AFFAIRE MATHONY CONTRE LE LUXEMBOURG

Rezoluția CM/ResDH(2010) 7 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Mathony împotriva Luxemburgului (Recherche n 15048/03, Hotărârea din 15 februarie 2007, definitivă la 15 mai 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză se referă la lipsa de imparțialitate obiectivă a unei instanțe penale, din cauza faptului că judecătorii care l-au condamnat pe reclamant și-au evaluat acțiunile anterior într-o altă procedură [încălcare a articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 15 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2010) 7 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Mathony/Luxemburg Rezumat introductiv al cauzei În martie 2001, reclamantul a fost controlat la volanul vehiculului său, în timp ce acesta a fost supus unei retrageri a permisului de conducere. În iulie 2001, reclamantul a fost condamnat la 12 luni de interdicție de a conduce vehicule, iar vehiculul său a fost confiscat. Prin hotărârea din 17 decembrie 2001, care a devenit definitivă la 21 noiembrie 2002 ca urmare a respingerii acțiunii în casarea reclamantului, Tribunalul de apel, compus din aceiași magistrați care au respins cererea de acordare a liberului de vamă depusă de solicitant, a confirmat hotărârea de primă instanță. Curtea a considerat că, în circumstanțele din speță, imparțialitatea instanței de judecată ar putea ridica îndoieli serioase în măsura în care aceiași judecători au respins anterior cererea în detrimentul sesizării vehiculului reclamantului, în special din cauza comportamentului reclamantului și a gravității faptelor Prin urmare, Comisia a considerat că temerile reclamantului în această privință ar putea fi considerate justificate în mod obiectiv. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii ale satisfacției echitabile Daune materiale Daune morale Costuri & de cheltuieli Total 000 EUR 000 EUR plătit la 21/06/2007 b) Măsuri individuale În plus, chiar dacă Curtea Europeană a considerat temerile reclamantului ca fiind justificate în mod obiectiv, aceasta nu a constatat în speță nicio imparțialitate subiectivă. Prin urmare, se pare că încălcarea nu a fost cauzată de eșecuri de o gravitate atât de gravă încât să se pună o îndoială serioasă pe marginea procedurii interne atacate. II. Măsuri generale Curtea Europeană a reamintit că simplul fapt că un judecător a luat deja decizii înainte de proces nu poate justifica, în sine, temeri cu privire la imparțialitatea sa. În lumina împrejurărilor specifice din speță, Curtea a ajuns la constatarea de părtinire, deoarece judecătorii care l-au condamnat în cele din urmă pe reclamant au fost deja pronunțați cu privire la ăstora înainte de procesul penal, cu ocazia examinării chestiunii Ö cu privire la Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Ö Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö Õ Õ Õ Ö Ö Õ Õ Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Õ Õ Ö Ö Ö Ö Ö Ö Õ Ö Ö , a se vedea, de exemplu, cauza Revoldini și alții împotriva Luxemburgului, Decizia din 18/01/2001).L În cele din urmă, hotărârea a fost publicată în revista Codex - martie 2007 (www.codex-line.com). Autoritățile luxemburgheze indică faptul că, în prezent, este de competența instanțelor judiciare, care conferă un efect direct convenției, în special instanțelor de fond care se află în materie penală, să asigure respectarea hotărârii Mathony în ceea ce privește componența lor în fiecare caz în cauză. III. Concluziile din partea statului pârât. Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură în favoarea reclamantului, că încălcări similare vor fi evitate în viitor datorită efectului direct acordat de instanțele naționale Convenției și jurisprudenței Curții Europene și că, prin urmare, Luxemburgul și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului Õ alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 4 martie 2010, cu ocazia celei de-a 1078-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2010)7

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Mathony contre Luxembourg

(Requête n

o

15048/03, arrêt du 15 février 2007, définitif le 15 mai 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le manque d’impartialité objective d’une cour pénale, du fait que les juges ayant condamné le requérant avaient déjà évalué ses agissements auparavant dans une autre procédure (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2010)7

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Mathony contre Luxembourg

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne l’iniquité d’une procédure pénale à l’encontre du requérant et plus particulièrement le manque d’impartialité objective de la juridiction l’ayant condamné (violation de l’article 6, paragraphe 1).

En mars 2001, le requérant avait été contrôlé au volant de son véhicule alors qu’il était sous le coup d’un retrait de permis de conduire. Sa voiture a alors été provisoirement saisie et les juges compétents ont refusé de lui accorder la mainlevée de cette saisie. En juillet 2001, le requérant a été condamné à 12 mois d’interdiction de conduire et son véhicule a été confisqué. L’intéressé a interjeté appel de sa condamnation.

Par arrêt du 17 décembre 2001, devenu définitif le 21 novembre 2002 suite au rejet du recours en cassation du requérant, la cour d’appel, composée des mêmes magistrats que ceux qui avaient rejeté la demande en mainlevée présentée par le requérant, a confirmé le jugement de première instance.

La Cour a estimé que, dans les circonstances de l’espèce, l’impartialité de la juridiction de jugement pouvait susciter des doutes sérieux dans la mesure où les mêmes juges avaient rejeté antérieurement la demande en mainlevée de la saisie du véhicule du requérant, en raison notamment du comportement du requérant et de «

la gravité des faits

». Dès lors, elle a estimé que les craintes du requérant à cet égard pouvaient passer pour objectivement justifiées.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

1

000 euros

-

1

000 euros

Payé le 21/06/2007

b) Mesures individuelles

L’interdiction de conduire a expiré et le préjudice moral subi a été indemnisé par la satisfaction équitable octroyée par la Cour européenne. En outre, même si la Cour européenne a considéré les craintes du requérant comme

objectivement

justifiées, elle n’a constaté en l’espèce aucune impartialité

subjective

. Il ne semble donc pas que la violation ait été causée par des défaillances d’une gravité telle qu’un doute sérieux soit jeté sur l’issue de la procédure interne attaquée.

II.

Mesures générales

La Cour européenne a rappelé que le simple fait qu’un juge ait déjà pris des décisions avant procès ne pouvait pas, en soi, justifier des appréhensions quant à son impartialité. C’est au vu des circonstances spécifiques de l’espèce que la Cour est parvenue au constat de partialité, car les juges ayant au final condamné le requérant s’étaient en réalité déjà prononcés sur les agissements du requérant préalablement au procès pénal, à l’occasion de l’examen de la question de la mainlevée de la saisie (

a

contrario

, voir p. ex. l’affaire Revoldini et autres contre le Luxembourg, décision du 18/01/2001).

L’arrêt de la Cour européenne a été transmis par le Ministère de la Justice, dès le 03/05/2007, au Procureur Général d’Etat, aux fins d’information des instances judiciaires intéressées. Le Procureur Général d’Etat a confirmé que l’arrêt avait bien été transmis à tous le corps judiciaire. L’arrêt a également été publié sur le site Internet du Ministère de la Justice. Enfin, l’arrêt a été publié dans la revue Codex - mars 2007 (www.codex-online.com). Les autorités luxembourgeoises indiquent qu’il appartient désormais aux instances judiciaires, lesquelles accordent un effet direct à la Convention, en particulier aux juridictions de fond siégeant en matière pénale, de veiller au respect de l’arrêt Mathony s’agissant de leur composition dans chaque affaire concernée.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure n’est requise en faveur du requérant, que des violations semblables seront évitées à l’avenir grâce à l’effet direct accordé par les juridictions nationales à la Convention et à la jurisprudence de la Cour européenne et que le Luxembourg a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 4 mars 2010 lors de la 1078e réunion des Délégués des Ministres.