Ewert împotriva Luxemburgului

Rezoluția CM/ResDH(2012)96 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Ewert împotriva Luxemburgului (Recherche n 49375/07, Hotărârea din 22 iulie 2010, definitivă la 22 octombrie 2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcările constatate (a se vedea documentul DH-DD(2012) 356F) ; reamintind obligația statului pârât în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in intergrom ; și măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare ;

invitând guvernul de la național pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012) 356F) ; cu asigurarea faptului că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46§1 DECLARĂ că a îndeplinit atribuțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d . . Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza EWERT împotriva Luxemburgului (n 49375/07) Hotărârea din 22/07/2010 definitivă la 22/10/2010 (Iaur) Această cauză se referă la lipsa de acces la o instanță judecătorească și la lipsa de eficacitate a acțiunii formulate în fața instanței supreme din cauza formalismului excesiv al Curții de Casație (încălcarea articolului 6§1).

Reclamantul, Charles Ewert, este un resortisant luxemburghez deținut în centrul penitenciarelor din Luxemburg, condamnat la 20 de ani de închisoare pentru tentativa de a asasina un om de afaceri. Curtea Europeană a hotărât că respingerea unora dintre mijloacele sale de casare este excesiv de formală și că limitarea dreptului de acces la o instanță judecătorească impusă de Curtea de Casație nu este proporțională cu scopul urmărit de a asigura securitatea juridică și buna administrare a justiției. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile La 21 decembrie 2010, statul luxemburghez a plătit reclamantului 5 000 EUR pentru daune morale. Cererea reclamantului în valoare de 643 563,57 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne a fost respinsă de Curte din cauza lipsei unor facturi suficient de precise.

Nu a fost formulată nicio cerere de către reclamant pentru prejudiciul material nici în fața Curții, nici în fața Comitetului miniștrilor însărcinat cu supravegherea executării hotărârilor. Alte măsuri Redeschiderea procedurii penale în cauză poate fi solicitată de către reclamant pentru a obține repararea efectivă a drepturilor sale în temeiul articolului 443 din Codul de procedură penală, care prevede Art 443: Revizuirea poate fi solicitată, indiferent de instanța judecătorească care a pronunțat o hotărâre, în beneficiul oricărei persoane recunoscute în mod direct a unei infracțiuni sau a unei infracțiuni sau a unei infracțiuni printr-o hotărâre definitivă pronunțată în primă instanță sau în ultimă instanță.

[...] 5 (L. 5 iulie 1996) atunci când rezultă dintr-o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în temeiul Convenției de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale că a fost pronunțată o condamnare penală cu încălcarea acestei convenții. Guvernul consideră că nici o altă măsură de natură individuală nu este necesară pentru executarea hotărârii. Măsuri cu caracter general Difuzarea hotărârii Începând cu 23 iulie 2010, Ministerul Justiției, Procurorul General al statului și Președinta Curții Constituționale au fost informate cu privire la hotărârea pronunțată.

Ministerul Justiției a pus la dispoziție online hotărârea, devenit definitivă, pe site-ul său internet (http://www.mj.public.lu/jurisdictions/arrets_ ′_le_luxemburg/index.html În același timp, un aviz care atrage atenția publicului cu privire la această publicație a fost introdus în Jurnalul Oficial luxemburghez (Memorial B nr 96 din 15 noiembrie 2010). În cele din urmă, portalul juridic Codex-line a pus, de asemenea, online online la 5 ianuarie 2011 (http://www.codex-line.com/codex/contents.nsf/vWebAccessDocuments/ 83EC44AC790FDE84C225780F005FC1D6?OpenDocument&Login&highlight=ewert Alte măsuri Problema formalismului excesiv al Curții de Casație invocată de Curtea Europeană în prezenta hotărâre este comună cauzelor Kemp, Datal (n 2), Nunes Guerreiro și Ewert/Luxemburg.

.Aportul esențial al acestei legi, ținând cont de concluziile Curții în aceste cauze, este că, de acum înainte, pronunțarea motivului în casare poate fi completată cu evoluții în drept care sunt luate în considerare Acest lucru nu s-a întâmplat la momentul în care Curtea Europeană de Justiție a stat la baza faptelor din cauzele pronunțate de Curtea Europeană, unde, potrivit jurisprudenței sale, Curtea de Casație s-a pronunțat asupra motivului, ci numai asupra motivului, fără ca discuția care înfățișează motivul să nu poată depăși lipsa formulării motivului (ceea ce a fost o cauză decisivă a respingerii recursurilor în cauză în cauzele respective). În temeiul acestei noi legi, jurisprudența Curții de Casație a evoluat în sensul unei flexibilități a cerințelor formale.

Curtea se bazează acum pe ansamblul cererii de pronunțare a unei hotărâri. Dezvoltările în drept, inclusiv cele care nu sunt conținute în actul în cauză, sunt astfel analizate în mod corespunzător de Curtea de Casație, fără ca aceasta să specifice acest lucru în corpul hotărârii. Astfel, nu este posibil să se furnizeze o jurisprudență care să ilustreze în mod explicit această modificare în analiza Curții. La aceasta se adaugă că noul articol 10 din Legea din 1885 compensează absența unui barou specializat în spargere, în sensul explicit al formalităților care trebuie îndeplinite la introducerea unui recurs în casație. Această informație sporită a avocaților contribuie astfel la îmbunătățirea respectării formelor inerente ale recursului în casare.

Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură generală n mai mult pentru a pune capăt formalismului excesiv al Curții de Casație constatat de Curte. 16.03.2012 Anexa Lege din 3 august 2010 de modificare a legii modificate din 18 februarie 1885 privind recursurile și procedura în Casație [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 în cadrul celei de-a 1144-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)96 [1] Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Ewert contre Luxembourg (Requête n o 49375/07, arrêt du 22 juillet 2010, définitif le 22 octobre 2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et les violations constatées (voir document DH-DD(2012)356F ) ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in intergrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnés ;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2012)356F ) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46§1 ont été adoptées ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’Homme Affaire EWERT contre Luxembourg (n o 49375/07) Arrêt du 22/07/2010 définitif le 22/10/2010

BILAN D’ACTION

Cette affaire a trait au défaut d’accès à un tribunal et à l’absence d’effectivité du recours formé devant la juridiction suprême pour cause de formalisme excessif de la Cour de cassation (violations de l’article 6§1). Le requérant, Charles Ewert, est un ressortissant luxembourgeois détenu au centre pénitentiaire de Luxembourg car condamné à vingt ans de réclusion pour avoir tenté de faire assassiner un homme d’affaires. La Cour européenne a jugé que le rejet de certains de ses moyens de cassation était excessivement formaliste et que la limitation au droit d’accès à un tribunal imposée par la Cour de cassation n’était pas proportionnée au but poursuivi consistant à garantir la sécurité juridique et la bonne administration de la justice.

Mesures de caractère individuel  Paiement de la satisfaction équitable Le 21 décembre 2010, l’Etat luxembourgeois a versé au requérant 5 000 € pour dommage moral. La demande du requérant à hauteur de 643 563,57 EUR pour les frais et dépens engagés devant les juridictions internes a été rejetée par la Cour faute de factures suffisamment précises. Aucune demande n’a été formulé par le requérant au titre du préjudice matériel ni devant la Cour ni devant le Comité des Ministres chargé de la surveillance de l’exécution des arrêts.

 Autres mesures La réouverture de la procédure pénale en cause peut être demandée par le requérant afin d’obtenir la réparation effective de ses droits au titre de l’article 443 du Code d’instruction criminelle qui prévoit : Art 443: « La révision peut être demandée, quelle que soit la juridiction qui ait statué, au bénéfice de toute personne reconnue auteur d’un crime ou d’un délit par une décision définitive rendue en premier ou en dernier ressort. [...] 5 o (L. 5 juillet 1996) lorsqu’il résulte d’un arrêt de la cour européenne des Droits de l’Homme rendu en application de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales qu’une condamnation pénale a été prononcée en violation de cette Convention.

Le Gouvernement estime qu’aucune autre mesure de caractère individuel n’est nécessaire pour exécuter l’arrêt. Mesures de caractère général  Diffusion de l’arrêt Dès le 23 juillet 2010, le ministère de la Justice, le Procureur général d’Etat et la Présidente de la Cour constitutionnelle ont été informés de l’arrêt.

Le ministère de la Justice a mis en ligne l’arrêt, devenu définitif, sur son site internet ( http://www.mj.public.lu/juridictions/arrets_concernant_le_luxembourg/index.html ). Parallèlement, un avis attirant l’attention du public sur cette publication a été inséré au journal officiel luxembourgeois (Mémorial B n o 96 du 15 novembre 2010). Enfin, le portail juridique Codex-online a également mis en ligne l’arrêt le 5 janvier 2011 ( http://www.codex-online.com/codex/contents.nsf/vWebAccessDocuments/ 83EC44AC790FDE84C225780F005FC1D6?OpenDocument&Login&highlight=ewert ).  Autres mesures La problématique du formalisme excessif de la Cour de cassation soulevée par la Cour européenne dans le présent arrêt est commune aux affaires Kemp, Dattel (n o 2), Nunes Guerreiro et Ewert contre Luxembourg.

Elle a été résolue avant tout par la loi du 3 août 2010 portant modification de la loi modifiée du 18 février 1885 sur les pourvois et la procédure en cassation . L’apport essentiel de cette loi, eu égard aux conclusions de la Cour dans ces affaires, est que désormais l’énoncé du moyen en cassation « peut être complété par des développements en droit qui sont pris en considération ». Tel n’était pas le cas à l’époque des faits des affaires tranchées par la Cour européenne où, selon sa propre jurisprudence, la Cour de cassation statuait sur le moyen, mais rien que sur le moyen, sans que la discussion qui enveloppe le moyen ne puisse suppléer l’absence de formulation de moyen (ce qui avait été une cause décisive du rejet des pourvois en cassation litigieux dans ces affaires).

En application de cette nouvelle loi, la jurisprudence de la Cour de cassation a évolué dans le sens d’un assouplissement des exigences formelles. La Cour se fonde à présent sur l’ensemble de la requête pour statuer. Les développements en droit, y compris non contenus dans l’énoncé du moyen en cassation, sont ainsi dûment analysés par la Cour de Cassation, sans pour autant que celle-ci ne le spécifie dans le corps de l’arrêt. Il n’est ainsi pas possible de fournir une jurisprudence illustrant de manière explicite cette modification dans l’analyse de la Cour. A cela s’ajoute que le nouvel article 10 de la loi de 1885 compense l’absence de barreau spécialisé en matière de cassation en ce qu’il explicite les formalités à remplir lors de l’introduction d’un pourvoi en cassation.

Cette information accrue des avocats contribue ainsi à améliorer le respect des formes inhérentes au recours en cassation. Le Gouvernement considère qu’aucune autre mesure générale n’est nécessaire pour mettre fin au formalisme excessif de la Cour de Cassation constaté par la Cour. 16/03/2012 Annexe : loi du 3 août 2010 portant modification de la loi modifiée du 18 février 1885 sur les pourvois et la procédure en cassation [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.