Wagner împotriva Luxemburgului

Rezoluția CM/ResDH(2012)195 [1] Claude Wagner împotriva Luxemburgului Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (solicitarea nr. 43490/08, Hotărârea din 6 octombrie 2011, definitivă la 6 ianuarie 2012) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 639F prin care se reamintește obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum ; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ;

Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După ce a examinat bilanțul de acțiune furnizat de guvern indicând măsurile adoptate în vederea executării hotărârii și notând că: nu s-a acordat nici o satisfacție echitabilă în prezenta cauză (a se vedea documentul DH-DD(2012) 639F Sprecum asigurarea faptului că au fost adoptate toate măsurile cerute de art. 46 alineatul (1); DECLAMENTUL CHILLEI și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d . Bilanțul d . Acțiune Cauza WAGNER (Claude) împotriva Luxemburgului (n 43490/08) Hotărârea din 6 octombrie 2011 definitivă la 6 ianuarie 2012 privind permisul la punct Curtea a recunoscut ca fiind contrară articolului 6.1 din CEDO faptul că a făcut în mod automat o condamnare penală irevocabilă, o sancțiune administrativă, cum ar fi retragerea unor puncte din permisul de conducere.

Luxemburgul a fost condamnat din cauza lipsei de comunicare a reclamantului de la mail automat cu privire la o astfel de sancțiune administrativă în momentul procedurii penale în cursul căreia putea încă să-și conteste vinovăția. Astfel, la punctul 31 al hotărârii, Curtea Europeană condamnă Luxemburgul concluzionând că: simplul fapt că legislația prevede retragerea unor puncte nu poate, în lipsa unei trimiteri la această legislație în momentul în care reclamantul avea încă posibilitatea de a contesta faptele care îi erau reproșate, să fie considerat ca fiind suficient de conștient de amploarea sancțiunilor pe care le aplica. Prin urmare, Curtea reține că reclamantul a fost informat cu privire la retragerea unor puncte pe care le-a retras în cadrul procedurii penale, și anume în momentul în care ordonanța penală a devenit irevocabilă.

Or, în acest stadiu, nu mai putea, având în vedere caracterul automat al retragerii unor puncte, să conteste în mod util faptele care îi erau reproșate. Prin urmare, această informație tardivă nu l-a pus pe reclamant într-o situație care îi permitea să pregătească în mod util și în cunoștință de toate elementele, în special de la .. la .. pe deplin sancționată, apărarea împotriva .. . Măsuri individuale decurg din această hotărâre că nu există nici o măsură individuală care să fie pusă în aplicare Restituirea punctelor solicitate de reclamant nu mai trebuie să fie deoarece reclamantul a refăcut de atunci întregul său capital de puncte.

Luxemburgul nu are nici o satisfacție echitabilă de a plăti pentru prejudicii materiale sau morale, deoarece Curtea Europeană nu a fost convinsă că prejudiciul denunțat rezultă într-adevăr din încălcarea pe care a constatat-o Într-adevăr, nu a fost clar că o acțiune împotriva ordonanței penale ar fi avut ca efect spălarea reclamantului. Reclamantul a fost, de asemenea, exonerat de cererea sa de plată de 26 754,01 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții. În cazul în care nu există măsuri individuale care să fie puse în aplicare, statul membru nu are nicio obligație de a acționa pentru a pune capăt încălcărilor constatate. Măsuri cu caracter general difuzate din cauza hotărârii din 25 noiembrie 2011 a Curții Europene de Justiție.

Procurorului general al Curții Supreme de Justiție și președintelui Curții Supreme de Justiție care, la rândul lor, se alătură instanțelor judecătorești interesate, în special instanțelor civile și Curții de Casație la Ministerul Justiției, care îl pune online pe site-ul său http://www.mj.public.lu/jurisdictions/arrets___le_luxemburg/Wagner_06-10-2011.pdf portalul juridic Codex-Online care a fost pus online la 30 noiembrie 2011 http://www.codex-online.com/codex/contents.nsf/vWebAccessDocuments/6AC4DFCE36BE1AD6C225795A0049C3BE?OpenDocument&Login&highlight=wagner în cele din urmă hotărârea a fost publicat la Memorialul B, Codul administrativ și economic al Marelui Ducat al Luxemburgului, la 12 ianuarie 2012 (Mémorial B n 3). Procurorul general a emis o circulară în cursul anului 2010, care prevede că toate citațiile și ordonanțele penale trebuie să conțină o mențiune privind riscul de a pierde puncte în cazul unei condamnări definitive.

Această circulară fusese elaborată și circulată la 17 septembrie 2010, chiar înainte ca Curtea Europeană să fi pronunțat hotărârea împotriva Luxemburgului, pe baza jurisprudenței Malige c/Franța din 23 septembrie 1998. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 cu ocazia celei de a 1157-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)195 [1] Claude Wagner contre Luxembourg Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 43490/08, arrêt du 6 octobre 2011, définitif le 6 janvier 2012) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document DH-DD(2012)639F ) ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées ;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt et notant qu’aucune satisfaction équitable n’a été octroyée par la Cour dans la présente affaire (voir document DH-DD(2012)639F ) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et DECIDE d’en clore l’examen. Bilan d’action Affaire WAGNER (Claude) contre Luxembourg (n o 43490/08) Arrêt du 6 octobre 2011 définitif le 6 janvier 2012 Affaire relative au permis à point La Cour a reconnu comme étant contraire à l’article 6.1 de la CEDH le fait pour le Gouvernement d’avoir fait automatiquement découler d’une condamnation pénale irrévocable, une sanction administrative telle que le retrait de points d’un permis de conduire.

Le Luxembourg a été condamné à cause du défaut de communication au requérant de l’automaticité d’une telle sanction administrative au moment de la procédure pénale au cours de laquelle il pouvait encore contester sa culpabilité. Ainsi, au point 31 de l’arrêt, la Cour européenne condamne le Luxembourg en concluant que « le simple fait que la législation prévoit le retrait de points, ne saurait, en l’absence d’un renvoi à cette législation au moment où le requérant disposait encore de la faculté de contester les faits qui lui étaient reprochés, être considéré comme portant suffisamment à sa connaissance l’étendue des sanctions qu’il encourait. Dès lors, la Cour retient que le requérant n’a été informé du retrait de points qu’à l’issue de la procédure pénale, c’est-à-dire au moment où l’ordonnance pénale était devenue irrévocable.

Or, à ce stade, il ne pouvait plus, au regard de l’automaticité du retrait de points, utilement contester les faits qui lui étaient reprochés. Partant, cette information tardive n’a pas mis le requérant dans une situation lui permettant de préparer utilement et en connaissance de tous les éléments, et plus particulièrement de l’intégralité de la sanction encourue, sa défense contre l’infraction qui lui était reprochée. » 1. Mesures de caractère individuel Il découle de cet arrêt qu’il n’y a aucune mesure individuelle à mettre en œuvre : La restitution de points réclamée par le requérant n’a plus lieu d’être car le requérant a depuis reconstitué l’intégralité de son capital de points.

Le Luxembourg n’a aucune satisfaction équitable à payer au titre de préjudice matériel ou moral puisque la Cour européenne n’a pas été convaincue que « le préjudice dénoncé résulte réellement de la violation qu’elle a constatée ». En effet, il ne découlait pas de manière évidente qu’un recours contre l’ordonnance pénale aurait eu pour effet de blanchir le requérant. Le requérant a également été débouté de sa demande de paiement de 26 754,01 EUR pour les frais et dépens engagés devant les juridictions internes et devant la Cour. En l’absence de mesures de caractère individuelles à mettre en œuvre, le Gouvernement n’a aucune obligation d’action pour mettre un terme aux violations constatées.

2. Mesures de caractère général Diffusion de l’arrêt L’arrêt de la Cour européenne a été transmis le 25 novembre 2011 : au Procureur général d’Etat et à la Présidente de la Cour supérieure de justice qui eux-mêmes l’envoient aux instances judiciaires intéressées, notamment juridictions civiles et Cour de cassation ; au ministère de la Justice qui le met en ligne sur son site : http://www.mj.public.lu/juridictions/arrets_concernant_le_luxembourg/Wagner_06-10-2011.pdf au portail juridique Codex-Online qui l’a mis en ligne le 30 novembre 2011 http://www.codex-online.com/codex/contents.nsf/vWebAccessDocuments/6AC4DFCE36BE1AD6C225795A0049C3BE?OpenDocument&Login&highlight=wagner Enfin l’arrêt a été publié au Mémorial B, le recueil administratif et économique du Grand Duché de Luxembourg, le 12 janvier 2012 (Mémorial B n o 3). Autres mesures Le Procureur général a émis une circulaire courant 2010 qui dispose que toutes les citations et ordonnances pénales doivent porter une mention du risque de perdre des points en cas de condamnation définitive.

Cette circulaire avait été élaborée et circulée le 17 septembre 2010, avant même que la Cour européenne ait rendu son arrêt contre le Luxembourg, se fondant sur la jurisprudence Malige c/France du 23 septembre 1998. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 6 décembre 2012 lors de la 1157e réunion des Délégués des Ministres.