LESNINA VELETRGOVINA DOO v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

CINTIMEA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 37619/04, de către LESNINA VELETRGOVINA DOO împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiune), care a stat la 2 martie 2010 în calitate de Cameră compusă din: Peer Lorenzen, Președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, Claudia Westerdiek, grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 8 octombrie 2004, având în vedere observațiile părților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, Lesnina Veletrgovina DOO., este o companie încorporată în Ljubljana, Slovenia („societatea reclamantă”). Este reprezentată în fața Curții de către dl M. Popeski, un avocat care practică în Ohrid. Guvernul macedonean („ Guvernul”) sunt reprezentate de agentul lor, dna. Lazareska Gerovska. Guvernul sloven a fost invitat să intervină în cadrul procedurii (art. 36 § 1 din Convenție). Cu toate acestea, prin scrisoarea din 4 noiembrie 2009 au notificat Curții că nu doresc să își exercite dreptul de a face acest lucru. La 23 aprilie și, respectiv, 6 mai 1992, societatea reclamantă a prezentat trei cereri separate de executare a trei hotărâri finale în favoarea sa împotriva debitorilor privați. La 25 și, respectiv, 27 mai 1992, Tribunalul comercial din districtul Skopje a acordat două dintre cererile de executare care ordonă debitorilor să plătească datoria. Cererea de executare din 23 aprilie 1992 a rămas nedecisă. Hotărârile nu s-au încărcat până în prezent. Faptele relevante privind procedurile de soluționare prietenoase La 15 septembrie 2009, „Nova Makedonija ”, ziarul zilnic, a publicat un articol cu următorul titlu: “Macedonia a pierdut în Strasbourg dintr-o companie slovenă („о Čтра”. În acest articol, jurnalistul a dat un scurt rezumat factual al procedurii interne și a declarat că plătitorii fiscale vor plăti din cauza justiției. El a continuat că „după ce a fost târât timp de 12 ani, societatea reclamantă a decis să dea în judecată la Curtea de Strasbourg. Cinci ani după depunerea cererii, slovenii aproape au câștigat cazul, deoarece nu va fi nici o hotărâre, ci o decontare.” Dl M. Popeski, reprezentantul legal al reclamantului a formulat următoarea declarație: „Datorită caracterului convingător al argumentelor și dovezilor noastre, am primit o propunere de soluție prietenoasă, care este în discuție” Agentul Guvernului a declarat: „Procedurile sunt încă în așteptare și nu vom da nici o informație până când vor termina. Acest lucru este cerut de la noi de către judecătorii din Strasbourg” Acest articol a fost, de asemenea, disponibil on-line. COMPLAINT Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la neexecuția hotărârilor finale în favoarea sa. Fără a invoca nici un articol al Convenției și a formula plângeri, el a anexat, de asemenea, documente privind alte proceduri. Societatea reclamantă s-a plâns în legătură cu lungul neexerciție care invocă art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevantă, citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ...” A. Cererea Guvernului privind presupusul abuz al dreptului de cerere La 10 iunie 2009, Curtea a comunicat cererea guvernului contestat în temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul Curții și, în același timp, Registrul a intrat în contact cu părțile în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a chestiunii în conformitate cu art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenție. O notă informativă, în macedonean, privind procedurile după comunicarea unei cereri a fost transmisă reclamantului. Aceasta din urmă a prevăzut, printre altele, că orice negociere de decontare prietenoasă este strict confidențială. La 14 septembrie 2009, Curtea a primit o declarație de decontare prietenoasă semnată de reclamant la 7 septembrie 2009 și la 15 Septembrie 2009 o declarație corespunzătoare semnată de Guvernul contestat la 10 septembrie 2009. Prin scrisoarea din 19 octombrie 2009, Guvernul a prezentat o copie a articolului publicat în „Nova Makedonija La 15 septembrie 2009 (a se vedea „faptele” de mai sus). Ei au remarcat că dl Popeski a încălcat normele de confidențialitate în ceea ce privește procedurile de soluționare prietenoase și au invitat în continuare Curtea să examineze această chestiune. Reclamantul a susținut că el a declarat doar că a fost primită o propunere de soluționare prietenoasă și că el nu a dezvăluit nici o detaliu privind procedura de soluționare prietenoasă. În acest sens, el a menționat un articol publicat în ziarul „Dnevnik ” din 18 martie 2006 privind un alt caz împotriva statului contestat, care a fost încheiat pe baza unei soluții prietenoase, în ciuda agentului guvernamental, spre deosebire de acest caz, au dezvăluit în timp ce se desfășoară detalii referitoare la procedura de soluționare prietenoasă. În opinia Curții, depunerea Guvernului trebuie luată în considerare, în fond, ca o opoziție pentru abuz de dreptul de cerere. În acest sens, Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 38 § 2 din Convenție, negocierile de decontare prietenoasă sunt confidențiale. art. 62 § 1 din Regulamentul de procedură reiterează acest principiu, iar art. 62 § 2 din regulamentul respectiv prevede că nici o comunicare scrisă sau orală, nici nici o ofertă sau concesiune făcută în cadrul de soluționare prietenoasă, nu pot fi menționate sau invocate în proceduri litigioase. În plus, nu se poate exclude faptul că o încălcare a principiului confidențialității ar putea justifica, în anumite circumstanțe, concluzia că o cerere este inadmisibilă din cauza abuzului de drept de cerere (a se vedea, printre altele, Hadrabová c. Republica Cehă (dec.), nr. 42165/02, 25 septembrie 2007; Popov c. Moldova (n. 74153/01, § 48, 18 ianuarie 2005). În ceea ce privește prezentul caz, Curtea remarcă că articolul menționat anterior descrie procedura internă se plângea și a declarat că societatea reclamantă aproape a câștigat cazul deoarece nu va exista o hotărâre, ci o soluționare. În acest articol, avocatul reclamantului a dezvăluit că procedurile de soluționare prietenoase erau în curs și că, în acest sens, s-a formulat o propunere. Remarcand importanța principiului conform căruia negocierile prietenoase de decontare sunt confidențiale (a se vedea Miroδubovs și alții c. Letonia , nr. 798/05 , § 68, 15 septembrie 2009), Curtea consideră că comportamentul avocatului constituie o încălcare a normei de confidențialitate . Acesta este așa deoarece această regulă este absolută și nu permite evaluarea individuală a câtor de multe detalii au fost divulgate. Cu toate acestea, din moment ce el nu a dezvăluit nici o detaliu a negocierilor prietenoase de decontare, cum ar fi suma implicată sau inițiativele întreprinse, și ținând cont de faptul că declarațiile respective au fost deja semnate înainte de data publicării articolului încurcat, Curtea consideră că decizia de a declara cererea inadmisibilă ca fiind un abuz al dreptului de cerere ar fi disproporționată (a se vedea, a contrario Benjocki și alții c. Serbia (dec.), nr. 5958/07; 6561/07; 8093/07 și 9162/07, 15 decembrie 2009). În ceea ce privește documentele anexate în ceea ce privește alte proceduri, Curtea reiterează că pur și simplua depunere a documentelor fără a formula plângeri în acest sens nu este suficientă pentru a constitui o introducere a unei plângeri în legătură cu aceste proceduri (a se vedea Bozinovski c. fosta Republică iugoslavă a Macedoniei , (dec.) nr. 68368/01, 1 februarie 2005). Curtea consideră că, având în vedere criteriile stabilite în jurisprudența sa privind problema neexecuției lungi și având în vedere toate informațiile în posesia sa, este necesară o examinare a meritelor cererii, concluzând, prin urmare, că cererea nu este manifestament nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Prin urmare, este necesar să se întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție și să se declare admisibilă cererea. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să înceteze aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție; declara cererea admisibilă, fără a se judeca în fondul cazului. Claudia Westerdiek Președintele grefierului Peer Lorenzen

FIFTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 37619/04

by LESNINA VELETRGOVINA DOO

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 2 March 2010 as a Chamber composed of:

Peer Lorenzen,

President,

Renate Jaeger,

Karel Jungwiert,

Rait Maruste,

Mark Villiger,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

judges,

Claudia Westerdiek,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 8 October 2004,

Having regard to the parties' submissions,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Lesnina Veletrgovina DOO., is a company incorporated in Ljubljana, Slovenia (“the applicant company”). It is represented before the Court by Mr M. Popeski, a lawyer practising in Ohrid. The Macedonian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs

R.

Lazareska Gerovska. The Slovenian Government were invited to intervene in the proceedings (Article 36 § 1 of the Convention). However, by letter of 4 November 2009 they notified the Court that they did not wish to exercise their right to do so.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 23 April and 6 May 1992 respectively, the applicant company submitted three separate requests for enforcement of three final judgments given in its favour against private debtors. On 25 and 27 May 1992 respectively, the then Skopje District Commercial Court granted two of the enforcement requests ordering the debtors to pay the debt. The enforcement request of 23 April 1992 remained undecided.

The judgments remained unenforced to date.

B.

Relevant facts concerning the friendly settlement proceedings

On 15 September 2009, “

Nova Makedonija

”, a daily newspaper, published an article under the following title “Macedonia lost in Strasbourg from a Slovenian company (

Во Стразбур Македонија изгуби и од словенечка фирма)

”. In this article, the journalist gave a brief factual summary of the domestic proceedings and stated that tax payers would pay because of the judiciary. He went on that “after having been dragged for 12 years, the applicant company decided to sue before the Strasbourg Court. Five years after the application had been lodged, the Slovenians have almost won the case since there would be no judgment, but a settlement.”

Mr M. Popeski, the applicant's legal representative made the following statement:

“Due to the convincing nature of our arguments and evidence, we have received a friendly settlement proposal, which is under consideration”

The Government Agent stated:

“The proceedings are still pending and we won't give any information until they finish. That is required from us by the Strasbourg judges”

The article also was available on-line.

COMPLAINT

The applicant company complained under Article 6 § 1 of the Convention about the non-enforcement of the final judgments given in its favour. Without invoking any Article of the Convention and making any complaints, he also annexed documents concerning other proceedings.

THE LAW

The applicant company complained about the lengthy non-enforcement invoking Article 6 § 1 of the Convention, which in so far as relevant, reads as follows:

“In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal ...”

A. The Government's request concerning the alleged abuse of the right of petition

On 10 June 2009, the Court communicated the application to the respondent Government under Rule 54 § 2 b of the Rules of Court and, at the same time, the Registry entered into contact with the parties with a view to securing a friendly settlement of the matter in accordance with Article 38 § 1 (b) of the Convention. An information note, in Macedonian, on the proceedings after communication of an application was forwarded to the applicant. The latter provided

inter alia

that any friendly settlement negotiations are strictly confidential.

On 14 September 2009 the Court received a friendly settlement declaration signed by the applicant on 7 September 2009 and on 15

September 2009 a corresponding declaration signed by the respondent Government on 10 September 2009.

By letter of 19 October 2009, the Government submitted a copy of the article published in “

Nova Makedonija

” on 15 September 2009 (see “The facts” above). They noted that Mr Popeski had violated the rules of confidentiality in respect of the friendly settlement proceedings. They further invited the Court to consider the matter.

The applicant submitted that he had only stated that a friendly settlement proposal had been received and that he had not disclosed any details concerning the friendly settlement proceedings. In this connection, he referred to an article published in the newspaper “

Dnevnik

” on 18

March

2006 concerning another case against the respondent State, which had been struck out on the basis of a friendly settlement, despite the Government Agent, as opposed to the present case, had disclosed details related to the friendly settlement proceedings, while being underway.

In the Court's view, the Government's submission is to be considered, in substance, as an objection for abuse of the right of petition. In this connection the Court recalls that, according to Article 38 § 2 of the Convention, friendly settlement negotiations are confidential. Rule 62 § 1 of the Rules of Court reiterates this principle and Rule 62 § 2 thereof stipulates that no written or oral communication and no offer or concession made within the friendly settlement framework may be referred to or relied on in contentious proceedings. Moreover, it cannot be excluded that a breach of the confidentiality principle could, in certain circumstances, justify the conclusion that an application is inadmissible on the ground of an abuse of the right of petition (see,

inter alia

,

Hadrabová v. the Czech Republic

(dec.), no. 42165/02, 25 September 2007;

Popov v. Moldova

,

(no.

1)

, no.

74153/01, §

48, 18 January 2005).

Turning to the present case, the Court notes that the above mentioned article described the domestic proceedings complained of and stated that the applicant company has almost won the case since there would be no judgment, but a settlement. In this article, the applicant's lawyer disclosed that friendly settlement proceedings were underway and that in this respect, a proposal has been made.

Noting the importance of the principle that friendly settlement negotiations

are confidential (see

Miroļubovs and Others v. Latvia

, no. 798/05, § 68, 15 September 2009), the Court considers that the lawyer's behaviour constitutes a breach of the rule of confidentiality. It is so since this rule is absolute and does not allow for individual assessment of how much details were disclosed. However, since he did not reveal any details of the friendly settlement negotiations, such as the amount involved or the initiatives undertaken, and bearing in mind that the respective declarations had already been signed before the date of the publication of the impugned article, the Court considers that a decision to declare the application inadmissible as an abuse of the right of petition would be disproportionate (see,

a contrario

,

Benjocki and others v. Serbia

(dec.), no. 5958/07; 6561/07; 8093/07 and 9162/07, 15 December 2009). It follows that the Government's objection must be dismissed.

As to the documents annexed in respect of other proceedings, the Court reiterates that the mere submission of documents without raising any complaints in that respect is not sufficient to constitute an introduction of a complaint in respect of those proceedings (see

Bozinovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, (dec.) no. 68368/01, 1

February 2005).

The Court considers that in the light of the criteria established in its case-law on the question of lengthy non-enforcement and having regard to all the information in its possession, that an examination of the merits of the application is required. It concludes therefore that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It is therefore appropriate to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention and declare the application admissible.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention;

Declares

the application admissible, without prejudging the merits of the case.

Claudia Westerdiek

Peer Lorenzen

Registrar

President