AFFAIRE SYLVESTER CONTRE L'AUTRICHE

Rezoluția CM/ResDH(2010)84 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Sylvester împotriva Austriei (Recherche n 36812/97, Hotărârea din 24 aprilie 2003, definitivă la 24 iulie 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la dreptul la respectarea vieții de familie a reclamanților din cauza obligației instanțelor austriece de a lua măsuri adecvate pentru executarea hotărârilor judecătorești prin care se pronunță întoarcerea unui copil la tatăl său care locuiește în Statele Unite (încălcarea articolului 8) (a se vedea detaliile în acest sens) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat reclamantei satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexă), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE de la: examen. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)84 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Sylvester împotriva Austriei Rezumat introductiv al cauzei În ceea ce privește executarea de către autoritățile austriece a unei hotărâri judecătorești pronunțate în decembrie 1995 (și a devenit definitivă două luni mai târziu), în temeiul Convenției de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii. Această decizie a ordonat ca fiica primului reclamant (a doua reclamantă, născută în 1994), răpită de mama sa, să fie predată tatălui său, în Statele Unite. După o încercare nereușită de executare a acestei decizii în mai 1996, mama a înaintat un apel la tribunalele austriece care, prin decizia din mai 1996 (devenită definitivă în octombrie 1996), au anulat ordinul de executare, motivând că, având în vedere timpul considerabil scurs de la pierderea contactului dintre fiica (în vârstă de doi ani) și tatăl ei, exista un risc de tulburare psihologică gravă dacă ar fi fost separată de mama sa, aceasta devenind principala sa persoană de referință. Ulterior, mama celei de-a doua recurente a obținut dreptul de custodie exclusivă a copilului. Curtea Europeană a considerat că, pentru a aprecia dacă o măsură este adecvată în astfel de cazuri, trebuie să se verifice dacă aceaceasta a fost pusă în aplicare rapid, dacă timpul ar putea avea consecințe iremediabile. O schimbare a circumstanțelor cauzei poate justifica, în cazuri excepționale, neexecutarea unei decizii definitive de returnare în temeiul Convenției de la Haga, dar această schimbare nu trebuie să aibă loc din cauza faptului că statul nu a luat toate măsurile pe care le putea aștepta în mod rezonabil de la el. Curtea a observat întârzieri semnificative în perioada în care tribunalele interne au fost sesizate de către mamă împotriva executării deciziei prin care se dispune înapoierea copilului. Aceasta a indicat, de asemenea, că autoritățile interne nu au luat măsuri pentru a reuni condițiile necesare pentru punerea în aplicare a acestei decizii, în timp ce lunga procedură de executare era pendinte. Prin urmare, Comisia a concluzionat că autoritățile austriece au omis să ia fără întârziere toate măsurile la care se putea aștepta în mod rezonabil să pună în aplicare decizia privind întoarcerea copilului și au încălcat astfel dreptul la respectarea vieții de familie a tatălui și a fiicei sale, permițând ca timpul să joace un rol decisiv în ceea ce privește încheierea procedurilor privind dreptul de custodie (încălcarea articolului 8). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli totale 22 000 EUR 22 682,61 EUR 44 682,61 EUR Plata la 24/10/2003 Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit de primul reclamant. La data hotărârii Curții, primul reclamant, domnul Sylvester a beneficiat (din 2001) de un acord extrajudiciar cu mama copilului pentru un drept de vizită în Austria de aproximativ 12 zile pe an. După pronunțarea hotărârii, reclamantul a încercat în zadar să încheie un acord cu mama copilului pentru o extindere a dreptului său de vizită. La 4/04/2005, autoritățile din Statele Unite au adresat autorităților austriece o cerere în numele reclamantului, în temeiul articolului 21 din Convenția de la Haga privind drepturile de vizită mai extinse. Reclamantul a primit asistență judiciară gratuită și un avocat austriac a fost desemnat să îl reprezinte gratuit în cadrul procedurii. Autoritățile austriece au indicat că, în conformitate cu punctul 271 (1) din Codul Civil, un tutore va fi desemnat ex official în timpul procedurii în cazul unui conflict între interesele copilului și reprezentantul legal al acestuia și în cazul în care interesul copilului nu ar putea fi asigurat chiar de către instanță în cadrul obligației sale generale de mediere între părți în acest tip de afaceri. Ulterior, Tribunalul de Primă Instanță din Graz a însărcinat un pedopsiholog să efectueze o expertiză. Acesta a recomandat suspendarea contactelor dintre reclamant și fiica sa până în mai 2006, cu excepția conversațiilor telefonice, cu condiția ca copilul să accepte să vorbească cu tatăl său. Patru audieri au avut loc în 2005. În martie 2006, reclamantul, considerând că procedura judiciară a afectat relațiile sale cu fiica sa care refuza să vorbească la telefon din iulie 2005, a decis să suspende acțiunea sa în justiție și a ajuns la un acord cu mama d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În acest context, el și-a putut vizita fiica de Crăciun 2006. Ulterior, reclamantul a confirmat că nu avea intenția de a relua procedura judiciară, însă a prezentat o serie de plângeri cu privire la modul în care procedura a fost efectuată în primă instanță. Autoritățile au subliniat faptul că procedura ar putea fi reluată la inițiativa uneia dintre părți, în special pentru a examina obiecțiunile suplimentare ale reclamantului, și că, în acest context, dorințele celei de a doua recurente, cu vârsta de 16 ani, vor fi luate în considerare (a se vedea art. 148 alineatul (1) din Codul civil, citit împreună cu art. 12 din Convenția Națiunilor Unite. 1989 privind drepturile copilului). Având în vedere situația și, în special, având în vedere măsurile luate de autoritățile austriece pentru a asigura domnului Sylvester, dacă dorește acest lucru, accesul satisfăcător la o instanță pentru a-și proteja interesele în temeiul convenției și ale copilului său, se pare că nu este necesară nicio altă măsură individuală în aplicarea prezentei hotărâri. II. Măsuri generale Autoritățile austriece au adoptat o serie de măsuri pentru a asigura executarea promptă a deciziilor prin care se dispune înapoierea copiilor sau a dreptului de vizită în temeiul Convenției de la Haga din 1980. (a) O nouă lege, adoptată în noiembrie 2003 și intrată în vigoare în ianuarie 2005, prevede o concentrare a competenței judiciare pentru prelucrarea cererilor întemeiate pe Convenția de la Haga. Scopul acestei concentrări este de a specializa judecătorii în aceste chestiuni și de a facilita formarea acestora. Legea prevede, de asemenea, adoptarea rapidă a deciziilor în cadrul procedurilor necontenciose referitoare la Convenția de la Haga. (b) În cazul în care procedurile privind returnarea copilului sunt pendinte, legislația austriacă prevede posibilitatea de a solicita, ca măsură provizorie de urgență, dreptul de a vizita copilul. Atunci când dispune un astfel de drept de vizită, instanța competentă poate decide, în conformitate cu legea din 2003, ca vizitele efectuate de părintele al cărui copil a fost răpit, să fie supravegheate de o persoană care însoțește copilul, astfel încât să împiedice expulzarea acestuia și să faciliteze restabilirea contactelor personale în caz de eliberare a legăturilor cu copilul. În marile zone urbane (de exemplu Viena sau Graz), au fost create instituții speciale pentru desfășurarea acestor vizite și pentru a oferi, de asemenea, posibilitatea supravegherii de către lucrătorii sociali. (c) În temeiul reformei legislative menționate anterior, un avocat este desemnat în cadrul procedurilor necontenciose privind restituirea copilului sau dreptul de a vizita un copil în conformitate cu Convenția de la Haga, pentru a reprezenta gratuit reclamanții încă din faza inițială a procedurilor judiciare în primă instanță, indiferent dacă condiția de resurse este îndeplinită sau nu. (d) Deciziile judiciare în materie de drept de custodie sau de vizită pot fi, de asemenea, pronunțate în mod automat, în conformitate cu legea din 2003 privind dreptul la executare, poate fi asigurată mai rapid prin intermediul unor măsuri coercitive adecvate, cum ar fi despăgubirile sau detenția, cu condiția ca astfel de mijloace să nu pună în pericol bunăstarea copilului. (e) Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 (care se aplică începând cu 01/03/2005) privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești a prevăzut garanții suplimentare în vederea executării rapide a hotărârilor judecătorești. În ceea ce privește necesitatea de a asigura implicarea activă a autorităților competente din statul membru în găsirea copiilor ascunși de părinții lor, Ministerul Justiției, acționând în calitate de autoritate centrală în temeiul Convenției de la Haga, precum și tribunalele, au mai multe posibilități de a localiza copiii dispăruți, de exemplu prin utilizarea sistemului central de înregistrare a reședințelor (Zentrales Melderegister) sau prin verificarea registrelor regionale ale școlilor. În plus, autoritățile de poliție pot fi invitate să intervină pentru a găsi copilul. În cele din urmă, autoritățile subliniază că, având în vedere efectul direct de care se bucură Convenția europeană și jurisprudența Curții Europene în dreptul austriac, autoritățile competente trebuie să își alinieze practica la cerințele convenției, astfel cum reiese din prezenta hotărâre, în vederea acordării unei asistențe efective persoanelor aflate în aceeași situație cu reclamantul. În acest scop, hotărârea Curții Europene a fost publicată în germană în diverse reviste juridice (în special Newsletter-ul Institutului austriac pentru Drepturile Omului, NL 2003, p. 89 (NL 03/2/08), disponibil pe internet <http://www.menschenrechte.ac.at/docs/03_2/03_2_08> Ecolex 2003/799). Ministerul Justiției le - a cerut președinților unor cursuri de grad superior din Viena, Graz, Linz și Innsbruck să transmită hotărârea tuturor autorităților judiciare din jurisdicția lor. Toate hotărârile Curții Europene sunt accesibile judecătorilor, procurorilor și autorității centrale în temeiul Convenției de la Haga, prin intermediul bazei de date web a Cancelariei Federale Austriane (RIS). Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul pentru Ministrui la 15 septembrie, la cea de-a 1092-a reuniune a Delegaților Miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)84

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Sylvester contre Autriche

(Requête n

o

36812/97, arrêt du 24 avril 2003, définitif le 24 juillet 2003)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit au respect de la vie familiale des requérants en raison de l’omission par les tribunaux autrichiens de prendre des mesures appropriées pour exécuter des décisions judiciaires ordonnant le retour d’un enfant chez son père qui vit aux Etats-Unis (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)84

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Sylvester contre Autriche

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire a trait à la non-exécution par les autorités autrichiennes d’une décision judiciaire rendue en décembre 1995 (et devenue définitive deux mois plus tard) en application de la Convention de La Haye de 1980 concernant les aspects civils de l’enlèvement international d’enfants. Cette décision ordonnait que la fille du premier requérant (la seconde requérante, née en 1994), enlevée par sa mère, soit rendue à son père, aux Etats-Unis. Après un essai infructueux d’exécution de cette décision en mai 1996, la mère introduit un appel devant les tribunaux autrichiens qui, par décision d’août 1996 (devenue définitive en octobre 1996), ont annulé l’ordonnance d’exécution, au motif que, vu le délai considérable écoulé depuis la perte de contact entre la fille (âgée de deux ans) et son père, il y avait un risque de trouble psychologique grave si elle était séparée de sa mère, cette dernière étant devenue sa principale personne de référence. Par la suite, la mère de la seconde requérante a obtenu le droit de garde exclusif de l’enfant.

La Cour européenne a estimé que, pour apprécier si une mesure était appropriée dans des affaires de ce genre, il fallait rechercher si elle avait été mise en œuvre rapidement, l’écoulement du temps pouvant avoir des conséquences irrémédiables. Un changement des circonstances de l’affaire peut, dans des cas exceptionnels, justifier la non-exécution d’une décision définitive de retour au regard de la Convention de La Haye, mais ce changement ne doit pas résulter du fait que l’Etat n’a pas pris toutes les mesures que l’on pouvait raisonnablement attendre de lui. La Cour a noté des retards importants durant la période pendant laquelle les tribunaux internes avaient été saisis de l’appel interjeté par la mère contre l’exécution de la décision ordonnant le retour de l’enfant. Elle a également indiqué que les autorités internes n’avaient pris aucune mesure pour réunir les conditions nécessaires à l’exécution de cette décision alors que la longue procédure d’exécution était pendante. Dès lors, elle a conclu que les autorités autrichiennes avaient omis de prendre, sans délai, toutes les mesures auxquelles on pouvait raisonnablement s’attendre pour faire exécuter la décision relative au retour de l’enfant et avaient enfreint de la sorte le droit au respect de la vie familiale du père et de sa fille, en permettant que l’écoulement du temps joue un rôle décisif en ce qui concerne l’issue des procédures sur le droit de garde (violation de l’article 8).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

22 000 EUR

22 682,61 EUR

44 682,61 EUR

Payé le 24/10/2003

b)

Mesures individuelles

La Cour européenne a octroyé une satisfaction équitable au titre du préjudice moral subi par le premier requérant.

A la date de l’arrêt de la Cour, le premier requérant, M. Sylvester bénéficiait (depuis 2001) d’un accord extrajudiciaire avec la mère de l’enfant pour un droit de visite en Autriche d’environ douze jours par an. Après l’arrêt, le requérant a tenté en vain de conclure un accord avec la mère de l’enfant pour une extension de son droit de visite. Le 4/04/2005, les autorités des Etats-Unis ont adressé aux autorités autrichiennes une demande au nom du requérant, fondée sur l’article 21 de la Convention de La Haye concernant des droits de visite plus étendus. L’Autorité Centrale autrichienne a transmis la demande à la juridiction compétente. Le requérant a obtenu une aide judiciaire gratuite et un juriste autrichien a été désigné pour le représenter gratuitement dans la procédure.

Les autorités autrichiennes ont indiqué que, conformément au § 271 (1) du Code Civil, un tuteur serait désigné

ex officio

pendant la procédure en cas de conflit entre les intérêts de l’enfant et son représentant légal et au cas où l’intérêt de l’enfant ne pourrait être assuré par le tribunal lui

‑

même dans le cadre de son devoir général de médiation entre les parties dans ce type d’affaires. Par la suite, le tribunal de première instance de Graz a chargé un pédopsychologue d’effectuer une expertise. Celui-ci a recommandé la suspension des contacts entre le requérant et sa fille jusqu’en mai 2006, à l’exception de conversations téléphoniques, à condition que l’enfant accepte de parler à son père. Quatre audiences ont eu lieu en 2005. En mars 2006, le requérant, estimant que la procédure judiciaire nuisait à ses relations avec sa fille qui refusait de lui parler au téléphone depuis juillet 2005, a décidé de suspendre son action en justice et est convenu avec la mère d’entreprendre des négociations extrajudiciaires en vue de conclure un accord amiable sur son droit de visite. Dans ce contexte, il a pu rendre visite à sa fille à Noël 2006. Par la suite, le requérant a confirmé qu’il n’avait pas l’intention de reprendre la procédure judiciaire, soumettant néanmoins un certain nombre de plaintes quant à la manière dont la procédure avait été conduite en première instance.

Les autorités ont souligné que la procédure pouvait être reprise à l’initiative d’une des parties, notamment pour examiner les griefs additionnels du requérant, et que dans ce contexte, les souhaits de la seconde requérante, aujourd’hui âgée de 16 ans, seraient pris en compte (voir article 148§1 du Code Civil, lu conjointement avec l’article 12 de la Convention des N.U. de 1989 sur les droits de l’enfant).

Au vu de la situation, et compte tenu en particulier des mesures prises par les autorités autrichiennes en vue d’assurer à M. Sylvester, s’il le souhaite, un accès satisfaisant à un tribunal pour protéger ses intérêts au regard de la Convention ainsi que ceux de son enfant, il semble qu’aucune autre mesure individuelle ne soit requise en exécution du présent arrêt.

II.

Mesures générales

Les autorités autrichiennes ont adopté une série de mesures afin d’assurer l’exécution prompte des décisions ordonnant le retour des enfants ou un droit de visite en vertu de la Convention de La Haye de 1980.

a) Une nouvelle loi, adoptée en novembre 2003 et entrée en vigueur en janvier 2005, prévoit une concentration de la compétence judiciaire pour traiter des demandes fondées sur la Convention de La Haye.

Le but de cette concentration est de spécialiser des juges sur ces questions et de faciliter leur formation. La loi prévoit également l’adoption rapide des décisions dans les procédures non contentieuses relatives à la Convention de La Haye.

b) Lorsque les procédures concernant le retour de l’enfant sont pendantes, il est possible selon la législation autrichienne de demander, à titre de mesure provisoire urgente, un droit de visite à l’égard de l’enfant. Lorsqu’il ordonne un tel droit de visite, le tribunal compétent peut décider, selon la loi de 2003, que les visites effectuées par le parent dont l’enfant a été enlevé, soient surveillées par une personne accompagnant l’enfant, afin d’empêcher son éloignement et de faciliter le rétablissement des contacts personnels en cas de relâchement des liens avec l’enfant. Dans les grandes zones urbaines (comme Vienne ou Graz), des institutions spéciales ont été créées, pour le déroulement de telles visites et pour offrir également la possibilité d’une surveillance par des travailleurs sociaux.

c) En vertu de la réforme législative précitée, un avocat est désigné dans le cadre des procédures non contentieuses concernant la restitution d’enfant ou le droit de visite d’un enfant conformément à la Convention de La Haye, afin de représenter gratuitement les requérants dès la phase initiale des procédures judiciaires en première instance, que la condition de ressources soit ou non remplie.

d) Les décisions judiciaires en matière de droit de garde ou de visite peuvent également être exécutées d’office, selon la loi de 2003. L’exécution pourra être assurée plus rapidement par le biais de «

mesures coercitives appropriées

», telles que des astreintes ou une mise en détention, sous réserve que de tels moyens ne mettent pas en danger le bien-être de l’enfant.

e) Des garanties complémentaires en vue d’une exécution rapide des décisions judiciaires ont été prévues par le Règlement (CE) n

o

2201/2003 (applicable à compter du 01/03/2005) relatif à la compétence, la reconnaissance et l’exécution des décisions en matière matrimoniale et en matière de responsabilité parentale.

En ce qui concerne la nécessité d’assurer l’implication active des autorités compétentes de l’Etat pour retrouver les enfants cachés par leurs parents, le Ministère de la Justice, agissant en qualité d’Autorité centrale au regard de la Convention de La Haye, ainsi que les tribunaux, ont plusieurs possibilités pour localiser les enfants disparus, par exemple en utilisant le système centralisé d’enregistrement des résidences

(Zentrales Melderegister)

ou en vérifiant les registres régionaux des écoles. De surcroît, les autorités de police peuvent être invitées à intervenir pour retrouver l’enfant.

Enfin, les autorités soulignent que vu l’effet direct dont jouissent la Convention européenne et la jurisprudence de la Cour européenne en droit autrichien, les autorités compétentes doivent aligner leur pratique sur les exigences de la Convention telles qu’elles ressortent du présent arrêt en vue d’octroyer une assistance effective aux personnes se trouvant dans la même situation que le requérant.

A cette fin, l’arrêt de la Cour européenne a été publié en allemand dans diverses revues juridiques (notamment le Bulletin de l’Institut autrichienne des droits de l’homme, NL 2003, p. 89 (NL 03/2/08), disponible sur Internet

<http://www.menschenrechte.ac.at/docs/03_2/03_2_08>

et

Ecolex

2003/799).

Le Ministère de la Justice a demandé aux présidents des cours de degré supérieur de Vienne, de Graz, de Linz et d’Innsbruck de transmettre l’arrêt à toutes les autorités judiciaires de leur ressort. Tous les arrêts de la Cour européenne sont accessibles aux juges, procureurs et à l’Autorité centrale au regard de la Convention de La Haye, par l’intermédiaire de la base de données Web de la Chancellerie fédérale autrichienne (RIS).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Autriche a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 15 septembre lors de la 1092e réunion des Délégués des Ministres.