CtEDO 25.02.2010 Auto

CHARALAMBIDES v. CYPRUS

RESPONDENT
CYP
HOTĂRÂRE
25.02.2010
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CHARALAMBIDES v. CYPRUS (CtEDO, 2010)
HUDOC · oficial

Prima secțiune decizia nr. 43249/08, de către Athinoulla CARALAMBIDE împotriva Ciprului Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 25 februarie 2010 în calitate de Cameră compusă de: Christos Rozakis, Președintele, Nina Vajić, Anatoly Kovler, Elisabeth Steiner, Khanlar Hajiyev, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și André Wampach, secțiune adjunctă Regitrar având în vedere cererea depusă la 26 august 2008, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 19 noiembrie 2009 cere Curții să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Athinoulla Charalambides, este un cetățean cipriot născut în 1958 și locuiește în Nicosia. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl A.C. Eftychiou, un avocat practicant în Nicosia. Guvernul cipriot („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Clerides, procuror general al Republicii Cipru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Într-o dată neespecificată în 1994 a fost introdusă o acțiune civilă în fața Curții de District din Nicosia împotriva reclamantului (acțiune nr. 2730/1994). Societatea reclamantului a solicitat executarea specifică a două contracte de vânzare pe care le-a încheiat cu reclamantul în 1993 în ceea ce privește proprietatea reclamantului. La 8 septembrie 2005, Curtea de district Nicosia a constatat în favoarea societății reclamante și a susținut că, în circumstanțe, o ordonanță de performanță specifică a fost justificată. Reclamantul a apelat la Curtea Supremă (apel nr. 308/2005), dar apelul a fost respins la 29 februarie 2008. Curtea Supremă a susținut concluziile instanței de primă instanță. De asemenea, a respins argumentele reclamantei cu privire la ordinul de performanță specifică, menționând că instanța de primă instanță a stabilit în detaliu motivele pentru care, din cauza cazului, a fost împiedicată să își exercite competența discrețională în favoarea reclamantului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la lungimea procedurii în fața Curții de District din Nicosia. În plus, reclamantul s-a plâns în conformitate cu aceeași dispoziție cu privire la echitatea procedurii în fața instanțelor naționale. În special, reclamantul s-a plâns în legătură cu concluziile instanțelor privind contractele de vânzare și cu faptul că hotărârile instanțelor interne nu au fost suficient de motivate. 1 că Curtea de District, în ceea ce privește executarea specifică a contractelor în loc de a acorda daune, nu a constatat un echilibru echitabil între interesele societății reclamante și reclamantei. Având în vedere durata procedurii și creșterea prețurilor proprietăților, o astfel de comandă a beneficiat nejustificat reclamantul în detrimentul reclamantului. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenție. Lungimea procedurii Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. Ea s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." Prin scrisoarea din 19 noiembrie 2009, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevede următoarele: „1. Guvernul constată că eforturile în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului nu au avut succes. 2. În această situație, Guvernul dorește să exprese - prin intermediul unei declarații unilaterale - recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii (prima instanță și apelul) nu a îndeplinit cerința de „rațional” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție. 3. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului o sumă globală de 14 000 EUR (cu acoperirea prejudiciilor materiale și morale și a costurilor și cheltuielilor). 4. Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul art. 1 (c) din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului. 5. Guvernul menționează, de asemenea, că a introdus în legislatură (Camera Reprezentanților) la 14.7.09, legislație specifică pentru crearea de remedii naționale pentru plângeri de încălcare a cerințelor de timp rezonabil prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție în determinarea drepturilor și obligațiilor civile. O lege care prevede remedii eficiente pentru violarea dreptului de a avea drepturi și obligații civile determinate într-un timp rezonabil”) este examinată în prezent de legislatură; se așteaptă ca aceasta să fie aprobată de legislatură și să intre în vigoare la sfârșitul lunii următoare sau la începutul lunii ianuarie. 6. Proiectul de lege se aplică plângerii privind durata procedurii judiciare în toate cazurile civile și administrative (în toate nivelurile de jurisdicție); reclamanții pot institui proceduri civile în instanțele de district pentru încălcarea dreptului și plata compensației și pot face acest lucru, de asemenea, atunci când plângerea este cu privire la procedurile judiciare încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se pot face plângeri în ceea ce privește durata procedurii; o parte poate face o cerere la o altă instanță în orice etapă a procedurii în curs, se plânge de lungimea lor și se cere compensare; reclamantul are dreptul de a examina și de a hotărâ asupra plângerii sale și de a compensa încălcarea încălcării; o astfel de cerere poate fi, de asemenea, în ceea ce privește plângerile privind durata procedurii care sunt în curs de intrare în vigoare a legii; în plus față de compensarea, trebuie să se acorde de Curtea Supremă instrucțiuni pentru accelerarea procedurii în curs; în acest scop, instanța de judecată trebuie să își transmită hotărârea Curții Supreme. 8. Proiectul de lege prevede că, în determinarea problemelor de încălcare și evaluare a compensației în procedurile interne de mai sus, instanța trebuie să ia în considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului Având în vedere cele de mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentului caz permit Curții dumneavoastră să ajungă la concluzia că există „un alt motiv”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. În consecință, Guvernul invită Curții dumneavoastră să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Într-o scrisoare din 14 ianuarie 2010, reclamantul solicită Curtea să examineze cererea. , că nu a fost posibil ca ea să caute recurs în Cipru, deoarece legea propusă de Guvern nu a intrat încă în vigoare și nu a fost clară atunci când ar fi avut loc. Reclamantul a exprimat, de asemenea, opinia că suma menționată în declarația guvernului este inadecvată și că nu s-a făcut nicio distincție între suma dată ca daune și cea dată în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Sporouka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwi usted (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). În plus, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil într-o varietate de cazuri împotriva Ciprului (a se vedea, de exemplu, Christodoulou Cipru , nr. 30282/06, 16 iulie 2009; Charalambides Cipru , nr. 37885/04, 15 ianuarie 2009 ; Michael Theodossou Ltd Cipru , nr. 31811/04, 15 ianuarie 2009; Mylonas Cipru , nr. 14790/06, 11 decembrie 2008; Douglas c. Cipru , nr. 21929/04, 17 iulie 2008; Josephides Cipru , nr. 33761/02, 6 decembrie 2007; Odysseos c. Cipru , nr. 30503/03, 8 martie 2007; Shacolas c. Cipru , nr. 47119/99, 4 mai 2006). Curtea observă că declarația guvernului conține o recunoaștere clară a nerespectării cerinței de „temps rațional” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În plus, Curtea este convinsă că suma totală oferită reclamantului de către Guvern în compensare pentru daune și costuri morale și cheltuieli constituie o soluție adecvată pentru lungimea excesivă a procedurii având în vedere toate circumstanțele cazului și că această sumă este în conformitate cu sumele acordate de Curte în alte cazuri similare. În acest context, Curtea consideră că nu mai este justificată să continue examinarea acestei părți a cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Retragerea plânge în continuare în temeiul articolului 6 cu privire la concluziile instanțelor interne cu privire la contractele de vânzare și a susținut că hotărârile instanțelor interne nu au fost suficient de motivate în acest sens. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la disproporționalitatea ordinului Curții de District de performanță specifică. În cele din urmă, ea s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenție. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a prezentat reclamantul. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și a libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenția. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă