AFFAIRE HAASE CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția CM/ResDH(2011)213 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Haase împotriva Germaniei (Recherche n 11057/02, Hotărârea din 8 aprilie 2004, definitivă la 8 iulie 2004) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea," având în vedere hotărârea transmisă Comitetului de către Curte, odată definitivă; Reamintind că încălcarea Convenției constatate de Curte în această cauză se referă la interferența disproporționată în dreptul reclamanților la respectarea vieții de familie, din cauza deciziei Tribunalului Districtual Münster din 17 decembrie 2001 de a revoca temporar drepturile părintești ale reclamanților asupra a șapte dintre copiii lor (încălcarea art. 8) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar, este asigurată de faptul că, în termenul stabilit, statul pârât i-a acordat părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile în limba engleză) prin care se reamintește faptul că constatările privind încălcarea de către Curte impun, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză și DECIDE în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Convenție. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2011) 213 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Haase/Germania Rezumat introductiv al cauzei În cazul de față, se poate considera că, în cazul de față, nu există niciun motiv întemeiat pentru a stabili dacă o măsură constituie ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) litera (c) din TFUE. În 2001, reclamanții au solicitat asistență în familie și au acceptat ca situația lor să facă obiectul unui bilanț psihologic. La 17 decembrie 2001, expertul a estimat în raportul său că există un risc pentru dezvoltarea normală a copiilor, că părinții se comportau adesea nesăbuiți cu ei și îi băteau și că orice contact dintre părinți și copii trebuie să înceteze. În aceeași zi, fără a fi ascultat părinții sau copiii, Tribunalul Districtual Münster, a emis o ordonanță de rejudecare care le revenea celor șapte copii ai lor. La 18 decembrie 2001, tribunalul a interzis orice contact între solicitanți și copii. În aceeași zi, copiii au fost răpiți din școli, din grădiniță sau din casă și au fost plasați în trei cămine diferite neidentificate. Nou-născutul de șapte zile a fost luat direct la maternitate și a locuit într-o familie gazdă. La 1 martie 2002, curtea de apel a lui Hamm i-a refuzat pe solicitanți de apel. La 21 iunie 2002, Curtea Constituțională Federală a încălcat deciziile din 17 decembrie 2001 și 1 martie 2002: se putea întreba serios dacă instanțele au luat în considerare în mod corespunzător drepturile părinților și principiul proporționalității (§ 30 din hotărâre). La 6 martie 2003, Tribunalul de District a revocat drepturile părintești ale reclamanților și a interzis orice drept de vizită până în iunie 2004. Această decizie a fost confirmată în mare măsură de Curtea din 2004. Haase să aibă contacte cu trei dintre cei patru vârstnici ai săi, al căror fost soț avea custodia înainte de sfârșitul anului 2004 și cu fiul său mai mare înainte de a fi obținut majoritatea. Un alt copil s-a născut în 2003 și locuiește cu reclamanții. Curtea Europeană a subliniat deficiențele procedurale ale ordonanței din 17 decembrie 2001, precum și metodele utilizate pentru punerea sa în aplicare. În special, Comisia a subliniat că lipsa de participare a reclamanților în procesul decizional în cadrul acțiunii principale, plasarea imediată a copiilor în gospodării neidentificate, interzicerea oricărui contact între solicitanți și copiii lor, precum și retragerea ultimului copil imediat după naștere au fost măsuri disproporționate (§ 100-101 din hotărâre). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune materiale Daune morale Proaspăt & de cheltuieli Total 000 EUR 645 EUR 645 EUR Plătit la 13/09/2004 b) Măsuri individuale Ca urmare a hotărârii Curții Europene, reclamanții au sesizat din nou Curtea Constituțională, acuzându-se de încălcarea dreptului lor la un proces La 29 septembrie 2005, Curtea Constituțională a respins această cerere pentru nefondare și a considerat că hotărârile instanțelor naționale au fost luate respectând principiul proporționalității și că instanțele naționale au acordat în mod corect prioritate interesului superior al copiilor, prin decizia de a-i separa de părinții lor. Ulterior, reclamanții au introdus o nouă cerere în fața Curții Europene (34499/04) și s-au plâns, printre altele, de retragerea drepturilor lor părintești, de separarea copiilor între ei și de la solicitanți, de restricționarea drepturilor de acces la copii, precum și de lipsa măsurilor care vizează reunirea familiei. La 12 februarie 2008, Curtea Europeană a declarat cererea inadmisibilă pe motiv că toate măsurile luate de autorități au fost în conformitate cu legea și au avut ca scop protejarea interesului superior al copiilor. Pe de altă parte, instanțele naționale au justificat motivul restricționării accesului părinților la copiii lor, reclamanții fuseseră implicați în mod corespunzător în procesul decizional din acțiunea principală și interesele lor fuseseră protejate. Potrivit Curții, cerințele procedurale prevăzute la art. 8 fuseseră respectate. În ceea ce privește dreptul de acces la copii: începând din 2004, reclamanții au exercitat dreptul de acces la copiii lor. Având în vedere informațiile disponibile, obstacolele în calea contactelor dintre solicitanți și copiii lor par să fie în curs de eliminare treptată, datorită cooperării autorităților germane. În ceea ce privește drepturile părintești ale reclamanților: în 2004, Curtea de apel a confirmat în mare măsură decizia de primă instanță din 2003 de a revoca drepturile părintești ale reclamanților. Reclamanții au contestat fără succes aceste decizii în fața Curții Constituționale Federale și în fața Curții Europene printr-o nouă cerere (menționată mai sus). Pe de altă parte, doi dintre copii trăiesc cu reclamanții din 2005 și, în 2006, Tribunalul Districtului Munster a restabilit drepturile părintești ale reclamanților asupra acestor copii. Reclamanții beneficiază de asistență psihologică și de sprijin material furnizat de autorități pentru a-i pregăti pentru a-i primi pe ceilalți copii în cazul în care drepturile lor parentale ar fi restabilite. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul miniștrilor. II. Măsuri generale L. Hotărârea Curții Europene a fost difuzată autorităților în cauză, și anume autoritățile judiciare din Renania-de-Nord-Westfalia și Curtea Constituțională Federală și a fost publicată în Neue Juristische Wochenschrift (NJW 2004, pp. 34 Europäische Grundrechte Zeitschrift (EuGRZ 2004, p. 715-723). Toate hotărârile Curții Europene împotriva Germaniei sunt accesibile prin intermediul site-ului internet al Ministerului Federal al Justiției (http://www.bmj.de/DE/Home/_node.html, Menschenrechte, EGMR) care conține o legătură directă către site-ul internet al Curții Europene care prezintă hotărâri în limba germană. III. Concluzii ale statului pârât Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamant ale încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Germania și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)213

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Haase contre Allemagne

(Requête n

o

11057/02, arrêt du 8 avril 2004, définitif le 8 juillet 2004)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci

‑

après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif ;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne l’ingérence disproportionnée dans le droit des requérants au respect de la vie familiale, en raison de la décision du tribunal de district de Münster du 17 décembre 2001 révoquant provisoirement les droits parentaux des requérants sur sept de leurs enfants (violation de l’article 8) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

S’étant assuré que, dans le délai imparti, l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt (voir détails dans l’Annexe)

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)213

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Haase contre Allemagne

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne l’ingérence disproportionnée dans le droit des requérants au respect de la vie familiale, en raison de la décision du tribunal de district de Münster du 17 décembre 2001 révoquant provisoirement les droits parentaux des requérants sur sept de leurs enfants (violation de l’article 8).

En 2001, les requérants ont sollicité une assistance familiale et pour la recevoir ont accepté que leur situation fasse l’objet d’un bilan psychologique. Le 17 décembre 2001, l’expert a estimé dans son rapport qu’il existait un risque pour le développement normal des enfants, que les parents se montraient souvent déraisonnablement durs avec eux et les battaient, et qu’il fallait mettre fin à tout contact entre les parents et les enfants. Le même jour, sans avoir entendu les parents ou les enfants, le tribunal de district de Münster, a rendu une ordonnance de référé retirant aux requérants l’autorité parentale sur leurs sept enfants résidant avec eux. Le 18 décembre 2001, le tribunal a interdit tout contact entre les requérants et les enfants. Le même jour, les enfants ont été retirés des écoles, du jardin d’enfants ou de la maison et ont été placés dans trois foyers d’accueil différents non identifiés. Le nouveau-né de sept jours a été pris directement à la maternité et vit depuis dans une famille d’accueil.

Le 1er mars 2002, la cour d´appel de Hamm a débouté les requérants de leur appel. Le 21 juin 2002, la Cour constitutionnelle fédérale a cassé les décisions des 17 décembre 2001 et 1er mars 2002 estimant qu’on pouvait sérieusement se demander si les tribunaux avaient dûment tenu compte des droits des parents et du principe de proportionnalité (§ 30 de l’arrêt). Le 6 mars 2003, se prononçant sur le fond, le tribunal de district a révoqué les droits parentaux des requérants et a interdit tout droit de visite jusqu’en juin 2004. Cette décision a été largement confirmée par la Cour d’appel en 2004. Le tribunal a également interdit à Mme

Haase d’avoir des contacts avec trois de ses quatre aînés dont son ex-mari avait la garde avant fin 2004 et avec son fils aîné avant qu’il ait atteint sa majorité. Un autre enfant est né en 2003 et vit avec les requérants.

La Cour européenne a souligné les lacunes procédurales de l’ordonnance de référé du 17 décembre 2001, ainsi que les méthodes employées pour sa mise en œuvre. En particulier, elle a relevé que l’absence de participation des requérants dans le processus décisionnel dans le cadre du litige au principal, le placement immédiat des enfants dans des foyers non identifiés, l’interdiction de tout contact entre les requérants et leurs enfants, ainsi que le retrait du dernier enfant juste après sa naissance étaient des mesures disproportionnées (§§ 100-101 de l’arrêt).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Dommage matériel

Dommage moral

Frais & dépens

Total

10

000 euros

35

000 EUR

6

645 EUR

51

645 EUR

Payé le 13/09/2004

b) Mesures individuelles

Suite à l’arrêt de la Cour européenne, les requérants ont saisi à nouveau la Cour constitutionnelle en se plaignant de la violation de leur droit à un procès

équitable. Le 29 septembre 2005, la Cour constitutionnelle a rejeté cette requête pour défaut de fondement. Elle a considéré que les décisions des tribunaux nationaux avaient été prises en respectant le principe de proportionnalité et que les tribunaux nationaux avaient à juste titre privilégié l’intérêt supérieur des enfants en décidant de les séparer de leurs parents.

Par la suite, les requérants ont introduit une nouvelle requête devant la Cour européenne (34499/04). Ils se sont plaints notamment du retrait de leurs droits parentaux, de la séparation des enfants entre eux et d’avec les requérants, de la restriction du droits d’accès aux enfants, ainsi que de l’absence de mesures visant à réunir la famille.

Le 12 février 2008 la Cour européenne a déclaré la requête irrecevable au motif que toutes les mesures prises par les autorités avaient été en accord avec la loi et avaient pour but de protéger l’intérêt supérieur des enfants. Par ailleurs, les juridictions nationales avaient justifié le motif de restriction d’accès des parents à leurs enfants, les requérants avaient été dûment impliqués dans le processus de prise de décision dans le litige au principal et leurs intérêts avaient été protégés. Selon la Cour les exigences procédurales de l’article 8 avaient été respectées.

En ce qui concerne le droit d’accès aux enfants : depuis 2004, les requérants ont exercé le droit d’accès à leurs enfants. Au vu des informations disponibles, les obstacles à l’établissement de contacts entre les requérants et leurs enfants semblent en voie d’être progressivement levés, ceci grâce à la coopération des autorités allemandes.

En ce qui concerne les droits parentaux des requérants : en 2004, la Cour d’appel a largement confirmé la décision de première instance de 2003 révoquant les droits parentaux des requérants. Les requérants ont contesté sans succès ces décisions devant la Cour constitutionnelle fédérale et devant la Cour européenne par une nouvelle requête (mentionnée ci-dessus). Par ailleurs, deux des enfants vivent depuis 2005 avec les requérants et en 2006 le Tribunal de District de Munster a rétabli les droits parentaux des requérants sur ces enfants. Les requérants bénéficient d’assistance psychologique et d’aide matérielle fournies par les autorités en vue de les préparer à accueillir les autres enfants si leurs droits parentaux étaient rétablis.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée comme nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

L’arrêt de la Cour européenne a été diffusé aux autorités concernées, à savoir les autorités judiciaires de Rhénanie-du-Nord-Westphalie et la Cour constitutionnelle fédérale et a été publié dans

Neue Juristische Wochenschrift

(NJW 2004, pp. 3401–3407) et dans

Europäische Grundrechte Zeitschrift

(EuGRZ 2004, pp.

715-723).

Tous les arrêts de la Cour européenne contre l’Allemagne sont accessibles par le biais du site internet du Ministère fédéral de la Justice (

http://www.bmj.de/DE/Home/_node.html

, Menschenrechte, EGMR) qui comporte un lien direct vers le site internet de la Cour européenne présentant des arrêts en allemand.

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante des violations de la Convention constatées par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Allemagne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.