- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 3 iunie 2010
- Stat pârât
- AUT
- Concluzia
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
Wieser împotriva Austriei
Traducere în română Auto
Rezoluția CM/ResDH(2010)38 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Wieser împotriva Austriei (solicitarea nr. 2293/03, Hotărârea din 22 februarie 2007, definitivă la 22 mai 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește percheziția de corp nejustificată în momentul arestării reclamantului, echivalentă cu un tratament degradant (încălcarea articolului 3) (a se vedea detaliile în la mai) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit,
statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 3 alineatul (2) din Convenție.
Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010)38 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Wieser/Austria Rezumat introductiv al cauzei În acest caz, la data de 9/02/1998, poliția a fost arestată de poliție pentru o percheziție calificată drept tratament degradant de către Curtea Europeană (încălcarea articolului 3). Curtea a remarcat că recurentul nu a primit doar ordinul de a se dezbrăca, ci a fost dezbrăcat de funcționari de poliție, în timp ce acesta se afla într-o stare de primejdie particulară. Procedura fusese atentatoare la intimitate și potențial umilitoare ; prin urmare, nu ar fi trebuit să se recurgă la aceasta fără motive imperative. Or, percheziția nu este dezvăluită nici necesară, nici justificată de motive de securitate, în măsura în care reclamantul care era deja încătușat, era căutat pentru a determina dacă acesta purta arme și nu pentru a verifica dacă acesta avea droguri sau alte obiecte mici (§40 din hotărâre).
Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Costuri și cheltuieli Total 3 000 EUR 10 012.64 EUR 13 012.64 EUR Plata la 21/08/2007 b) Măsuri individuale Recurentul a fost eliberat la 10/02/1998, iar procedura penală începută împotriva sa a fost clasată fără întârziere la 25/06/1998. Curtea Europeană i-a acordat o satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciul moral cauzat de percheziția corp la corp. În consecință, s-a considerat necesară nici o altă măsură individuală. II. Măsuri generale Curtea Europeană a considerat că încălcarea decurge din circumstanțele speciale în care s-a efectuat percheziția în speță.
Aceasta nu a pus sub semnul întrebării dispozițiile dreptului intern și nu a constatat nici un viciu al procedurii. Încălcarea pare mai degrabă a fi un caz izolat care rezultă din circumstanțele speciale ale cauzei. Prin urmare, publicarea și difuzarea hotărârii Curții Europene ar trebui să fie suficiente pentru a preveni încălcări similare. La rejudecare a fost difuzată la diferite autorități federale și regionale, inclusiv la Ministerul Afacerilor Interne și la poliția federală și regională. Acesta a fost publicat în limba germană, în special în Newsletter-ul Institutului austriac pentru Drepturile Omului http://www.menschenrechte.ac.at/docs/zz/zz/1/zz/zz/1_13 și pe site-ul Serviciului Constituțional al Cancelariei austriece http://bka.gv.at/DocView.axd?CobId=29401 III.
Concluzii Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală în această cauză în afara plății satisfacției echitabile acordate de Curtea Europeană, că măsurile generale luate vor preveni alte încălcări similare și că, prin urmare, Austria și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 3 iunie 2010 în cea de-a 1086-a ședință a delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2010)38 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Wieser contre Autriche (Requête n o 2293/03, arrêt du 22 février 2007, définitif le 22 mai 2007) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ; Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la fouille à corps injustifiée lors de l’arrestation du requérant, équivalant à un traitement dégradant (violation de l’article 3) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1, de la convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et DECIDE d’en clore l’examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)38 Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire Wieser contre Autriche Résumé introductif de l’affaire L’affaire concerne une fouille à corps injustifiée lors de l’arrestation du requérant par la police le 9/02/1998, fouille qualifiée de traitement dégradant par la Cour européenne (violation de l’article 3). La Cour a noté que le requérant n’avait pas simplement reçu l’ordre de se déshabiller mais qu’il avait été dévêtu par des fonctionnaires de police, alors qu’il se trouvait dans un état de détresse particulier. La procédure avait été attentatoire à l’intimité et potentiellement humiliante ; en conséquence il n’aurait pas fallu y recourir sans motifs impérieux.
Or, la fouille ne s’est révélée ni nécessaire, ni justifiée par des raisons de sécurité dans la mesure où le requérant qui était déjà menotté, était fouillé pour déterminer s’il portait des armes et non pour vérifier s’il avait de la drogue ou d’autre petits objets (§40 de l’arrêt). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total 3 000 EUR 10 012.64 EUR 13 012.64 EUR Payé le 21/08/2007 b) Mesures individuelles Le requérant a été libéré le 10/02/1998 et la procédure pénale entamée contre lui a été classée sans suite le 25/06/1998. La Cour européenne lui a alloué une satisfaction équitable au titre du préjudice moral résultant de la fouille à corps.
En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire. II. Mesures générales La Cour européenne a considéré que la violation résultait des circonstances particulières dans lesquelles la fouille avait été effectuée en l’espèce. Elle n’a pas mis en cause les dispositions du droit interne et n’a pas non plus constaté de vice de la procédure. La violation semble plutôt être un cas isolé résultant des circonstances particulières de l’affaire. C’est pourquoi, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour européenne devraient être suffisantes pour prévenir des violations semblables. L’arrêt a été diffusé à différentes autorités au niveau fédéral et régional, y compris au Ministère de l’Intérieur et à la police fédérale et régionale.
Il a été publié en allemand, notamment dans le Bulletin de l’Institut autrichien des droits de l’homme ( http://www.menschenrechte.ac.at/docs/07_1/07_1_13 ), et le sur le site Internet du Service constitutionnel de la Chancellerie autrichienne ( http://bka.gv.at/DocView.axd?CobId=29401 ) . III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable allouée par la Cour européenne, que les mesures générales prises vont prévenir d’autres violations semblables et que l’Autriche a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 3 juin 2010 lors de la 1086e réunion des Délégués des Ministres