AFFAIRE PLASSE-BAUER CONTRE LA FRANCE

Rezoluția CM/ResDH(2011)60 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Plasse-Bauer împotriva Franței (Recherche n 21324/02, Hotărârea din 28 februarie 2006, definitivă la 28 mai 2006) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză se referă la neexecutarea unei hotărâri a unei instanțe interne care acordă dreptul de a vizita recurenta și care reglementează condițiile de exercitare a acestui drept (încălcare a articolului 6 alineatul (1)) (a se vedea detaliile în lai) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea Anexa) care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE dÂn . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011)60 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Plasse-Bauer/Franța Rezumat introductiv al cauzei Această cauză se referă la neexecutarea unei hotărâri judecătorești prin care recurenta are dreptul de a-și vizita fiica și prin care se stabilesc modalitățile de exercitare a acestui drept (încălcare a articolului 6 alineatul (1)). Potrivit hotărârii Tribunalului din 1997, dreptul de vizită al recurentei trebuia să se exercite în prezența unei părți terțe în cadrul unei asociații. Or, această asociere s . este văzută în mai multe aspecte pentru a-și îndeplini misiunea și, prin urmare, hotărârea a rămas neexecutată. Curtea Europeană a statuat că autoritățile interne nu au depus suficiente eforturi pe care le putea aștepta în mod rezonabil de la acestea pentru a pune în practică modalitățile dreptului de vizită. Comisia a considerat, în special, că autoritățile interne ar fi trebuit să verifice în prealabil posibilitatea pentru asociația căreia i se încredințează sarcini de către autoritățile publice, d Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Taxa și cheltuieli Total 000 EUR 000 EUR Plata la 25/08/2006 b) Măsuri individuale Fiica reclamantei este majoră din 2004. Răul moral al recurentei a fost compensat de satisfacția echitabilă acordată de Curte. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale Autoritățile franceze consideră că încălcarea constatată în această cauză nu constituie o problemă structurală. Ministerul Justiției nu are cunoștință de afaceri similare. În speță, aceaceasta este punerea în aplicare a dreptului național care a cauzat încălcarea. Întrucât autoritățile franceze, în special cele judiciare, aplică direct Convenția, măsurile destinate să atragă atenția asupra acestei hotărâri a Curții Europene vor permite evitarea unor noi încălcări similare. Într-adevăr, Tribunalul a fost difuzat direcțiilor Ministerului Justiției în cauză, precum și autorităților și instanțelor competente, inclusiv judecătorilor cu probleme familiale, procurorilor generali din apropierea Curții de Casație, Curții de Apel din aix în Provence și Curții de Casație. În iulie 2007, Tribunalul a fost publicat de către Observatorul dreptului european pe site-ul internet al Curții de Casație. În plus, dispozițiile legale au evoluat de la faptele din speță. În 2007, existența juridică a spațiilor de întâlnire a fost consacrată de legea nr. 2007-233 din 5/03/2007 (art. 22), care a introdus, la articolele 373-2-1 și 373-2-9 din Codul civil, un paragraf care prevede în mod expres posibilitatea judecătorului în cauzele familiale de a desemna un spațiu de întâlnire printre modalitățile de organizare a dreptului de vizită al unui părinte. 2010-769, 9 iulie 2010 (art. 7), aceleași articole adaugă că, în cazul în care interesul copilului îl controlează sau în cazul în care predarea directă a copilului către celălalt părinte prezintă un pericol pentru o persoană juridică calificată, judecătorul poate prevedea că dreptul de a vizita sau de a vizita într-un spațiu de întâlnire pe care îl desemnează, sau cu adresa unei treimi de încredere sau a reprezentantului unei persoane juridice calificate. III. Constatările din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în această cauză în afara plății satisfacției echitabile și că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Franța și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 8 iunie 2011, în cadrul celei de-a 1115-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)60

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Plasse-Bauer contre France

(Requête n

o

21324/02, arrêt du 28 février 2006, définitif le 28 mai 2006)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne la non

‑

exécution d’une décision d’une juridiction interne accordant un droit de visite à la requérante et organisant les conditions d’exercice de ce droit (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails dans l’Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe),

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe) qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)60

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Plasse-Bauer contre France

Résumé introductif de l’affaire

Cette affaire concerne la non-exécution d’une décision judiciaire conférant à la requérante un droit de visite à l’égard de sa fille et organisant les modalités d’exercice de ce droit (violation de l’article 6§1).

Aux termes de l’arrêt de la cour d’appel de 1997, le droit de visite de la requérante devait s’exercer en présence d’un tiers dans le cadre d’une association. Or, cette association s’est vue dans l’impossibilité matérielle de mener à bien sa mission et, par conséquent, l’arrêt est resté inexécuté.

La Cour européenne a jugé que les autorités internes n’avaient pas déployé les efforts suffisants que l’on pouvait raisonnablement attendre d’elles pour rendre effectives les modalités du droit de visite. Elle a estimé en particulier que les autorités internes auraient dû vérifier préalablement la possibilité pour l’association qui se voit confier des missions par les autorités publiques, d’assurer les modalités du droit de visite prévues par l’arrêt de la cour d’appel afin d’en permettre l’exécution.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

-

3

000 EUR

4

000 EUR

7

000 EUR

Payé le 25/08/2006

b) Mesures individuelles

La fille de la requérante est majeure depuis 2004. Le préjudice moral de la requérante a été indemnisé par la satisfaction équitable allouée par la Cour. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

Les autorités françaises estiment que la violation constatée dans cette affaire ne relève pas d’un problème structurel. Le ministère de la Justice n’a pas connaissance d’affaires similaires. En l’espèce, c’est la mise en œuvre du droit national qui a causé la violation. Etant donné que les autorités françaises, notamment judiciaires, appliquent directement la Convention, les mesures destinées à attirer leur attention sur cet arrêt de la Cour européenne permettront d’éviter de nouvelles violations similaires. De telles mesures ont été adoptées. En effet, l’arrêt a été diffusé aux directions du Ministère de la Justice concernées ainsi qu’aux autorités et juridictions compétentes, dont les juges aux affaires familiales, les Procureurs Généraux près la Cour de cassation, la Cour d’appel d’Aix en Provence et celle d’Orléans. En juillet 2007, l’arrêt a été publié par l’Observatoire du droit européen sur le site Internet de la Cour de cassation.

Par ailleurs, les dispositions légales ont évolué depuis les faits de l’espèce. En 2007, l’existence juridique des «

espaces de rencontre

» a été consacrée par la loi n

o

2007-293 du 5/03/2007 (art. 22), qui a inséré, aux articles 373-2-1 et 373-2-9 du Code civil, un alinéa prévoyant de manière expresse la possibilité pour le juge aux affaires familiales de désigner un espace de rencontre parmi les modalités d’organisation du droit de visite d’un parent. Modifiés ensuite par la loi n

o

2010-769 du 9 juillet 2010 (art. 7), ces mêmes articles ajoutent que, lorsque l’intérêt de l’enfant le commande ou lorsque la remise directe de l’enfant à l’autre parent présente un danger pour l’un d’eux, le juge peut prévoir que le droit de visite s’effectue dans un espace de rencontre qu’il désigne, ou avec l’assistance d’un tiers de confiance ou du représentant d’une personne morale qualifiée.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable et que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la France a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 8 juin 2011 lors de la 1115e réunion des Délégués des Ministres.