CHARALAMBIDES v. CYPRUS

În această situație, Guvernul dorește să exprese - prin intermediul unei declarații unilaterale - recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii (prima instanță și apelul) nu a îndeplinit cerința de „rațional” prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție.

În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului o sumă globală de 14 000 EUR (cu acoperirea prejudiciilor materiale și morale și a costurilor și cheltuielilor).

Această sumă, care trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul art. 1 (c) din Convenție. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termen de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.

Guvernul menționează, de asemenea, că a introdus în legislatură (Camera Reprezentanților) la 14.7.09, legislație specifică pentru crearea de remedii naționale pentru plângeri de încălcare a cerințelor de timp rezonabil prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție în determinarea drepturilor și obligațiilor civile. O lege care prevede remedii eficiente pentru violarea dreptului de a avea drepturi și obligații civile determinate într-un timp rezonabil”) este examinată în prezent de legislatură; se așteaptă ca aceasta să fie aprobată de legislatură și să intre în vigoare la sfârșitul lunii următoare sau la începutul lunii ianuarie.

Proiectul de lege se aplică plângerii privind durata procedurii judiciare în toate cazurile civile și administrative (în toate nivelurile de jurisdicție); reclamanții pot institui proceduri civile în instanțele de district pentru încălcarea dreptului și plata compensației și pot face acest lucru, de asemenea, atunci când plângerea este cu privire la procedurile judiciare încheiate înainte de intrarea în vigoare a legii. De asemenea, se pot face plângeri în ceea ce privește durata procedurii; o parte poate face o cerere la o altă instanță în orice etapă a procedurii în curs, se plânge de lungimea lor și se cere compensare; reclamantul are dreptul de a examina și de a hotărâ asupra plângerii sale și de a compensa încălcarea încălcării; o astfel de cerere poate fi, de asemenea, în ceea ce privește plângerile privind durata procedurii care sunt în curs de intrare în vigoare a legii; în plus față de compensarea, trebuie să se acorde de Curtea Supremă instrucțiuni pentru accelerarea procedurii în curs; în acest scop, instanța de judecată trebuie să își transmită hotărârea Curții Supreme.

Proiectul de lege prevede că, în determinarea problemelor de încălcare și evaluare a compensației în procedurile interne de mai sus, instanța trebuie să ia în considerare jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului Având în vedere cele de mai sus, Guvernul ar sugera că circumstanțele prezentului caz permit Curții dumneavoastră să ajungă la concluzia că există „un alt motiv”, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, justificând încetarea examinării cererii și că, în plus, nu există motive de caracter general, astfel cum se definește la art. 37 § 1 în amendă , care ar necesita examinarea în continuare a cazului în temeiul acestei dispoziții. În consecință, Guvernul invită Curții dumneavoastră să elimine cererea din lista sa de cazuri.” Într-o scrisoare din 14 ianuarie 2010, reclamantul solicită Curtea să examineze cererea. , că nu a fost posibil ca ea să caute recurs în Cipru, deoarece legea propusă de Guvern nu a intrat încă în vigoare și nu a fost clară atunci când ar fi avut loc. Reclamantul a exprimat, de asemenea, opinia că suma menționată în declarația guvernului este inadecvată și că nu s-a făcut nicio distincție între suma dată ca daune și cea dată în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Sporouka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwi usted (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Wende și Kukówka c. Polonia , nr. 56026/00, 10 mai 2007). În plus, a avut deja ocazia de a aborda plângerile legate de presupusa încălcare a dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil într-o varietate de cazuri împotriva Ciprului (a se vedea, de exemplu, Christodoulou Cipru , nr. 30282/06, 16 iulie 2009; Charalambides Cipru , nr. 37885/04, 15 ianuarie 2009 ; Michael Theodossou Ltd Cipru , nr. 31811/04, 15 ianuarie 2009; Mylonas Cipru , nr. 14790/06, 11 decembrie 2008; Douglas c. Cipru , nr. 21929/04, 17 iulie 2008; Josephides Cipru , nr. 33761/02, 6 decembrie 2007; Odysseos c. Cipru , nr. 30503/03, 8 martie 2007; Shacolas c. Cipru , nr. 47119/99, 4 mai 2006). Curtea observă că declarația guvernului conține o recunoaștere clară a nerespectării cerinței de „temps rațional” în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În plus, Curtea este convinsă că suma totală oferită reclamantului de către Guvern în compensare pentru daune și costuri morale și cheltuieli constituie o soluție adecvată pentru lungimea excesivă a procedurii având în vedere toate circumstanțele cazului și că această sumă este în conformitate cu sumele acordate de Curte în alte cazuri similare. În acest context, Curtea consideră că nu mai este justificată să continue examinarea acestei părți a cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Retragerea plânge în continuare în temeiul articolului 6 cu privire la concluziile instanțelor interne cu privire la contractele de vânzare și a susținut că hotărârile instanțelor interne nu au fost suficient de motivate în acest sens. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 cu privire la disproporționalitatea ordinului Curții de District de performanță specifică. În cele din urmă, ea s-a plâns în temeiul articolului 14 din Convenție. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum a prezentat reclamantul. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că acestea nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și a libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenția. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. André Wampach Christos Rozakis Președintele adjunct al grefierului

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the protracted length of the proceedings before the Nicosia District Court.

Furthermore, the applicant complained under the same provision about the fairness of the proceedings before the domestic courts. In particular, the applicant complained about the courts' conclusions concerning the contracts of sale and that the judgments of the domestic courts were not sufficiently reasoned.

The applicant also complained under Article 1 of Protocol No. 1 that the District Court, in ordering specific performance of the contracts instead of awarding damages, did not strike a fair balance between the interests of the plaintiff company and the applicant. In view of the length of the proceedings and the rise in property prices such an order had unjustly benefited the plaintiff to the detriment of the applicant.

Lastly, the applicant complained under Article 14 of the Convention. THE LAW A. Length of proceedings The applicant complained about the length of the proceedings. She relied on Article 6 § 1 of the Convention which, in so far as relevant, provides as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” By letter dated 19 November 2009 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provides as follows: “1. The Government notes that the efforts with a view to securing a friendly settlement of the case have been unsuccessful. 2. In this situation, the Government wishes to express - by way of a unilateral declaration - its acknowledgement that in the special circumstances of the present case the length of the proceedings, (first instance and appeal) did not fulfil the requirement of “reasonable” referred to in Article 6 § 1 of the Convention. 3. Consequently, the Government is prepared to pay the applicant a global amount of EUR 14,000 (covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings and thus an acceptable sum as to quantum in the present case. 4. This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final settlement of the case.

The Government also states that it has introduced in the legislature (House of Representatives) on 14.7.09, specific legislation for creating national remedies for complaints of violation of the reasonable time requirement of Article 6 § 1 of the Convention in the determination of civil rights and obligations. The relevant Bill (entitled, “ A Law Providing Effective Remedies for Violation of the Right to have Civil Rights and Obligations Determined within a Reasonable Time ”) is presently examined by the legislature; it is expected that it will be approved by the legislature and enter into force at the end of next month or the beginning of January.

The Bill applies to complaints about the length of court proceedings in all civil and administrative cases (at all levels of jurisdiction); complainants may institute civil proceedings in district courts for violation of the right and payment of compensation and may also do so where the complaint is with respect to court proceedings concluded before the law enters into force.

Complaints may also be made respecting the length of the proceedings; a party may make an application to another court at any stage of the pending proceedings, complaining of their length and claiming compensation; the complainant is entitled to examination and judgment on his complaint, and to compensation for the violation; such an application may also be made respecting complaints about the length of proceedings which are pending when the law enters into force; in addition to compensation, directions must be given by the Supreme Court for expediting the pending proceedings; for this purpose the trial court must transmit its judgment to the Supreme Court.

The Bill provides that in determining the issues of violation and assessment of compensation in the above domestic proceedings the courts must take into account the case-law of the European Court of Human Rights

In the light of the above, the Government would suggest that the circumstances of the present case allow your Court to reach the conclusion that there exists 'any other reason', as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention, justifying your Court to discontinue the examination of the application, and that, moreover, there are no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1 in fine , which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Accordingly, the Government invites your Court to strike the application out of its list of cases.” In a letter of 14 January 2010 the applicant requested the Court to proceed with the examination of her application. She noted, inter alia , that it was not possible for her to seek redress in Cyprus as the law proposed by the Government had not yet come into force and it was not clear when it would. The applicant also expressed the view that the sum mentioned in the Government's declaration was inadequate and that no distinction was made between the amount given as damages and that given in respect of costs and expenses. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”. It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spóÿka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwiÿska v. Poland (dec.) no. 28953/03). The Court has established in a number of cases, its practice concerning complaints about the violation of one's right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Wende and Kukówka v. Poland , no. 56026/00, 10 May 2007). Furthermore, it has already had occasion to address complaints related to alleged breach of one's right to a hearing within a reasonable time in a variety of cases against Cyprus (see, for example, Christodoulou v. Cyprus , no. 30282/06, 16 July 2009; Charalambides v. Cyprus , no. 37885/04, 15 January 2009 ; Michael Theodossiou Ltd v. Cyprus , no. 31811/04, 15 January 2009; Mylonas v. Cyprus , no. 14790/06, 11 December 2008; Douglas v. Cyprus , no. 21929/04, 17 July 2008; Josephides v. Cyprus , no. 33761/02, 6 December 2007; Odysseos v. Cyprus , no. 30503/03, 8 March 2007; Shacolas v. Cyprus , no. 47119/99, 4 May 2006). The Court observes that the Government's declaration contains a clear acknowledgment that the “reasonable time” requirement has not been respected within the meaning of Article 6 § 1 of the Convention. Furthermore, the Court is satisfied that the total amount offered to the applicant by the Government in compensation for non-pecuniary damage and costs and expenses constitutes adequate redress for the excessive length of the proceedings having regard to all the circumstances of the case, and that this amount is consistent with the amounts awarded by the Court in other similar cases. Against this background, the Court considers that it is no longer justified in continuing the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1 in fine ). Accordingly, it should be struck out of the list. B. Remaining complaints The applicant further complained under Article 6 about the findings of the domestic courts concerning the contracts of sale and claimed that the domestic courts judgments were not sufficiently reasoned in this respect. The applicant also complained under Article 1 of Protocol No. 1 about the disproportionality of the District Court's order of specific performance. Lastly, she complained under Article 14 of the Convention. The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicant. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that they do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court unanimously Takes note of the terms of the respondent Government's declaration in respect of the complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in so far as it relates to the above complaint in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention; Declares the remainder of the application inadmissible. André Wampach Christos Rozakis Deputy Registrar President