AFFAIRE MALANCHUK ET VAVRENYUK c. UKRAINE

RESPONDENT

UKR

HOTĂRÂRE

18.02.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MALANCHUK ET VAVRENYUK c. UKRAINE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

CINCEA SECȚIUNEA A CINCEA DIN PARTEA MALANCHUK ȘI VAVERNYUK c. UKRAINE (solicitarea nr. 5111/05) HOTĂRÂREA Această versiune a fost rectificată în conformitate cu art. 81 din Regulamentul Curții la 19 aprilie 2010 STRASBURG 18 februarie 2010 DEFINIF 18/05/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Malanchuk și Vavrenyuk c. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, judecători, Mykhaylo Buromenskiy, judecător ad hoc, și Claudia Westerdiek, graffière de secțiune, după ce a deliberat în camera consiliului la 26 ianuarie 2010, Renunță la hotărârea pronunțată aici, adoptată la această ultimă dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 5111/05) îndreptată împotriva mai multor resortisanți ai Ucrainei, dintre care doi sunt domnii Grygory Ivanovy Malanchuk și Andriy Makarovich Vavrenyuk ( La data de 31 ianuarie 2005, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind protecția drepturilor omului). Guvernul ucrainean a fost reprezentat de agentul său, Zaytsev, de la Ministerul Justiției. La 12 septembrie 2006, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu dispozițiile articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. La 26 martie 1998, reclamanții au atribuit fostul lor angajator, mina nr. 5 Velykomostivska, o cerere de reajustare a indemnizațiilor pentru boli profesionale. La 29 noiembrie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din Chervonograd (denumit în continuare Tribunalul de Primă Instanță) În urma unei cereri din partea primului reclamant din 25 noiembrie 1999 de a stabili data la care a avut loc încuviințarea, la mai multe informaii, aceasta va fi stabilită după ce Curtea Supremă a examinat problema la 8 decembrie 1999, tribunalul, în urma cererii celui de-al doilea reclamant de a stabili încuviințarea, la examinarea problemei privind aplicarea coeficientului 2,38 în reajustările efectuate de guvern între 17 noiembrie 2000 și 17 octombrie 2003, instanța a stabilit 13 audieri în cauzele reclamanților, însă toate acestea au fost amânate din diferite motive. În special, două ședințe prevăzute pentru 17 noiembrie și 30 august 2001 au fost amânate ca urmare a cererii reprezentantului pârâtului, iar audierile stabilite la 5 și 29 decembrie 2000, 9 aprilie și 16 mai 2001 și 23 octombrie 2002, au fost amânate din cauza necomparării acestuia din urmă. În iunie, 29 iulie, 19 septembrie și 9 octombrie 2003 au avut loc, dar anchetarea cauzelor a fost de fiecare dată amânată la o dată ulterioară. L La rândul său, cel de-al doilea reclamant susține că a obținut între 6 iulie 1999 și 17 octombrie 2003, 59 de convocări. 10. La 26 septembrie 2001 și 27 iunie 2003, reclamanții și-au modificat cererile de sume solicitate care, în opinia lor, s-au înmulțit cu timpul. 11. Prin două hotărâri din 17 octombrie 2003, tribunalul a acceptat parțial cererile reclamanților. El a numit întreprinderea de thé Zahidno-Ukrayinska Direktsiya po Likvidatsiyi Shaht În ceea ce privește plățile restante ale indemnizațiilor, precum și sumele de 178,90 UAH [3] și respectiv 291,43 UAH [4] pentru plăți lunare începând cu 1 aprilie 2001. 12. La 17 noiembrie 2003, reclamanții au răspuns la apelurile acestor hotărâri, considerând că sumele acordate nu erau suficiente. 13. L Prin două hotărâri din 14 iunie 2004, instanța de apel din regiunea Lviv (inclusiv instanța de apel din 17 octombrie 2003) a închis hotărârile din 17 octombrie 2003 și a trimis cauzele pentru o nouă examinare în fața instanței de primă instanță. În special, aceasta a menționat că întreprinderea care nu avea personalitate juridică distinctă a fost necesară pentru a-i atrage în fața instanței o nouă examinare în fața instanței de primă instanță. Ukrvuglerestrukturyzatsiya mai mult decât orice alt tribunal de primă instanță care nu a reușit să identifice cazurile în care trebuia să aibă loc o reajustare a despăgubirilor. 15. La data de 1 noiembrie 2006, Curtea Supremă a respins recursurile în casarea reclamanților, introduse la 9 februarie 2005. ÎN DREPTUL LA DURA PROCEDUREI 17. Reclamanții susțin că durata procedurilor a încălcat principiul termenului rezonabil. 6 alin. (1) din Convenție, astfel cum este prevăzut în art. 6 alin. (1) Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 18. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea ia notă de faptul că procedurile au început în martie 1998 și s-au încheiat în noiembrie 2006. Prin urmare, acestea au durat aproximativ opt ani și șapte luni, pentru trei grade de jurisdicție cu trimitere. Cu privire la admisibilitate 20. Curtea constată că aceste obiecțiuni nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, acestea trebuie declarate admisibile. Guvernul subliniază complexitatea cauzelor din cauza nevoii de înlocuire a pârâtului inițial cu succesorul său și a calculelor financiare dificile și observă, de asemenea, că reclamanții și-au modificat de câteva ori cererile, în special la 26 septembrie 2001 și 27 iunie 2003, ceea ce a întârziat examinarea cauzelor lor. Pe de altă parte, comportamentul părților a contribuit la continuarea procedurii, în special faptul că acestea nu se înfățișează în fața Tribunalului de Primă Instanță de mai multe ori. În cele din urmă, faptul că reclamanții au contestat deciziile în fața instanțelor superioare a prelungit, de asemenea, procedura. 22. Reclamanții contestă tezele guvernului care susțin, printre altele, că numărul de amânări ale audierilor a fost mai mare decât cel afirmat de guvern 23. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII). 24. Curtea constată că, în cursul primului ciclu de examinare a cauzelor, o perioadă de aproximativ patru ani și zece luni s-a încheiat între sesizarea Tribunalului de Primă Instanță și desfășurarea primei ședințe. Din dosar reiese că această întârziere a fost cauzată de suspendarea examinării cauzelor în timpul adoptării unei poziții a instanței cu privire la chestiuni specifice care au o importanță deosebită pentru cauzele reclamanților (a se vedea punctele 6 și 7 de mai sus 25). Curtea constată că reclamanții s-au prezentat întotdeauna la ședințe, cu o excepție, spre deosebire de pârâti - două întreprinderi de t e n t e r e n t e r e n t e r e de mai multe ori (a se vedea mutatis mutandis Sersyuk c. Ucraina, n 15002/02, § 33, 20 septembrie 2007). Comisia observă, de asemenea, că hotărârile de primă instanță au fost infirmate o dată de către instana superioară, iar cauzele au fost retrimise în vederea unei noi examinări pe fond (a se vedea punctele 14 de mai sus). Cu toate acestea, în urma acestei trimiteri, procedurile au continuat într-un ritm susținut, Curtea nu poate neglija durata examinării recursurilor în casarea reclamanților de către Curtea Supremă, care s-a prelungit între 9 februarie 2005 și 1 noiembrie 2006 (a se vedea punctul 16 de mai sus). 26. Curtea nu este convinsă de teza guvernului potrivit căreia termenul pentru examinarea cauzelor a fost întârziat din cauza necesității înlocuirii pârâtului inițial cu succesorul său, în măsura în care o astfel de înlocuire nu pare să prezinte dificultăți speciale, acesta din urmă fiind, de asemenea, societatea da . 27. Având în vedere cele de mai sus și ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu a fost excesivă și nu răspundea la cerința termenului rezonabil 28. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND ALTE VIOLAȚII ALEGATE 29. În cele din urmă, reclamanții se plâng de procedurile în cauză, invocând în acest sens art. 6 alineatul (1) din convenție. 30. Curtea, după examinarea tuturor elementelor aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmații formulate, nu a identificat nici un indice de d oi în procedură. În consecință, această parte a cererii este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § 3 și 4 din Convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamanții declară o sumă de 35 000 UAH [5] fiecare pentru prejudicii morale. 33. Guvernul contestă această cerere. 34. Curtea consideră că reclamanții au suferit un prejudiciu moral cert. Statuând în echitate, ea le acordă 1 600 EUR pentru prejudicii morale pentru fiecare. Reclamanții nu formulează nicio cerere în acest sens. Prin urmare, Curtea consideră că nu este necesar să-i acorde o sumă în acest sens. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este adecvat să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii pe rata dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește durata procedurilor și inadmisibilă pentru surplus A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească fiecărui reclamant în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1 600 EUR (mii de șase sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru a fi convertită în moneda de la Õ stat pârât la rata aplicabilă la data regulamentului [6] de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Grefier Președinte 346.28 EUR (EUR) 466.27 EUR 28.89 EUR 447.06 EUR 5 363,48 EUR Rectificat la 19 aprilie 2010: