AFFAIRE MATHEUS CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2011)207[1]

Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului

Matheus contra Franței

(Cererea nr. 62740/00, hotărâre din 31/03/2005, definitivă la 01/07/2005)

Comitetul Miniștrilor, în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare „Convenția" și „Curtea");

Având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitivă;

Reamintind că încălcările Convenției constatate de Curte în această cauză privesc imposibilitatea pentru reclamant de a obține concursul poliției pentru a evacua ocupanții fără titlu ai unui teren a cărui proprietate o avea (încălcarea art. 6 paragraful 1 și a art. 1 din Protocolul nr. 1) (a se vedea detalii în Anexă);

După ce a invitat guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în baza art. 46 paragraful 1 din Convenție;

După ce a examinat informațiile transmise de guvern conform Regulilor Comitetului pentru aplicarea art. 46 paragraful 2 din Convenție;

Asigurându-se că Statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detalii în Anexă),

Reamintind că constatările de încălcare de către Curte cer, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către Statul pârât, dacă este necesar:

- a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă consecințele acestora, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și

- a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare;

DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de Statul pârât (a se vedea Anexa), că și-a îndeplinit funcțiile în temeiul art. 46 paragraful 2 din Convenție în prezenta cauză și

DECIDE să închidă examinarea acesteia.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)207

Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Matheus contra Franței

Rezumat introductiv al cauzei

Această cauză privește imposibilitatea pentru reclamant, începând cu o hotărâre judiciară pronunțată în favoarea sa în 1988, de a obține concursul forței publice pentru a evacua ocupanții fără titlu ai unui teren situat în Guadelupa a cărui proprietate o avea și pe care l-a vândut în cele din urmă în 2004, după ce a pierdut orice speranță de a-l recâștiga vreodată. Curtea Europeană a apreciat că prelungirea excesivă a neexecutării hotărârii judiciare, în lipsa unor circumstanțe excepționale care să justifice un astfel de exces de putere, și incertitudinea reclamantului care a rezultat de aici cu privire la soarta proprietății sale, i-au împiedicat dreptul la o protecție judiciară efectivă (încălcarea art. 6§1). În plus, Curtea a apreciat că refuzul de a acorda concursul forței publice în speță avusese drept consecință, în lipsa oricărei justificări de interes general, ajungerea la un fel de expropriere privată din care beneficiase ocupantul ilegal (încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1).

I. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale

a) Detalii privind satisfacția echitabilă

Prejudiciu material

Prejudiciu moral

Cheltuieli de judecată

Total

-

3000 EUR

-

3000 EUR

Plătit la 02/06/2006 – 124,75 EUR plătiți la 17/11/08 cu titlu de dobânzi moratorii

b) Măsuri individuale

Se reamintește, în afară de faptul că terenul în cauză nu mai este proprietatea reclamantului, că acesta din urmă a primit, de mai multe ori, indemnizații pentru a compensa pierderea folosinței bunului său (hotărâri ale tribunalului administrativ și decizia Prefecturii), precum și o indemnizație pentru greșeala gravă a Statului din cauza refuzului său de a acorda concurs la executarea hotărârii judiciare. Curtea Europeană a acordat, în plus, o satisfacție echitabilă pentru a compensa prejudiciul moral suferit de reclamant. În consecință, nicio altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul Miniștrilor.

II. Măsuri generale

Curtea Europeană a apreciat în special că refuzul concursului forței publice decurgea „dintr-o carență a executorilor și a prefectului, sau chiar dintr-un refuz deliberat din partea acestuia din urmă, în circumstanțele locale particulare, și timp de șaisprezece ani de a acorda ajutor într-o procedură de expulzare" (§68 din hotărâre). Deși instanțele naționale au apreciat că acest refuz era ilegal (a se vedea jurisprudența Consiliului de Stat citată în hotărârea Curții), indemnizațiile acordate reclamantului nu au fost de natură să compenseze inacțiunea autorităților competente (§§58 și 71 din hotărâre). În final, încălcarea nu decurge deci din lege însăși, ci din aplicarea care i-a fost dată în cazul speței de autoritățile competente, și anume executorii și mai ales prefectul (§60 și 68 din hotărâre).

Pentru a evita noi încălcări similare, hotărârea a fost deci adusă la cunoștința autorităților competente pentru a favoriza luarea sa în considerare în practică. Pe lângă difuzarea hotărârii către autoritățile vizate în cauza Matheus, hotărârea este de asemenea publicată permanent începând cu octombrie 2008 de Ministerul de Interne pe site-ul său Intranet, unde este vizibilă pentru toți agenții acestui minister și ai serviciilor exterioare care îi sunt atașate, și deci în special prefecturile. Mai general, autoritățile competente - în special executorii judecătorești - au avut acces la această hotărâre prin intermediul diverselor publicații. În această privință, se pot menționa publicații ale Curții de Casație: Buletinul de informare al Curții de Casație nr. 619 din 15/05/2005; Raportul anual 2008, partea „studiu"; Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2002-2006 - hotărâri privind Franța și comentariile lor (Observatorul dreptului european al Curții de Casație). În cele din urmă, se poate de asemenea nota că hotărârea a fost prezentată în mai multe publicații juridice cu difuzare largă, generaliste sau specializate în drept imobiliar.

III. Concluziile Statului pârât

Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în această cauză, în afara plății satisfacției echitabile acordate reclamantului de către Curte, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Franța și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul art. 46 paragraful 1 din Convenție.

[1] Adoptată de Comitetul Miniștrilor la 2 decembrie 2011 la cea de-a 1128-a reuniune a Delegaților Miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)207

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Matheus contre France

(Requête n

o

62740/00, arrêt du 31/03/2005, définitif le 01/07/2005)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci

‑

après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que les violations de la Convention constatées par la Cour dans cette affaire concernent l’impossibilité pour le requérant d’obtenir le concours de la police pour faire évacuer les occupants sans titre d’un terrain dont il avait la propriété (violation de l’article 6, paragraphe 1 et de l’article 1 du Protocole n

o

1) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)207

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Matheus contre France

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne l’impossibilité pour le requérant, depuis une décision de justice rendue en sa faveur en 1988, d’obtenir le concours de la force publique pour faire évacuer les occupants sans titre d’un terrain situé en Guadeloupe dont il avait la propriété et qu’il a finalement vendu en 2004, ayant perdu tout espoir d’en reprendre un jour possession. La Cour européenne a estimé que le prolongement excessif de l’inexécution de la décision de justice, en l’absence de circonstances exceptionnelles justifiant un tel excès de pouvoir, et l’incertitude du requérant qui en a résulté quant au sort de sa propriété, avait entravé son droit à une protection judiciaire effective (violation de l’article 6§1). Par ailleurs, la Cour a estimé que le refus d’apporter le concours de la force publique en l’espèce avait eu pour conséquence, en l’absence de toute justification d’intérêt général, d’aboutir à une sorte d’expropriation privée dont l’occupant illégal s’était retrouvé bénéficiaire (violation de l’article 1 du Protocole n

o

1).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

3000 EUR

-

3000 EUR

Payé le 02/06/2006 – 124,75 EUR payés le 17/11/08 au titre des intérêts moratoires

b) Mesures individuelles

Il est rappelé, outre le fait que le terrain en cause n’est plus la propriété du requérant, que ce dernier a perçu, à plusieurs reprises, des indemnités pour compenser la perte de jouissance de son bien (jugements du tribunal administratif et décision de la Préfecture) ainsi qu’une indemnisation pour faute lourde de l’Etat du fait de son refus de prêter concours à l’exécution de la décision de justice. La Cour européenne a de surcroît octroyé une satisfaction équitable pour compenser le préjudice moral subi par le requérant. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

La Cour européenne a notamment estimé que le refus du concours de la force publique découlait «

d’une carence des huissiers et du préfet, voire d’un refus délibéré de la part de ce dernier, dans les circonstances locales particulières, et pendant seize années de prêter main-forte dans une procédure d’expulsion

» (§68 de l’arrêt). Bien que les juridictions nationales aient estimé que ce refus était illégal (voir la jurisprudence du Conseil d’Etat citée dans l’arrêt de la Cour), les indemnités allouées au requérant n’ont pas été de nature à combler l’inaction des autorités compétentes (§§58 et 71 de l’arrêt). Au final, la violation ne découle donc pas de la loi elle-même mais de l’application qui en a été faite dans le cas d’espèce par les autorités compétentes, à savoir les huissiers et surtout le préfet (§60 et 68 de l’arrêt).

Afin d’éviter de nouvelles violations semblables, l’arrêt a donc été porté à l’attention des autorités compétentes pour favoriser sa prise en compte dans la pratique. Outre la diffusion de l’arrêt aux autorités concernées dans l’affaire Matheus, l’arrêt est également publié de façon permanente depuis octobre 2008 par le Ministère de l’Intérieur sur son site Intranet où il est visible par l’ensemble des agents de ce ministère et des services extérieurs qui lui sont rattachés et donc notamment des préfectures. De façon plus générale, les autorités compétentes - notamment les huissiers de justice - ont eu accès à cet arrêt par le biais de diverses publications. A cet égard, on peut mentionner des publications de la Cour de cassation

: Bulletin d’information de la Cour de cassation

n

o

619 du 15/05/2005

;

Rapport annuel

2008, partie «

étude

»

;

Cour européenne des droits de l’homme 2002-2006 - arrêts concernant la France et leurs commentaires

(Observatoire du droit européen de la Cour de cassation). Enfin, il peut encore être noté que l’arrêt a été présenté dans plusieurs publications juridiques à forte diffusion, généralistes ou spécialisées en droit immobilier.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable octroyée au requérant par la Cour, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.