AFFAIRE FREITAG CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția CM/ResDH(2011)113 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Freitag împotriva Germaniei (Recherche n 71440/01, Hotărârea din 19 iulie 2007, definitivă la 19 octombrie 2007) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos" Reamintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în această cauză privește dreptul de acces al reclamantului la o instanță din cauza termenului stabilit de o instanță pentru transferul cauzei către instanța competentă [încălcarea articolului 6 alineatul (1) ] (a se vedea detaliile din anexă) După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul art. 46 alin. (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile în lai) prin care se reamintește faptul că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor astfel de încălcări; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de către statul pârât, pe care și le-a îndeplinit în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în prezenta cauză și A se vedea nota de subsol 1. La 5 martie 1998, reclamantul, care deținea o societate de asigurare din Berlin, a inițiat o procedură de despăgubire împotriva companiei pentru pierderea valorii acțiunilor sale ca urmare a fuziunii cu o altă societate situată în Hamburg. Mai întâi a sesizat instanța regională din Hamburg, care este declarată incompetentă. În consecință, el a solicitat transferul dosarului său la tribunalul regional competent din Berlin. Cu toate acestea, cazul său a fost declarat inadmisibil la 2 septembrie 1998 deoarece, atunci când instanța din Berlin a primit, termenul legal de două luni pentru a-l sesiza a expirat. Curtea Europeană a considerat că întârzierile erau imputabile Tribunalului din Hamburg și că nu se putea aștepta ca reclamantul să prezinte costuri suplimentare prin inițierea unei noi proceduri în fața Tribunalului din Berlin. Declararea inadmisibilă a căii de atac nu a dus la un echilibru corect între interesul general al certitudinii juridice și interesul reclamantului de a vedea litigiul încheiat de o instanță. Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Proaspăte și cheltuieli Total 000 EUR 823,38 EUR 823,38 EUR Plătit la 18/01/2008 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă pentru pierderea de șanse, acesta din urmă neavând posibilitatea de a obține o examinare judiciară a cererii sale. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale În temeiul articolului 28 din Codul de procedură civilă, se consideră că o acțiune a fost introdusă la timp, chiar dacă a fost introdusă în fața unei instanțe care nu este competentă și nu este transferată instanței competente decât după expirarea termenului legal. În speță, Tribunalul Regional din Hamburg a considerat că această dispoziție nu se referă la procedurile de despăgubire a acționarilor. Cu toate acestea, rezultă dintr-o hotărâre pronunțată de Curtea Federală de Justiție la 13 martie 2006 (fie ulterior faptelor din prezenta cauză) că articolul ‐ ‐ ‐ trebuie, de asemenea, să se aplice prin analogie cu astfel de proceduri. Din examinarea jurisprudenței Curții federale de Justiție reiese că încălcarea în această cauză părea să fi rezultat dintr-o eroare procedurală reținută pe motiv că este posibil, potrivit jurisprudenței Curții, să se transfere o cauză instanței competente chiar și după expirarea termenului legal. Prin urmare, publicarea și difuzarea hotărârii Curții ar trebui să prevină încălcări similare. La Hotărârea Curții Europene a fost difuzată instanțelor naționale direct în cauză. Acesta a fost publicat în germană și este accesibil pe site-ul Ministerului Federal al Justiției (http://www.bmj.de Themen: Menschenrechte, EGMR) care conține o legătură directă către site-ul internet al Curții Europene, în care figurează hotărâri în limba germană (http://www.coe.int/t/d/menschenrechtsgerichtshof/dokumente_auf_deutsch/volltext/urteile/20070719-F.asp#TopOfPage III. Constatări de la Õ Ö Õ Guvernul consideră că nu este necesară nicio măsură individuală în acest caz în afara plății satisfacției echitabile, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că Germania și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 14 septembrie 2011, în cadrul celei de-a 1120-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)113

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Freitag contre Allemagne

(Requête n

o

71440/01, arrêt du 19 juillet 2007, définitif le 19 octobre 2007)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’atteinte au droit d’accès du requérant à un tribunal en raison du délai mis par une juridiction pour le transfert de l’affaire à la juridiction compétente (violation de l’article 6, paragraphe 1) (voir détails en Annexe)

;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46 paragraphe

1 de la convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe)

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)113

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Freitag contre Allemagne

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la violation du droit d’accès du requérant à un tribunal (violation de l’article 6§1).

Le 5 mars 1998, le requérant, actionnaire d’une compagnie d’assurance située à Berlin, avait engagé une procédure en réparation contre la compagnie pour la perte de valeur de ses actions à la suite de la fusion avec une autre compagnie située à Hambourg. Il a d’abord saisi le tribunal régional de Hambourg qui s’est déclaré incompétent. En conséquence, il a demandé le transfert de son dossier au tribunal régional compétent de Berlin. Toutefois, son affaire a été déclarée irrecevable le 2 septembre 1998 car, lorsque le tribunal de Berlin l’a reçue, le délai légal de deux mois pour le saisir avait expiré.

La Cour européenne a estimé que les retards étaient imputables au tribunal de Hambourg et que l’on ne pouvait attendre du requérant qu’il expose des frais supplémentaires en engageant une nouvelle procédure devant le tribunal de Berlin. En déclarant irrecevable le recours, les juridictions internes n’ont pas ménagé un juste équilibre entre l’intérêt général de la sécurité juridique et l’intérêt du requérant de voir le litige tranché par une juridiction.

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

2

000 EUR

-

4

823,38 EUR

6

823,38 EUR

Payé le 18/01/2008

b) Mesures individuelles

La Cour européenne a octroyé au requérant une satisfaction équitable pour perte de chance, ce dernier n’ayant pas eu la possibilité d’obtenir un examen judiciaire de sa demande.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

En vertu de l’article 281 du Code de procédure civile, une action est réputée avoir été introduite dans les délais, même si elle a été introduite devant un tribunal qui n’est pas compétent, et n’est transférée au tribunal compétent qu’après l’expiration du délai légal. En l’espèce, le tribunal régional de Hambourg a estimé que cette disposition ne s’appliquait pas aux procédures visant à indemniser les actionnaires. Toutefois, il ressort d’une décision rendue par la Cour fédérale de justice en date du 13 mars 2006 (soit postérieurement aux faits de la présente affaire) que l’article 281 précité doit également s’appliquer par analogie à de telles procédures.

Il ressort de l’examen de la jurisprudence de la Cour fédérale de justice que la violation dans cette affaire semblait résulter d’une erreur procédurale isolée puisqu’il est possible, d’après la jurisprudence de cette Cour, de transférer une affaire au tribunal compétent même après l’expiration du délai légal. Par conséquent, la publication et la diffusion de l’arrêt de la Cour devraient prévenir de violations semblables.

L’arrêt de la Cour européenne a été diffusé aux juridictions nationales directement concernées. Il a été publié en allemand et est accessible sur le site Internet du Ministère fédéral de la Justice (

http://www.bmj.de

Themen: Menschenrechte, EGMR) qui comporte un lien direct vers le site internet de la Cour européenne, où figurent des arrêts en allemand (

http://www.coe.int/t/d/menschenrechtsgerichtshof/dokumente_auf_deutsch/volltext/urteile/20070719-F.asp#TopOfPage

).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime qu’aucune mesure individuelle n’est requise dans cette affaire en dehors du paiement de la satisfaction équitable, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que l’Allemagne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 14 septembre 2011 lors de la 1120e réunion des Délégués des Ministres.