AFFAIRE SAHIN ET SOMMERFLED CONTRE L' ALLEMAGNE

Rezoluția CM/ResDH(2010) 17 [1] Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Sahin și Sommerfeld împotriva Germaniei (Cercetările nr. 30943/96 și nr. 31871/96, Hotărârile din 8 iulie 2003, Marea Cameră) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în aceste cauze privesc tratamentul discriminatoriu al reclamanților din cauza respingerii cererilor lor de drept de vizită la adresa copiilor născuți în afara căsătoriei și, în cauza Sommerfeld, și faptul că recurentul a fost privat de o cale de atac suplimentară în cadrul procedurii privind dreptul de vizită pe motiv că a fost tatăl unui copil născut în afara căsătoriei (violațiile articolului 14 coroborat cu art. 8) (a se vedea detaliile din anexă) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât le-a acordat părților reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâri (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor noi încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: examinare. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)17 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauzele Sahin și Sommerfeld/Germania Rezumat introductiv al cauzelor Cele două cauze se referă la respingerea de către instanțele naționale, în 1991-1994, a cererilor reclamanților de a avea dreptul de a vizita copiii născuți în afara căsătoriei. Curtea Europeană a considerat că reclamanții au suferit un tratament discriminatoriu în măsura în care, în momentul faptelor, articolele 1634§1 și 1711§2 din Codul civil prevăd criterii diferite care fac mai dificilă pentru tații copiilor născuți în afara căsătoriei obținerea unui drept de vizită la adresa copiilor lor decât pentru tații copiilor legitimi care au divorțat (violările articolului 14 coroborat cu art. 8). În cauza Sommerfeld, Curtea a considerat, de asemenea, că reclamantul a fost supus unui tratament discriminatoriu în măsura în care nu a putut formula o acțiune suplimentară în conformitate cu art. 63a din Legea privind procedura grațioasă, care era deschisă, în momentul faptelor, numai taților copiilor legitimi care au divorțat (încălcarea articolului 14 coroborat cu art. 8). Plăți pentru satisfacții echitabile și măsuri individuale Detalii pentru satisfacții echitabile Nume și n cerere Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale Sahin (30943/96) 000 EUR 500 EUR 500 EUR 500 EUR Platit la 01/09/2003 Sommerfeld (1971/96) 000 EUR 500 EUR 500 EUR Platit la 20/08/2003 b) Măsuri individuale În cauza Sahin, autoritățile germane au declarat în decembrie 2003 că reclamantul avea în orice moment posibilitatea de a sesiza autoritățile competente cu privire la o nouă cerere de drept de vizită la copilul său. În cauza Sommerfeld, copilul reclamantului a împlinit 18 ani în 1999. Prin urmare, nu este necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale În ceea ce privește încălcarea legislației în materie de familie, au fost adoptate măsuri generale ca urmare a cauzei Elsholz Prin urmare, dispozițiile legale privind drepturile de custodie și de vizită, cuprinse în Codul civil (Bürgerliches Gesetzbuch) german, au fost modificate de mai multe ori și multe dintre acestea au fost abrogate prin noua lege privind afacerile familiale (Reform zum Kindschaftrecht). ) din 16/12/1997, intrată în vigoare la 1/07/1998. În special, conform art. 1626a§1, în versiunea modificată, părinții unui copil minor născut în afara căsătoriei exercită în comun custodia dacă fac o declarație în acest scop sau dacă se căsătoresc. Potrivit articolului 1684, în versiunea modificată, un copil are dreptul de a-și vedea ambii părinți, fiecare având obligația de a avea contacte cu copilul și de a avea dreptul de a-l vizita. Instanțele de afaceri familiale pot stabili întinderea dreptului de vizită, precum și modalități mai precise de exercitare a acestuia ; ele pot, de asemenea, limita sau suspenda acest drept în cazul în care o astfel de măsură este necesară pentru bunăstarea copilului. La art. 63 se prevede acum dreptul de a introduce o acțiune suplimentară pentru a contesta hotărârea pronunțată în apel. Autoritățile au declarat, de asemenea, că există în prezent noi dispoziții privind drepturile procedurale ale părinților copiilor care nu sunt căsătoriți. În cele din urmă, cele două hotărâri au fost publicate în Europäische Grundrechte Zeitschrift (EuGRZ, 2004, p. 707-714) III. Concluziile Tribunalului de Primă Instanță Guvernul consideră că măsurile luate vor preveni noi încălcări similare și, prin urmare, Germania și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 4 martie 2010 cu ocazia celei de-a 1078-a reuniuni a reprezentanților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)17

[1]

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Sahin et Sommerfeld contre Allemagne

(Requêtes n

o

30943/96 et n

o

31871/96, arrêts du 8 juillet 2003, Grande Chambre)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu les arrêts transmis par la Cour au Comité

une fois définitifs ;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans ces affaires concernent le traitement discriminatoire des requérants en raison du rejet de leurs demandes de droit de visite à l’égard de leurs enfants nés hors mariage et, dans l’affaire Sommerfeld, également le fait que le requérant a été privé d’une voie de recours supplémentaire dans la procédure sur le droit de visite au motif qu’il était père d’un enfant né hors mariage (violations de l’article 14 combiné avec l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé aux parties requérantes la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir de nouvelles violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)17

Information sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans les affaires

Sahin et Sommerfeld contre Allemagne

Résumé introductif des affaires

Les deux affaires concernent le rejet par les juridictions nationales, en 1991-1994, des demandes des requérants tendant au droit de visite à l’égard de leurs enfants nés hors mariage. La Cour européenne a estimé que les requérants avaient subi un traitement discriminatoire dans la mesure où, au moment des faits, les articles 1634§1 et 1711§2 du code civil prévoyaient sans justification des critères différents rendant plus difficile pour les pères d’enfants nés hors mariage d’obtenir un droit de visite à l’égard de leurs enfants que pour les pères d’enfants légitimes ayant divorcé (violations de l’article 14 combiné avec l’article 8).

Dans l’affaire Sommerfeld, la Cour a en outre estimé que le requérant avait subi un traitement discriminatoire dans la mesure où il n’avait pas pu former un recours supplémentaire selon l’article 63a de la loi sur la procédure gracieuse, laquelle voie était ouverte, au moment des faits, aux seuls pères d’enfants légitimes ayant divorcé (violation de l’article 14 combiné avec l’article 8).

I.

Paiements des satisfactions équitables et mesures individuelles

a)

Détails des satisfactions équitables

Nom et n

o

requête

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

Sahin (30943/96)

-

20

000 EUR

4

500 EUR

24

500 EUR

Payé le 01/09/2003

Sommerfeld (31871/96)

-

20

000 EUR

2

500 EUR

22

500 EUR

Payé le 20/08/2003

b) Mesures individuelles

Dans l’affaire Sahin, les autorités allemandes ont déclaré en décembre 2003 que le requérant avait à tout moment la possibilité de saisir les autorités compétentes d’une nouvelle demande de droit de visite à l’égard de son enfant. Ce dernier est désormais majeur.

Dans l’affaire Sommerfeld, l’enfant du requérant a eu 18 ans en 1999. En conséquence, aucune autre mesure individuelle ne s’avère nécessaire.

II.

Mesures générales

En ce qui concerne les violations causées par la législation en matière familiale, des mesures générales ont été adoptées à la suite de l’affaire

Elsholz

(close par la résolution finale ResDH(2001)155, adoptée le 17/12/2001). En conséquence, les dispositions légales concernant les droits de garde et de visite, contenues dans le Code civil (

Bürgerliches Gesetzbuch

) allemand, ont été amendées à plusieurs reprises et nombre d’entre elles ont été abrogées par la nouvelle loi sur les affaires familiales (

Reform zum Kindschaftrecht

) du 16/12/1997, entrée en vigueur le 1/07/1998. En particulier, selon l’article 1626a§1 dans sa version amendée, les parents d’un enfant mineur né hors mariage exercent conjointement la garde s’ils font une déclaration à cet effet ou s’ils se marient. Aux termes de l’article 1684, dans sa version amendée, un enfant a le droit de voir ses deux parents, qui ont chacun l’obligation d’avoir des contacts avec l’enfant et disposent d’un droit de visite à son égard. Les tribunaux des affaires familiales peuvent fixer l’étendue du droit de visite ainsi que des modalités plus précises de son exercice

; ils peuvent aussi limiter ou suspendre ce droit si une telle mesure est nécessaire pour le bien-être de l’enfant.

L’article 63a de la loi sur la procédure gracieuse, qui a provoqué la seconde violation dans l’affaire Sommerfeld, a été abrogé par la loi de 1997 sur les affaires familiales (voir §36 de l’arrêt)

.

L’article 63 prévoit désormais le droit de former un recours supplémentaire afin de contester la décision rendue en appel. Les autorités ont également déclaré qu’il existait désormais de nouvelles dispositions relatives aux droits procéduraux des parents d’enfants nés hors mariage.

Enfin, les deux arrêts ont été publiés dans le

Europäische Grundrechte Zeitschrift (EuGRZ,

2004, pp. 707-714).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises vont prévenir de nouvelles violations semblables et que l’Allemagne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 4 mars 2010 lors de la 1078e réunion des Délégués des Ministres.