AFFAIRE KEMP ET AUTRES CONTRE LE LUXEMBOURG

Rezoluția CM/ResDH(2012)93 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Kemp împotriva Luxemburgului Cerere nr. 17140/05, Hotărârea din 24 aprilie 2008, definitivă la 24 iulie 2008) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2012) 354F) ; reamintind obligația statului pârât în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in intergrom ; și măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare ; invitând guvernul de la național pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012) 354F) ; cu asigurarea faptului că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46§1 DECLAMENTUL pe care l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE d Ân . Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului și a altor hotărâri împotriva Luxemburgului (n 17140/05) Hotărârea din 24/04/2008, definitivă la 24/07/2008 BI Această cauză se referă la caracterul inechitabil al unei proceduri în fața instanțelor civile (încălcarea articolului 6 alineatul (1)). Părțile interesate s-au opus unui refuz la cererea lor de retrocesiune a terenurilor în litigiu. Recursul în casare exercitat în acest context a fost respins în 2004 pe motiv că mijloacele de casare nu au fost suficient de detaliate. Curtea Europeană a hotărât că această decizie este excesiv de formalizată și că limitarea dreptului de acces la o instanță impusă de Curtea de Casație nu este proporțională cu scopul urmărit de a asigura securitatea juridică și buna administrare a justiției. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile La 30 septembrie 2008, statul luxemburghez a plătit celor patru reclamanți suma globală de 42 000 EUR, dintre care 30 000 EUR pentru daune morale și 12 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în conformitate cu următoarea defalcare către 1 și 2 reclamanți, Paul Kemp și Gabrielle Binsfeld, care fuzionează într-o singură parte: 14 000 EUR în contul lor atașat în numele lui Paul Kemp-Binsfeld celei de a treia reclamante, Edith Binsfeld Soția lui Gilbert Meyer: 14 000 EUR în contul lor anexat în numele lui Gilbert Meyer-Binsfeld la reclamanta 4, Paule Binsfeld: 14 000 EUR în contul său în numele Paulette - numele său uzual - Binsfeld Alte măsuri Reclamanții au indicat în mod repetat că doresc să obțină redeschiderea procedurii în litigiu în vederea unei restitutio in ïrum . În opinia lor, în cazul în care redeschiderea procedurii naționale în vederea unei restituțio in maimue nu este posibilă în dreptul luxemburghez în materie civilă, având în vedere importanța pe care o acordă securității juridice a justițiabililor și protejați de convenție. Guvernul consideră, de asemenea, că, în cazul în care se examinează eventualul impact al încălcării asupra situației reclamanților, încălcarea articolului 6 alineatul (1) nu a cauzat reclamanților o pierdere reală a șanselor și că acest lucru este întărit de constatarea de neîncălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la care a ajuns Curtea și prin concluziile Curții cu privire la satisfacția echitabilă. Cu toate acestea, în cazul în care reclamanții consideră că consecințele negative ale încălcării resimt că ceea ce nu este la latitudinea guvernului - aceștia au posibilitatea de a introduce o acțiune în răspundere împotriva statului de drept ca urmare a funcționării defectuoase a serviciilor sale judiciare, în temeiul legii din 1 septembrie 1988 privind răspunderea civilă a statului și a colectivităților publice. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că mai este necesară nici o altă măsură cu caracter indivizial. Măsuri cu caracter general difuzarea hotărârii Începând cu 25 aprilie 2008, în urma adoptării hotărârii Curții, Ministerul Justiției a transmis hotărârea procurorului general al statului în scopul de a informa instanțele judiciare în cauză, inclusiv Curtea Constituțională. În cele din urmă, Ministerul Justiției a pus la dispoziție pe site-ul său internet: http://www.mj.public.lu/jurisdictions/arrets___le_luxemburg/index.html În același timp, un aviz care atrage atenția publicului asupra acestei publicații a fost introdus în Jurnalul Oficial luxemburghez (Mémorial B nr. 70 din 19 septembrie 2008). Problema formalismului excesiv al Curții de Casație invocată de Curtea Europeană în prezenta hotărâre este comună cauzelor Kemp, Datal (n 2), Nunes Guerreiro și Ewert/Luxemburg. Aceaceasta a fost rezolvată în primul rând prin legea din 3 august 2010 de modificare a legii modificate din 18 februarie 1885 privind recursurile și procedura în casare .Aportul esențial al acestei legi, ținând cont de concluziile Curții în aceste cauze, este că, de acum înainte, pronunțarea motivului în casare poate fi completată cu evoluții în drept care sunt luate în considerare Acest lucru nu s-a întâmplat la momentul în care Curtea Europeană de Justiție a stat la baza faptelor din cauzele pronunțate de Curtea Europeană, unde, potrivit jurisprudenței sale, Curtea de Casație s-a pronunțat asupra motivului, ci numai asupra motivului, fără ca discuția care înfățișează motivul să nu poată depăși lipsa formulării motivului (ceea ce a fost o cauză decisivă a respingerii recursurilor în cauză în cauzele respective). În temeiul acestei noi legi, jurisprudența Curții de Casație a evoluat în sensul unei flexibilități a cerințelor formale. Curtea se bazează acum pe ansamblul cererii de pronunțare a unei hotărâri. Dezvoltările în drept, inclusiv cele care nu sunt conținute în actul în cauză, sunt astfel analizate în mod corespunzător de Curtea de Casație, fără ca aceasta să specifice acest lucru în corpul hotărârii. Astfel, nu este posibil să se furnizeze o jurisprudență care să ilustreze în mod explicit această modificare în analiza Curții. La aceasta se adaugă că noul articol 10 din Legea din 1885 compensează absența unui barou specializat în spargere, în sensul explicit al formalităților care trebuie îndeplinite la introducerea unui recurs în casație. Această informație sporită a avocaților contribuie astfel la îmbunătățirea respectării formelor inerente ale recursului în casare. Guvernul consideră că nu este necesară nici o altă măsură generală n mai este necesară pentru a pune capăt formalismului excesiv al Curții de Casație constatat de Curte. 09/06/2011 [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 în cadrul celei de-a 1144-a reuniuni a Delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)93

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Kemp contre Luxembourg

Requête n

o

17140/05, arrêt du 24 avril 2008, définitif le 24 juillet 2008)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2012)354F

) ;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences,

dans la mesure du possible par

restitutio in intergrum

; et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnés

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2012)354F

) ;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46§1 ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’Homme

Kemp et autres contre Luxembourg (n

o

17140/05)

Arrêt du 24/04/2008, définitif le 24/07/2008

BILAN D’ACTION

Cette affaire a trait au caractère inéquitable d’une procédure devant les juridictions civiles (violation de l’article 6§1). L’Etat avait acquis, en 1970, des terrains ayant appartenu aux parents des requérants, dans le cadre d’un projet de construction d’une autoroute, lequel ne fut cependant pas réalisé selon le plan initialement établi. Les intéressés se virent opposer un refus à leur demande de rétrocession des terrains litigieux. Le pourvoi en cassation exercé dans ce contexte fut rejeté en 2004 au motif que les moyens de cassation n’étaient pas suffisamment détaillés.

La Cour européenne a jugé que cette décision était excessivement formaliste et que la limitation au droit d’accès à un tribunal imposée par la Cour de cassation n’était pas proportionnée au but poursuivi consistant à garantir la sécurité juridique et la bonne administration de la justice.

Mesures de caractère individuel



Paiement de la satisfaction équitable

Le 30 septembre 2008, l’Etat luxembourgeois a versé aux quatre requérants la somme globale de 42

000 €, dont 30

000 € pour dommage moral et 12

000 € pour frais et dépens selon la ventilation suivante

:

aux 1

er

et 2

ème

requérants, Paul Kemp et Gabrielle Binsfeld,

qui fusionnent en une seule partie : 14

000 € sur leur compte joint au nom de Paul Kemp-Binsfeld

;

à la 3

ème

requérante, Edith Binsfeld

épouse de Gilbert Meyer : 14

000 € sur leur compte joint au nom de Gilbert Meyer-Binsfeld

;

à la 4

ème

requérante, Paule Binsfeld

: 14

000 € sur son compte au nom de Paulette -son prénom usuel- Binsfeld



Autres mesures

Les requérants ont indiqué de manière répétée qu’ils souhaitaient obtenir la réouverture de la procédure litigieuse en vue d’une

restitutio in integrum

. A leurs yeux, si l’irrecevabilité du pourvoi litigieux était contraire à l’article 6§1, il devrait, après l’arrêt de la Cour européenne, être jugé sur ses mérites.

La réouverture de la procédure nationale en vue d’une

restitutio in integrum

n’est pas possible en droit luxembourgeois en matière civile vu l’importance attachée à la sécurité juridique des justiciables et protégée par la Convention.

Le Gouvernement estime par ailleurs que si l’on examine la question de l’impact éventuel de la violation sur la situation des requérants, on constate que la violation de l’article 6§1 n’a pas causé aux requérants de réelle «

perte de chance

», et que cela est conforté par le constat de non-violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 auquel la Cour est parvenue et par les conclusions que la Cour en a tirées s’agissant de la satisfaction équitable.

Si toutefois les requérants estiment que des conséquences négatives de la violation subsistent – ce qui n’est pas l’avis du Gouvernement - ils ont la possibilité d’introduire une action en responsabilité contre l’Etat du fait du fonctionnement défectueux de ses services judiciaires, en vertu de la loi du 1

er

septembre 1988 relative à la responsabilité civile de l’Etat et des collectivités publiques.

A la lumière de ce qui précède, le Gouvernement considère qu’aucune autre mesure de caractère indiviuel n’est nécessaire.

Mesures de caractère général



Diffusion de l’arrêt

Dès le 25 avril 2008, au lendemain de l’adoption de l’arrêt par la Cour, le ministère de la Justice a transmis l’arrêt au Procureur général d’Etat aux fins d’information des instances judiciaires concernées, dont la Cour constitutionnelle. L’arrêt a été publié dans l’édition de mars-mai 2008 du magazine juridique Codex

http://www.codex-online.com/codex/home.nsf/

Enfin, le ministère de la Justice a mis en ligne l’arrêt sur son site internet

http://www.mj.public.lu/juridictions/arrets_concernant_le_luxembourg/index.html

.

Parallèlement, un avis attirant l’attention du public sur cette publication a été inséré au journal officiel luxembourgeois (Mémorial B n

o

70 du 19 septembre 2008).



Autres mesures

La problématique du formalisme excessif de la Cour de cassation soulevée par la Cour européenne dans le présent arrêt est commune aux affaires Kemp, Dattel (n

o

2), Nunes Guerreiro et Ewert contre Luxembourg.

Elle a été résolue avant tout par la

loi du 3 août 2010 portant modification de la loi modifiée du 18 février 1885 sur les pourvois et la procédure en cassation

. L’apport essentiel de cette loi, eu égard aux conclusions de la Cour dans ces affaires, est que désormais l’énoncé du moyen en cassation «

peut être complété par des développements en droit qui sont pris en considération

». Tel n’était pas le cas à l’époque des faits des affaires tranchées par la Cour européenne où, selon sa propre jurisprudence, la Cour de cassation statuait sur le moyen, mais rien que sur le moyen, sans que la discussion qui enveloppe le moyen ne puisse suppléer l’absence de formulation de moyen (ce qui avait été une cause décisive du rejet des pourvois en cassation litigieux dans ces affaires).

En application de cette nouvelle loi, la jurisprudence de la Cour de cassation a évolué dans le sens d’un assouplissement des exigences formelles. La Cour se fonde à présent sur l’ensemble de la requête pour statuer. Les développements en droit, y compris non contenus dans l’énoncé du moyen en cassation, sont ainsi dûment analysés par la Cour de Cassation, sans pour autant que celle-ci ne le spécifie dans le corps de l’arrêt. Il n’est ainsi pas possible de fournir une jurisprudence illustrant de manière explicite cette modification dans l’analyse de la Cour.

A cela s’ajoute que le nouvel article 10 de la loi de 1885 compense l’absence de barreau spécialisé en matière de cassation en ce qu’il explicite les formalités à remplir lors de l’introduction d’un pourvoi en cassation. Cette information accrue des avocats contribue ainsi à améliorer le respect des formes inhérentes au recours en cassation.

Le Gouvernement considère qu’aucune autre mesure générale n’est nécessaire pour mettre fin au formalisme excessif de la Cour de Cassation constaté par la Cour.

09/06/2011

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 6 juin 2012 lors de la 1144e réunion des Délégués des Ministres.