AFFAIRE BOHMER CONTRE L'ALLEMAGNE

Rezoluția CM/ResDH(2011)215 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Böhmer împotriva Germaniei (Recherche n 37568/97, Hotărârea din 3 octombrie 2002, definitivă la 21 mai 2003) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea Văzând hotărârea transmisă Comitetului," după ce este definitivă Reamintind că încălcarea convenției constatată de Curte în această cauză privește caracterul inechitabil al unei proceduri penale din cauza nerespectării prezumției de nevinovăție (violarea articolului 6 alineatele (1) și (2) (a se vedea detaliile în După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție. Reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să elimine consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - a unor măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARĂ, după ce a examinat măsurile luate de statul pârât (a se vedea anexa), că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE d . . . Anexă la Rezoluția CM/ResDH(□) 215 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Böhmer împotriva Germaniei Rezumatul introductiv al cauzei L a cauzei se referă la revocarea de către Curtea de Apel din Hamburg, la 16 octombrie 1996, a suspendării la o pedeapsă de doi ani de închisoare cu o perioadă de închisoare de patru ani, pronunțată împotriva reclamantului la 14 iunie 1991. Curtea Europeană a considerat că Curtea de apel a încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție a reclamantului și, prin urmare, dreptul său la un proces echitabil, în măsura în care aceaceasta a fost supusă, în temeiul deciziei sale de revocare, unei examinări aprofundate a vinovăției reclamantului pus în discuție într-o altă procedură penală încă în curs de desfășurare, pentru a concluziona că persoana în cauză a comis o infracțiune în cursul termenului de punere la dispoziție a dreptului (încălcare a articolului 6 alineatul (1) și a articolului 2). Plata satisfacției echitabile și măsurile individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Reclamantul nu a prezentat nicio pretenție în virtutea satisfacției echitabile. b) Măsuri individuale La 21 octombrie 2003, Parchetul din Hamburg, care se referă la hotărârea Curții Europene, a dispus refuzarea executarea pedepsei cu închisoarea, pe motiv că decizia Curții de apel, prin care se confirmă revocarea suspendării, a încălcat Convenția. Parchetul a considerat că, în urma încălcării constatate de Curtea Europeană, executarea pedepsei ar fi ilegală. Reclamantul a fost informat cu privire la această decizie și nu are nicio altă consecință posibilă a soluției date acestei cauze. În consecință, nici o altă măsură individuală nu a fost considerată necesară de către Comitetul de Miniștri. II. Măsuri generale La Hotărârea Curții Europene a fost difuzată instanțelor germane competente și publicată în Neue Juristische Wochenschrift ((NJW), 2004, volumul 1-2, p. 43-45). Guvernul consideră că măsurile luate au remediat pe deplin consecințele încălcării de către reclamant a convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Germania și-a îndeplinit, prin urmare, obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 2 decembrie 2011, cu ocazia celei de-a 1128-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2011)215

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Böhmer contre Allemagne

(Requête n

o

37568/97, arrêt du 3 octobre 2002, définitif le 21 mai 2003)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci

‑

après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»)

;

Vu l’arrêt transmis par la Cour au Comité une fois définitif

;

Rappelant que la violation de la Convention constatée par la Cour dans cette affaire concerne le caractère inéquitable d’une procédure pénale en raison du non-respect de la présomption d’innocence (violation de l’article 6, paragraphes 1 et 2) (voir détails dans l’Annexe) ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article

46, paragraphe

1, de la Convention

;

Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention

;

Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire

:

- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par

restitutio in integrum

; et

- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;

DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur

(voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2011)215

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Böhmer contre Allemagne

Résumé introductif de l’affaire

L’affaire concerne la révocation par la Cour d’appel de Hambourg, le 16 octobre 1996, du sursis à une peine de deux ans de prison assortie d’une période mise à l’épreuve de quatre ans, prononcée à l’encontre du requérant le 14 juin 1991. La Cour européenne a estimé que la Cour d’appel avait violé le droit à la présomption d’innocence du requérant et, partant, son droit à un procès équitable, dans la mesure où elle s’était livrée, dans les motifs de sa décision de révocation, à un examen approfondi de la culpabilité du requérant mis en cause dans une autre procédure pénale encore pendante, pour conclure que l’intéressé avait commis une infraction pénale pendant le délai de mise à l’épreuve (violation de l’article 6§§1 et 2).

I.

Paiement de la satisfaction équitable et les mesures individuelles

a)

Détails de la satisfaction équitable

Le requérant n’a soumis aucune prétention au titre de la satisfaction équitable.

b) Mesures individuelles

Le 21

octobre

2003, le parquet de Hambourg, se référant à l’arrêt de la Cour européenne, a ordonné la non

‑

exécution de la peine de prison, au motif que la décision de la Cour d’appel, confirmant la révocation du sursis, avait violé la Convention. Le parquet a considéré que, suite à la violation constatée par la Cour européenne, l’exécution de la peine serait illégale. Le requérant a été informé de cette décision et il ne s’est plaint d’aucune autre conséquence éventuelle de la solution donnée à cette affaire. En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée comme nécessaire par le Comité des Ministres.

II.

Mesures générales

L’arrêt de la Cour européenne a été diffusé aux tribunaux allemands compétents et publié dans la

Neue Juristische Wochenschrift

((NJW), 2004, volume 1-2, p. 43-45).

III.

Conclusions de l’Etat défendeur

Le gouvernement estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour la partie requérante de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que l’Allemagne a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 2 décembre 2011 lors de la 1128e réunion des Délégués des Ministres.