fuseseră eliberați câteva luni mai târziu, contra plății unei sume mari de bani, și fuseseră spitalizați timp de mai mult de o lună din cauza tratamentelor primite.

Reclamantul a revăzut pe R. pe care l-a găzduit de mai multe ori, acesta trăind în continuă ascundere.

Puțin după, oameni care se prezentau ca colaboratori ai FSB, serviciile de informații ruse, irupsesera la reclamant și l-au dus din nou în detenție. L-au ținut timp de mai multe săptămâni în cursul cărora l-au torturat pentru obține informații despre R. La această ocazie reclamantul învață că acesta din urmă exercita importante funcții militare în cadrul mișcării separatiste cecene. Reclamantul fusese apoi eliberat și amenințat cu moartea dacă depunea plângere sau dacă povestea ceea ce se întâmplase.

După aceea, reclamantul fusese din nou arestat la un control de identitate. Fusese lovit de mai multe ori și eliberat o oră și jumătate mai târziu datorită intervenției unui prieten influent. Acest prieten informase de altfel reclamantul că numele sa figurează pe o listă a FSB și îl invitase să plece din regiune fără întârziere. Seara aceea, reclamantul plecase pentru Ingușetia unde séjoură în ascundere.

Reclamantul precizează că, puțin după plecarea pentru Ingușetia, membri ai FSB veniseră de mai multe ori pentru a-i interoga pe părinți cu privire la locul unde se afla.

După câteva luni, reclamantul consideră că nu mai era în siguranță în Ingușetia și întreprinde plecarea din Federația Rusă cu fratele. La același moment, se observă că primește un paszport rus internațional în circumstanțe pe care nu le precizează.

Finele anului 2006, reclamantul sosi în Polonia cu fratele. Primiseră un titlu de ședere cu mențiunea «

ședere tolerată

» dar nu fuseseră în măsură să depună cerere de azil. Reclamantul explică că prezența lor în Polonia fiind semnalată FSB care-i căuta, plecaseră pentru Franța.

În martie 2007, fuseseră supuși, în aplicarea regulamentului european nr.

o

343/2003 numit «

Dublin II

», măsurii de readmisiune din Franța în Polonia. Reclamantul fusese atunci separat de fratele din care indica nu mai avea vești de atunci.

Sentindu-se amenințat în Polonia din cauza «

incursiunii

» autorităților cecene care ar căuta opozanții și temând face obiectul măsurii de refuz, reclamantul repleca, câteva luni mai târziu, pentru Franța.

Puțin după sosire pe teritoriul francez, la 15 decembrie 2007

,

reclamantul a început demersurile pentru depune cerere de azil.

La 1

aprilie 2008, o convocație fusese emisă la atenția sa, solicitând să se prezinte la postul de poliție, la 14 aprilie 2008, în scopul primire notificare a unei proceduri de readmisiune.

Reclamantul solicitase atunci de la judecătorul dosarelor urgente al tribunalului administrativ de Dijon să suspende procedura readmisiune și să ordone prefectului Côte-d'Or să-i autorizeze depunerea cerere de azil în Franța. Printr-o ordonnance din 4 aprilie 2008, judecătorul dosarelor urgente respinge cererile reclamantului pe motiv că fuseseră premature.

Printr-un arêté din 8 aprilie 2008, prefectul Côte-d'Or refuză admisiune reclamantului pe teritoriu la titlu asil și hotărî readmisiune la autoritățile poloneze în virtutea regulamentului Dublin II.

Reclamantul solicitase suspendarea arêté devant judecătorul dosarelor urgente al tribunalului administrativ de Dijon care respinge cererea la 14

aprilie 2008. Reclamantul introduse atunci un recurs pentru exces putere împotriva arêté prefectoral. Acest recurs era în curs dar non-suspensiv.

Nu s-au adus alte precizări privind implementare procedurii readmisiune.

Reclamantul după ce fusese oprit la 4 martie 2009 în timp ce era lipsit de titlu ședere, prefectul Côte-d'Or îi notificase, la 5 martie 2009, arêté prefectoral reconduc la frontieră fixând Federația Rusă sau «

orice alt stat în care ar fi [i] legal admisibil

» ca țară renvoi. În aceeași zi, prefectul Côte-d'Or ordona de asemenea plasare în ținere preventivă. Acestea arêté prefectorale fuseseră confirmate de judecată tribunalului administrativ de Lyon din 9

martie 2009. Reclamantul apelase hotărâre, apel era în curs.

În intervalul, la 7 martie 2009, judecătorul libertăților și detenției ordona prelungire ținere preventivă timp de cincisprezece

zile.

La 12 martie 2009, în timp ce era în ținere preventivă, reclamantul depune cerere azil care fusese examinată după modul prioritar. Fusese ascultat de Biroul francez de protecție refugiaților și apatrizi (OFPRA), la 16

martie 2009, prin intermediul teleconferinței. În aceeași zi, OFPRA respinse cerere azil reclamantului.

Reclamantul contestase decizie în fața Curții naționale a dreptului azilului (CNDA) unde recurs era în curs dar non-suspensiv. În sprijin cerere, reclamantul invocă că primisese, în iunie 2008, corespondență de la apropiați indicând amenințări nu încetasera. Subliniase de altfel că două verișoare fuseseră obținut statut refugiat Franța și produse în acest sens copie titlu ședere și certificat naștere ressortisantă rusă origine cecenă numit R.A. și al cărui nume familie mamei corespunde reclamantului. Anexa de asemenea copie decizie CNDA 2008 privind ressortisantă rusă origine cecenă numit S.A. și în care se note că «

aparține unei familii acquis soutien cauze cecene

».

La 18 martie 2009, reclamantul sesizează Curtea, pe baza articolului

39 al regulamentului, cu scopul suspendare măsură renvoi la adresa. În aceeași zi, președintele camerei căreia cauza fusese atribuită hotărî dă drepturi cerere reclamantului a nu-și executa cale spre Federația Rusă pe durata procedurii Curții.

La dată nespecificată, reclamantul fusese eliberat din ținere preventivă. Sesizează judecătorul dosarelor urgente tribunalului administrativ Dijon în scopuri primești récépissé cerere azil valând autorizare ședere provizorie timp examinare recurs CNDA. Printr-o ordonnance din 27 mai 2009, judecătorul dosarelor urgente ordona prefectul Côte-d'Or a se pronunța într-termen șaizeci-trei de ore asupra admisiune ședere provizorie solicitată reclamantul. La 29

mai 2009, récépissé cerere azil valând autorizare ședere provizorie fusese emis reclamantul, cu valabilitate până la 28 august 2009.

B.

Texte și documente internaționale

În

Operational Guidance Note: Russian Federation

publicată la 17

noiembrie 2008, ministerul Afacerilor Interne Regatului Unit procedează apreciere profiluri risc Federația Rusă și estimează în special

:

«

Cehenia

3.6.1

Majoritatea cereri solicitau azil prezentau cerere bazată pe drepturi om plângând de tratamente abuzive analizând persecuții din autorități ruse și aceasta, din cauza origine cecenă și/sau soutien mișcare separatistă cecenă (...).

3.6.6

Au fost toate versiunile acuzații generalizate și credibile de execuții extraudiciale, dispariții forțate, torturi, violi și detenții arbitrare. Forțele federale, a căror plăci au topit, jucând rol mult mai puțin important, majoritate operații securitate sunt acum realizate de forțele locale.

Forțele securitate locale și federale feceau uzul excesiv forță pentru reprima răsculări și luat parte la încălcări drepturi om

: tortură, execuții sumare, dispariții și detenții arbitrare. (...) în pofida anumit declin număr dispariții și crime, bilanț domeniu drepturi om rămân în general prost (...).

3.6.15

Concluzie. Autoritățile ruse au comis grave încălcări drepturi om în Cehenia, printre care tortură, violi, răpiri și execuții extraudiciale (...). Persoane având legăturilor susspecte având legăturile cu rebeli ceceni curg mare risc fi persecuți autorități federale. Atunci un individ este în măsură demonstra curs risc seriu suportă persecuții din cauza activităților sale, trebuie acordat azil.

»

În Rezoluție 1738 (2010) titlată

Recourse juridice caz încălcări drepturi om în regiunea Caucazului Nord

, Adunarea Parlamentară Consilul Europei preocupă situație următoare

:

«

4.

Adunarea constată situație regiunea Caucazului Nord, în special Republica cecenă, Ingușetia și Daghestan, constituie la prezent situație mai serioas mai delicată din punct vedere protecție drepturi om și afirmație Statul drept întregă zona geografică acoperit Consilul Europei

:

4.1.

În Republica cecenă, autoritățile poziție continuu întreținea climat frică generalizată, în ciuda succese indubitabile domeniu reconstrucție și îmbunătățire sensibilă infrastructuri această regiune devastat două războaie cruele devastatoare. Situație drepturi om, funcționare justiție și instituții democratice continuu a provoca mai vie preocupări

: dispariții opozanți guvern și apărători drepturi om rămân în larg impune și nu sunt elucidate cu diligență cerută, represalii sunt comise împotriva familii persoane suspectate aparținând formațiuni armate ilegale (pune foc locuință, apropiații suspect sunt victime răpiri sau fac obiectul grave amenințări), se regn climat intimidare permanentă media și societate civilă, și organe judiciare fac dovadă inerție manifest față exacții comise forțe securitate (...).

6.

Adunarea ia acte din foarte numeroși ordine Curt Europeană drepturi om («

Curt

») – la astă prezent mai mult 150 – stabilind constatări grave și repetate încălcări drepturi fundamentale regiunea, în special Republica cecenă. Curt fost deci constrânse a asuma rol protecție ultim resort pentru foarte mare număr victime

: (...)

9.1.

în orice Stat drept, și cu atât mai mult în orice Stat membru Consilul Europei, dispariții forțate, tortură, execuții extraudiciale și detenții secrete comise reprezentanți autorități statului, tolerate sau nu prevenite, nici chiar combătute acestea, constituie acte inacceptabile trebuie condamnat fără rezervă

; (...)

13.

Adunarea apelează prin urmare

:

13.1.

autoritățile executive și judiciare ruse, centrale și regionale

: (...)

13.1.2.

a urmări și judeca în conformitate cu lege toți autorii încălcări drepturi om, inclusiv membri forțelor securitate, și elucida numeroși crime rămași impune

;

13.1.3.

a pune în aplicare toate condițiile necesare victime încălcări drepturi om să aibă acces justiție și exercite liber dreptul recurs efectiv înaintea autorităților judiciare, și beneficieze protecție adecvată

; (...)

13.3.

toți ceilalți țări membri Consilul Europei

:

13.3.2.

a asigura protecție adecvată refugiaților Caucazului Nord care fuseseră primiți pe teritoriu, și examinare cu cel mai mare grijă și prudență cererile extradare lor, în conformitate cu Convenția Europeană drepturi om (...)

»

Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul susține că renvoi spre Federația Rusă l-ar expune fi supus la tratamente contrare dispoziție.

Invocând art. 13 în combinație cu art. 3 din Convenție, reclamantul susține a nu dispune, în Franța, recurs efectiv din cauza examinare cerere azil conform procedurii prioritare. La această privință, se plânge lipsă recurs suspensiv înaintea CNDA.

De altfel, cazul cazul readmisiune spre Polonia ar fi envisajată, reclamantul estimează ținere pe loc îl expuneă fi supus la tratamente contrare art. 3 din Convenție. Se plânge de asemenea, sub unghiul art. 13 în combinație art. 3 din Convenție, a nu ar avea acces procedura azilului și care din fapt ar fi expus refuz spre Federația Rusă.

1.

Reclamantul consideră că executarea renvoi spre Federația Rusă l-ar expune a risc tratamente contrare articolul

3 din Convenție, redactat după cum urmează

:

«

Nimeni nu poate fi supus la tortură nici la pedeapseți sau tratamente inumane sau degradante.

»

a)

Tezele părților

Guvernul expune că, conform jurisprudenței Curții, răspundere Stat pârât nu poate fi angajat pe baza articolul

3 din Convenție decât dacă exist motivi serioși crede că reclamantul ar fi expus a risc reali și individual tratamente abuzive.

Guvernul indică că existența unui asemenea risc fusese examinat atât de autoritățile prefectorale cât și de jurisdicții administrative și instanțelor competente în materie azil. Aceste examene succesive se-au acordat concluziona la absență element serios sau convingător permitând stabilire realitate alegații reclamantului.

Guvernul emite de altfel serioase îndoieli privind credibilitate și coerență narație reclamantului. În particular, Guvernul estimează puțin probabil că reclamantul ar fi putut ignora responsabilități exercitate de R. chiar dacă acesta era un «

șef emblematic

» mișcare separatistă cecenă și concluzionează la caracter foarte ipotetic întâlnire între reclamantul și R. Guvernul consideră altfel puțin credibil că reclamantul ar fi putut obține paszport internațional chiar dacă declară fi căutat de autoritățile ruse la același moment.

Reclamantul contestă afirmație Guvernului conform căreia riscul tratamente abuzive caz renvoi spre Federația Rusă ar fi fost behaga examinat de autoritățile interne, judiciare și administrative. La această privință, el subliniază că renvoi având fost inițial prevăzut spre Polonia, riscul examinat de două ori de tribunal administrativ privea unic cel încurajuți în Stat și nu cel încurajuți în țara origine.

Reclamantul subliniază apoi că saisine Curții a fost efectuată în ținere preventivă și în condiții extrem urgență. A deci fost confruntat, la această etapă, dificultăți interpretare pentru redactare narație. Subliniază totuși fapt că narație produs Curții este detaliat și perfect credibil. El concluzionează existență a risc tratamente abuzive caz renvoi spre Federația Rusă este stabilită.

b)

Aprecierea Curții

Curt remite la principii fundamentale care se degajă din jurisprudența sa în materie (a se vedea, printre mulți alții,

M.S.S. c.

Belgia și Grecia

[GC], nr.

o

30696/09, § 365, 21 ianuarie 2011, și

Saadi c.

Italia

[GC], nr.

o

În particular, Curt consideră că aparține în principiu reclamantului a produce elemente susceptibile demonstra că ar fi expus a risc tratamente contrare art. 3, cu sarcină apoi pentru Guvern a disipa îndoielile eventuale privind aceste elemente (

Saadi

,

citat, § 129).

De altfel, existență a risc tratamente abuzive trebuie examinat la lumina situație generală țara renvoi și circumstanțe proprii cazul celui interesat. Atunci sursele care Curt dispune descriu a situație generală, alegații specifice reclamantului trebuie corroborate de alte elemente probă (

Saadi

,

citat, §§ 130-131).

Privind situație generală Federația Rusă, Curt ia note din concluziile rapoarte emanând surse internaționale fiabile (a se vedea parte «

Texte și documente internaționale

» mai sus) și fecând dovadă atingeri grave și persistente drepturi om, în special pentru persoane legate combatanți ceceni. Se pune totuși chestiune dacă situație personală reclamantul este susceptibilă, caz renvoi, a-l expune a risc reali suportă tratamente inumane sau degradante.

În cauza prezentă, Curt nu este convinsă de argument Guvernului conform căruia ar fi puțin credibil că reclamantul ar fi oferit ajutorul R. fără cunoaște nivel responsabilități mișcare separatistă cecenă. Curt observă că niciun element dosar permite susțin că la momentul faptelor, renumele

Aceasta fiind, Curt estimează că credibilitate narație reclamantul este tare subiectat cautionare pe un punct esențial faptele cauzei. Ea constată într-adevăr că reclamantul este dotat de paszport internațional rus a cărui autenticitate nu este contestată. Aceasta paszport îi fusese emis după că, conform cuvintele, nume fusese înscris pe o listă FSB și în timp ce trăia în ascundere Ingușetia. Conform Curții, emisia unui titlu călătorie internațional la o persoană căutat pare extrem improbabil. Curt este deci opinie că exist o incoerență majoră în narație reclamantul, a cărui incoerență nu putea fi clarificată de reclamantul, acesta din urmă neavând furnizat niciun precizare privind circumstanțe obținere paszportul și neavând de altfel răspuns la întrebări Guvernului privind această subiect.

Curt observă apoi că un anumit timp s-a scurs de la evenimente originea plecare reclamantul Federația Rusă. Or reclamantul nu face nicicând dovadă, de la corespondența trimisă de apropiați iunie 2008, din elemente natură demonstra că ar fi continuat suscita atenție negativă autorități ruse. În particular, niciun element dosar lasă presupune că autoritățile ar fi putut emite o opinie căutare sau o mândă arest la adresa sau chiar că ar fi continuat amenința apropiați.

În fine, Curt note că reclamantul a dovedit a produce elemente probă natură corobora alegații. Astfel, Curt observă că reclamantul, deși indicând a fost supus de mai multe ori la tratamente abuzive și dovedit, pentru aceste motive, fi spitalizat, nu produce niciun document caracter medical natură stabili existență unor asemenea tratamente. Unicele elemente probă versate dosar de reclamantul privesc situație a două persoane obținut statut refugiat Franța și prezentate ca fi verișoarele. Or, dacă autenticitate documenter produse și calitate refugiat acestea două persoane nu pare contestabilă, legătura existând între reclamantul și acestea nu este în schimb demonstrat. Într-adevăr, producție a unui certificat naștere pentru prima dintre ele unic este clar insuficiență stabili existență a unui link parentel între ele două și reclamantul de atunci cât nu este însoțit de informații relative la stare civilă reclamantul, a doua dintre ele și părinți respectivi.

Aceste considerații aducă Curt a concluziona la absență a motivi serioși și avveriți crede că reclamantul ar fi expus a risc reali tratamente abuzive caz renvoi spre Federația Rusă.

La lumina ceea ce mai sus, grief trebuie respins ca fiind evident nefondat, în aplicarea articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.

2.

Reclamantul estimează că examinare cerere azil conform procedura prioritare l-a privat dreptul a recurs efectiv. Invocă articolul

3 citat mai sus, în combinație cu art. 13 din Convenție, care este redactat după cum urmează

:

«

Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) Convenție au fost încălcate, are dreptul la acordarea unui recurs efectiv înaintea unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost comisă de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale.

»

Guvernul afirmă că procedura azilului prioritar cum este aplicată la persoane în ținere preventivă oferă toate garanții cerute de art. 13 din Convenție, care garanții au fost efectiv puse în aplicare la beneficiul reclamantul în faptele cauzei prezente.

Reclamantul contestă existență, în practică, garanții suficiente atașate procedura azilului prioritar. Subliniază în particular că examinare plângerile sale de CNDA nu fusese posibilă decât din cauza aplicare de către Curt a articolului 39 al regulamentul.

Curt reamintește că art. 13 din Convenție se aplică unic în prezență alegații încălcări Convenție constituind temei apărabil sens jurisprudența sa (a se vedea în special

Rotaru c.

România

[GC], nr.

o

28341/95, § 67, CEDH 2000-V). Aceasta nu este cazul al grief tras din art. 3 din Convenție, elemente figurând dosar nu permițând considera că reclamantul ar fi încurajuți, caz renvoi spre Federația Rusă, a risc tratamente inumane sau degradante.

Rezultă că această parte din recurență trebuie de asemenea respinsă ca evident nefondat, în aplicarea articolului 35 §§ 3 a) și

4 din Convenție.

3.

Reclamantul estimează, cazul cazul readmisiune spre Polonia ar fi envisajată, că o asemenea măsură l-ar expune pe loc la ambii plasare în ținere preventivă însoțit de tratamente abuzive și a lipsă acces procedura azilului. Invocă art. 3 din Convenție, precum și art. 13 din Convenție în combinație cu art. 3, ambii citat mai sus.

Guvernul admite solicitat readmisiune reclamantul pe lângă autoritățile poloneze. Din urmare totuși refuzul această cerere de acestea, Guvernul a luat decizie a renvoi reclamantul spre țara origine, în specie Federația Rusă.

Reclamantul ia act din clarificare oferit de Guvern privind decizie refuz autoritățile poloneze. Atrage totuși atenție Curții asupra faptului că această informație fusese ascunsă în procedura interna, în particular înaintea jurisdicții administrative.

Curt constată că chestiune determinare țara renvoi care se punea la introducere recurență este acum rezolvat. Părți se acordă într-adevăr a considera că refuz autoritățile poloneze readmite reclamantul pe teritoriu face acum obstacol unui asemenea renvoi. De altfel, Curt note că admisiune ședere reclamantul duce acceptare de autorități franceze a responsabilitate examinare cerere azil. Polonia neavând prin urmare mai competnță la acest titlu, ea nu constituie mai un Stat în care reclamantul ar fi legal admisibil. Caz a executării a măsură renvoi la adresa reclamantul, aceasta se efectua deci la destinație Federația Rusă, țara origine.

Rezultă că reclamantul nu ar putea fi considerat ca «

victimă

» sens art. 34 din Convenție și că aceste temei trebuie

declarați inadmisibili pentru aceasta motiv.

Din aceste motive, Curt, cu unanimitate,

Declară

recurența inadmisibilă.

Claudia Westerdiek

Dean Spielmann

Grefierul

Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă