ZUPANOSKA AND OTHERS v. "THE FORMER YUGOSLAV REPUBLIC OF MACEDONIA"

CINTIMEA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 21369/05 de către Margareta ŽUPANOSKA și alții împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Cincimea Secțiunea), care așezează la 30 noiembrie 2010 în calitate de comitet compus din: Rait Maruste, Președintele Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii; având în vedere cererea depusă la 30 mai 2005, având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 26 mai 2010 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Margareta Županoska („primul reclamant”), dna Vasilikia Misa („al doilea reclamant”) și dna Mimoza Čerezoni („al treilea reclamant”) sunt resortisanți macedoneni. Primul și al treilea reclamant s-au născut în 1938 și, respectiv, 1947, și trăiesc în Skopje. Al doilea reclamant s-a născut în 1942 și trăiește în Struga. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către dl M. Popeski, un avocat practicant în Ohrid. Guvernul macedonean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, R. Lazareska Gerovska. Cazul se referă în principal la lungimea procedurilor necontențioase în care reclamanții au solicitat compensarea proprietăților expropriate. Procedura a început în/sau în jurul lunii decembrie 1996 și s-a încheiat la 1 decembrie 2004 atunci când hotărârea Curții de Apel a Bitola din 8 octombrie 2004 a fost notificată reclamanților. COMPLAINTE Reclamanții au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că cazul lor nu a fost auzit într-un timp rezonabil. Considerând aceeași dispoziție, ei au susținut în continuare că judecătorii naționali au fost prejudecați, că principiul egalității armelor și dreptul de acces la instanță în ceea ce privește procedurile de reexaminare a legalității au fost încălcate și au invocat, în plus, art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1. 1. Reclamanții se plângeau de durata procedurii necontențioase în temeiul art. 6 § 1 din Convenție. Această dispoziție prevede următoarele: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Prin scrisoarea din 26 mai 2010, Guvernul a informat Curtea că propunea să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. În plus, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută, printre altele, după cum urmează: „... Guvernul ar dori să exprese, printr-un mod de declarație unilaterală, recunoașterea acesteia că, în circumstanțele speciale ale prezentului caz, durata procedurii interne nu a îndeplinit cerința de „tempo rațional” menționată la art. 6 § 1 din Convenție. În consecință, guvernul este pregătit să plătească fiecărui reclamant suma globală de 1.003 euro (o mie și trei euro). În opinia sa, această sumă ar constitui o reparație adecvată și o compensare suficientă pentru lungimea impugnată a acestei proceduri și, prin urmare, o sumă rezonabilă în ceea ce privește cuantitatea în acest caz, în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită conturilor personale ale reclamanților în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) din convenție ... Având în vedere cele de mai sus și în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, Guvernul ar dori să sugereze faptul că circumstanțele prezentului caz permit Curții să ajungă la concluzia că, pentru orice alt motiv, nu mai este justificat continuarea examinării cererii. În plus, nu există motive de caracter general, astfel cum sunt definite la art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, Guvernul invită Curtea să excludă cererea din lista de cazuri” Într-o scrisoare primită de Curte la 5 august 2010, reclamanții au declarat că nu sunt de acord cu declarația, deoarece au depus și alte plângeri în afară de cea cu privire la durata procedurii. având în vedere practica Curții în acest domeniu (a se vedea Petkovski c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 27314/04 , 13 noiembrie 2008 și Ajvazi c. fosta republică iugoslavă a Macedoniei , nr. 30956/05 , 13 Noiembrie 2008) și în ceea ce privește caracterul admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, care este compatibil cu sumele atribuite în cazuri similare, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei părți a cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea acestei părți a cererii (art. 37 § 1 în amendă ). Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. 2. Reclamanții se plângeau în continuare, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, că judecătorii naționali au fost prejudecați, că principiul egalității armelor și dreptul de acces la instanță în ceea ce privește procedurile de reexaminare a legalității a fost încălcat și că au invocat art. 14 și art. 1 din Protocolul nr. 1. Curtea a examinat restul plângerilor, astfel cum au fost depuse de reclamanții. Cu toate acestea, având în vedere tot materialul în posesie și, în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea constată că reclamanții nu au justificat plângerile lor. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat în ceea ce privește plângerea privind lungimea proceselor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; hotărăște să elimine această parte din aplicarea acesteia din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. restul cererii inadmisibil. Stephen Phillips Președintele adjunct grefier Rait Maruste

FIFTH SECTION

DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 21369/05

by Margareta ŽUPANOSKA and Others

against the former Yugoslav Republic of Macedonia

The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 30

November 2010 as a Committee composed of:

Rait Maruste,

President

,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

and Stephen Phillips,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 30 May 2005,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 26 May 2010 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Ms Margareta Županoska (“the first applicant”), Ms

Vasilikia Misa (“the second applicant”) and Ms Mimoza Čerezoni (“the third applicant”) are Macedonian nationals. The first and the third applicants were born in 1938 and 1947, respectively, and live in Skopje. The second applicant was born in 1942 and lives in Struga. They were represented before the Court by Mr M. Popeski, a lawyer practising in Ohrid. The Macedonian Government (“the Government”) were represented by their Agent, R. Lazareska Gerovska. The case mainly concerned the length of non-contentious proceedings in which the applicants claimed compensation of expropriated property. The proceedings started in/or about December 1996 and ended on 1 December 2004 when the Bitola Court of Appeal’s decision of 8 October 2004 was served on the applicants.

COMPLAINTS

The applicants complained under Article 6 of the Convention that their case had not been heard within a reasonable time. Relying on the same provision they further alleged that domestic judges had been biased, that the principle of equality of arms and right to access to court in respect of the legality review proceedings had been violated. In addition they invoked Article 14 and Article 1 of Protocol No.1.

THE LAW

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”

By letter dated 26 May 2010 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided,

inter alia

, as follows:

“... the Government would hereby like to express – by a way of unilateral declaration – its acknowledgement that in the special circumstances of the present case, the length of the domestic proceedings did not fulfil the requirement of ”reasonable time” referred to in Article 6 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay to each of the applicants the global sum of 1,003 euros (one thousand and three euros). In its view, this amount would constitute adequate redress and sufficient compensation for the impugned length of the said proceedings, and thus a reasonable sum as to quantum in the present case in the light of the Court’s case law.

This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable to personal accounts of the applicants within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37

in fine

, which would require the further examination of the case by virtue of that provision. Therefore, the Government invites the Court to strike the application out of its list of cases”

In a letter received by the Court on 5 August 2010 the applicants stated that they did not agree with the declaration, as they had also lodged other complaints apart from the one about the length of the proceedings.

Having regard to the Court’s practice in this field (see

Petkovski v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

27314/04, 13

November 2008 and

Ajvazi v. the former Yugoslav Republic of Macedonia

, no.

30956/05, 13

November 2008) and to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed, which is compatible with the amounts awarded in similar cases, the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of this part of the application (Article 37 § 1

in fine

). Accordingly, it should be struck out of the list.

The Court has examined the remainder of the complaints as submitted by the applicants. However, having regard to all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence, the Court finds that the applicants have failed to substantiate their complaints. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration in respect of the length-of-proceedings complaint under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike this part of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Declares

the remainder of the application inadmissible.

Stephen Phillips

President

Deputy Registrar

Rait Maruste